5,555 matches
-
scrie Mircea Eliade (1987, vol. VII, p. 225). Deoarece această transformare de statut se poate exercita În moduri diferite, În literatura de specialitate este frecvent utilizată distincția dintre inițierile legate de riturile de trecere ale vieții și cele asociate cu riturile de acces Într-o anumită organizație socială. După J. La Fontaine (1985, pp. 102-103), primele marchează maturitatea (fizică, sexuală, socială), sunt obligatorii și au un caracter public. Cele de acces marchează integrarea, mai ales În societăți esoterice, sunt voluntare și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
La Fontaine (1985, pp. 102-103), primele marchează maturitatea (fizică, sexuală, socială), sunt obligatorii și au un caracter public. Cele de acces marchează integrarea, mai ales În societăți esoterice, sunt voluntare și au un caracter secret. În această familie ar intra riturile specifice confreriilor de războinici, societăților de vrăjitori (Mau Mau din Kenia), celor mistice (Francmasoneria, Ordinul Templierilor), celor politice (Lotusul Alb din China secolului al XIV-lea) sau cele ale unor ocupații cu un anumit caracter esoteric: ciobanii, marinarii, unele categorii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
completat de Mircea Eliade cu un al treilea tip de ceremonie de inițiere: cea legată de o „vocație mistică”, precum cea necesară intrării În corpul șamanilor. Deși structural seamănă cu inițierile prilejuite de accesul În organizații esoterice, acest tip de rit de inițiere implică o anumită chemare mistică, individualizarea celui care este supus trecerii prin statutul său de „ales”, o experiență personală de o intensitate aparte și „un element de extază, de mare importanță În inițierile șamanice” (1987, vol. VII, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
celui care este supus trecerii prin statutul său de „ales”, o experiență personală de o intensitate aparte și „un element de extază, de mare importanță În inițierile șamanice” (1987, vol. VII, p. 225; vezi și A. Zempléni, 1999, p. 325). Riturile de inițiere legate de atingerea maturității cuprind o seamă de elemente comune (M. Eliade, 1987, 1992; G. Dumézil, 1929a, 1939, 1942; La Fontaine, 1985; L.C. Mahdi et alii, 1987): a) separarea de mediul familiar, izolarea În anumite zone considerate non-sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În afară, nu pot fi comunicate celor neinițiați; f) numeroase teste și probe (postul Îndelungat, vânătoarea fără arme, călătoria către un loc greu accesibil, dar dotat cu statut sacral, incursiuni războinice, automutilarea); g) efectuarea unor sacrificii, depunerea unor jurăminte; h) rituri consacratoare, care dramatizează finalizarea inițierii prin metafore ale morții și renașterii rituale (performarea ceremoniilor funerare și apoi a celor de naștere, transa și trezirea din transă, intrarea și ieșirea dintr-o colibă - identificată fie cu un monstru mitic care Înghite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care Înghite neofiții și apoi Îi scuipă transformați, fie cu pântecele matern). Ansamblul ceremonial Okipa al indienilor Mandan (din actuala regiune Dakota de Sud a Statelor Unite ale Americii), observat și descris pentru prima dată În 1832, reprezintă unul dintre cele mai complexe rituri de inițiere analizate de antropologi. În zorii primei zile a ceremoniei, șefii tribului și vracii (medicine men) se adună În coliba rituală Okipa. Tot atunci, de sat se apropie un indian mascat care Îl Întrupează pe Lone Man („Singuraticul” - n.r.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sus reprezintă o repovestire a descrierii din A. Hoebel, E. Frost, 1976, pp. 340-345, care, la rândul lor, preiau descrierile din cercetările unor etnografi americani din secolele al XIX-lea și XX.) Acest ritual, care include elementele de bază ale riturilor de trecere (separare, limen, integrare), Își concentrează construcția simbolică asupra etapei liminale. În această etapă, figurile mitice se contopesc cu cele profane, invadând lumea. Eroii fondatori devin vizibili, iar faptele narate de mit sunt refăcute prin punerea lor ceremonială În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
satului, ca și cum nu ar fi În stare să facă nimic singuri). Pe parcursul inițierii, ei trec prin trepte succesive de suferință, depășindu-și condiția fragilă inițială - triumful lor asupra durerii este un triumf asupra limitelor și vicisitudinilor vieții. Punctul suprem al ritului marchează suspendarea lor Între pământ și cer, viață și moarte, oameni și zei. Căderea este sinonimă cu moartea, revenirea din leșin cu renașterea și cu dobândirea unui nou statut social. Cursa solitară (În antiteză cu suspendarea controlată de bărbații satului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sexuale și amenințau fertilitatea cosmică; doar femeile, afirmând public puterea lor asupra creației și vieții, pot ordona continuarea ceremoniei, declanșarea inițierii, moartea și renașterea simbolică a inițiaților). În felul acesta, complexul ceremonial Okipa, centrat În jurul unei inițieri-sacrificiu, include numeroase alte rituri de trecere, plasate atât la nivelul corpului social, cât și la cel al Întregii naturi. Inițierile Îi plasează pe cei care iau parte la aceste ritualuri Într-o poziție de „interstițiu”, caracterizată prin ambivalență: această poziție este definită de atribute
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
perioada de izolare sunt tratați ca și cum ar fi Încărcați cu putere, căldură, pericol - și e nevoie de timp pentru ca ei să se răcorească. Deși multă vreme s-a crezut că inițierile sunt ansambluri ritualice preponderent masculine, cercetările recente arată că riturile de inițiere feminine sunt și ele foarte răspânite și extrem de complexe. Într-o lucrare de sinteză, B. Lincoln (1981, pp. 94-101) consideră că riturile de inițiere feminină implică următoarele elemente constante: a) mutilarea corporală: locul transformării este trupul persoanei inițiate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
multă vreme s-a crezut că inițierile sunt ansambluri ritualice preponderent masculine, cercetările recente arată că riturile de inițiere feminine sunt și ele foarte răspânite și extrem de complexe. Într-o lucrare de sinteză, B. Lincoln (1981, pp. 94-101) consideră că riturile de inițiere feminină implică următoarele elemente constante: a) mutilarea corporală: locul transformării este trupul persoanei inițiate. Unele transformări sunt produse În mod natural (dezvoltarea sânilor, creșterea părului, menstruația), iar altele În mod cultural (tatuaje, cicatrici, răniri); b) identificarea cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
inițierile masculine), cât despre un traseu narat, identic cu traseul unei divinități sau eroine, prin care persoana supusă inițierii descoperă anumite secrete mistice, se rupe de inocența copilăriei și beneficiază de o schimbare simbolică de statut; d) jocul opozițiilor: aceste rituri aduc În scenă numeroase perechi de opoziții: copil (adică ființă umană neîmplinită) - femeie matură, bărbat - femeie, trecut - viitor, strămoși - descendenți, lumea de aici - lumea de dincolo. Jocul acestor opoziții este mai important decât În inițierile masculine, deoarece, În societățile simple
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
altul mai Înalt, o tranziție spațială sau o schimbare de rezidență” (B. Lincoln, 1981, p. 102), În contrast cu acest model, inițierea feminină marchează o transformare ontologică, o creștere a puterilor ei naturale: „În antiteză cu statutul sociopolitic atribuit prin inițierile masculine, riturile de inițiere feminină conferă un statut cosmic, un loc definit În univers, un loc de o importanță și demnitate aparte” (p. 105). În acest context, identificarea cu divinitatea și sinteza opozițiilor Întemeietoare capătă valori cosmogonice: „De fiecare dată când o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
De fiecare dată când o femeie este inițiată, lumea este salvată de la haos, deoarece puterea creatoare fundamentală este reînnoită În ființa tinerei inițiate” (p. 107; pentru inițierile feminine vezi și M. Douglas, 1965; J. La Fontaine, 1985; M. Mead, 1973). Riturile calendaristicetc "Riturile calendaristice" Riturile legate de ciclurile naturii sunt, așa cum este firesc, mai complexe la societățile agrare și pastorale și mai simple la cele de culegători și vânători. Cu toate acestea, societățile, fie ele simple sau stratificate, au nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dată când o femeie este inițiată, lumea este salvată de la haos, deoarece puterea creatoare fundamentală este reînnoită În ființa tinerei inițiate” (p. 107; pentru inițierile feminine vezi și M. Douglas, 1965; J. La Fontaine, 1985; M. Mead, 1973). Riturile calendaristicetc "Riturile calendaristice" Riturile legate de ciclurile naturii sunt, așa cum este firesc, mai complexe la societățile agrare și pastorale și mai simple la cele de culegători și vânători. Cu toate acestea, societățile, fie ele simple sau stratificate, au nevoie de astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o femeie este inițiată, lumea este salvată de la haos, deoarece puterea creatoare fundamentală este reînnoită În ființa tinerei inițiate” (p. 107; pentru inițierile feminine vezi și M. Douglas, 1965; J. La Fontaine, 1985; M. Mead, 1973). Riturile calendaristicetc "Riturile calendaristice" Riturile legate de ciclurile naturii sunt, așa cum este firesc, mai complexe la societățile agrare și pastorale și mai simple la cele de culegători și vânători. Cu toate acestea, societățile, fie ele simple sau stratificate, au nevoie de astfel de Însemne rituale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
anotimpurilor, anilor, Însemne care Înlocuiesc scurgerea egală a timpului cu una ritmată, fluxul impredictibil al evenimentelor cu o succesiune previzibilă de momente de graniță, caracterul inedit al fiecărui nou moment cu imaginea unui univers al „eternelor reîntoarceri”. Cele mai importante rituri calendaristice sunt asociate schimbării „crugului”, adică Încheierii unui ciclu și Începerii altuia nou (fie el an solar, an lunar sau grup de ani, precum secolul sau mileniul). Th. Gaster (1987, vol. XIII, pp. 148-150) propune o morfologie a riturilor calendaristice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
importante rituri calendaristice sunt asociate schimbării „crugului”, adică Încheierii unui ciclu și Începerii altuia nou (fie el an solar, an lunar sau grup de ani, precum secolul sau mileniul). Th. Gaster (1987, vol. XIII, pp. 148-150) propune o morfologie a riturilor calendaristice În funcție de patru mari familii de ceremonii. a) Riturile de mortificare precedă momentul de trecere și au ca scop semnalarea simbolică a crizei produse de slăbirea vechilor puteri divine (spre exemplu, soarele la solstițiul de iarnă) și pericolul ca figurile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unui ciclu și Începerii altuia nou (fie el an solar, an lunar sau grup de ani, precum secolul sau mileniul). Th. Gaster (1987, vol. XIII, pp. 148-150) propune o morfologie a riturilor calendaristice În funcție de patru mari familii de ceremonii. a) Riturile de mortificare precedă momentul de trecere și au ca scop semnalarea simbolică a crizei produse de slăbirea vechilor puteri divine (spre exemplu, soarele la solstițiul de iarnă) și pericolul ca figurile malefice să Își impună dominația asupra lumii. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
slăbirea vechilor puteri divine (spre exemplu, soarele la solstițiul de iarnă) și pericolul ca figurile malefice să Își impună dominația asupra lumii. În acest interval au loc posturi ceremoniale, diverse forme de abstinență (de la viața sexuală, de la activitățile publice), precum și rituri de inversiune: suspendarea ordinii normale, umilirea celor puternici, Înlocuirea lor cu lideri „carnavalești” proveniți din zone marginale ale societății (precum sclavii, cerșetorii, străinii) și manifestări de penitență colectivă. Numeroase mituri legate de acest ciclu ritual narează moartea sau omorârea zeului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din zone marginale ale societății (precum sclavii, cerșetorii, străinii) și manifestări de penitență colectivă. Numeroase mituri legate de acest ciclu ritual narează moartea sau omorârea zeului (suprem sau al fertilității) și prăbușirea ordinii cosmice, care a urmat acestui gest. b) Riturile de ispășire urmăreau eliminarea din corpul social (dar și din cel cosmic) a elementelor impure, care ar putea amenința reluarea, plină de promisiuni benefice, a unui nou ciclu. Acum au loc diverse ceremonii de purificare, cu ajutorul substanțelor sacre precum apa
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
arse, aruncate pe ape, sfâșiate În mod ritual. Alteori, distrugerea este Înlocuită prin gonire - zgomote asurzitoare făcute de clopote sau alte instrumente, pocniturile produse de artificii sau arme de foc anunță eliberarea spațiului și a timpului pentru marea Înnoire. c) Riturile de Învigorare exprimă renașterea forțelor binelui și victoria lor asupra duhurilor malefice. Frecvent, acest mesaj este transmis prin punerea În scenă a bătăliei mitice dintre divinitățile primordiale cu ajutorul unor lupte Între măști. Un alt rit de Învigorare este „căsătoria sacră
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
timpului pentru marea Înnoire. c) Riturile de Învigorare exprimă renașterea forțelor binelui și victoria lor asupra duhurilor malefice. Frecvent, acest mesaj este transmis prin punerea În scenă a bătăliei mitice dintre divinitățile primordiale cu ajutorul unor lupte Între măști. Un alt rit de Învigorare este „căsătoria sacră”, În care regele sau preotul suprem se Însura cu o femeie, reluând În plan ceremonial nunta fecundatoare din Începuturi, acel hieros gamos care a dus la instaurarea ordinii cosmice, a fertilității și bogăției. d) Riturile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rit de Învigorare este „căsătoria sacră”, În care regele sau preotul suprem se Însura cu o femeie, reluând În plan ceremonial nunta fecundatoare din Începuturi, acel hieros gamos care a dus la instaurarea ordinii cosmice, a fertilității și bogăției. d) Riturile de bucurie Închid ciclul ceremonial, de obicei printr-un ospăț comun. Un asemenea festin presupune prezența, alături de membrii colectivității umane, a figurilor divine, fie ele strămoși, duhuri benefice, divinități complexe. Din altă perspectivă, analizând diferitele activități ritualice asociate În cultura
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
presupune prezența, alături de membrii colectivității umane, a figurilor divine, fie ele strămoși, duhuri benefice, divinități complexe. Din altă perspectivă, analizând diferitele activități ritualice asociate În cultura populară română unor asemenea schimbări calendaristice, I. Ghinoiu (1988) identifică mai multe familii de rituri: a) sacrificarea unui animal: porcul În ceremoniile calendaristice de iarnă sau mielul, În cele de Paște; b) pregătirea și consumarea unor alimente ritualice: cum ar fi turtele și colacii de o anumită formă (zoomorfe sau antropomorfe, cerc solar sau Încolăcit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]