17,708 matches
-
o doză și mai puternică, fără a te putea, însă, elibera. Nu. Dimpotrivă. Te va face și mai captiv. Și atunci, când îți vei conștientiza starea, dimensiunea amăgirii, ce vei face? Vei scrie pentru un cititor care nu există. Vei rosti remarci cinice. O vei părăsi pe Penelope Cruz a cartierului. Merde. Nu mai pot continua astfel. Cred că mă voi arunca în fața metroului. Un gest previzibil, egoist, nici măcar inteligent. O semnătură falsă în cartea istoriei, un autograf tremurat. Va opri
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
ascult". "E vorba de bani. Vei fi pus într-o situație inedită și va trebui să faci o alegere. Cam atât, mai mult nu am voie să-ți dezvălui". Mi-am cântărit, rapid, posibilitățile, capacitatea de aventură. "În regulă", am rostit. "Accept provocarea". "Prea bine...", rosti vocea, apoi se făcu întuneric în jurul meu. * Mă aflam într-o încăpere stranie, necunoscută. Știam că sunt într-o situație dificilă, fără a putea totuși să înțeleg bine despre ce era vorba. Mi-am numărat
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
Vei fi pus într-o situație inedită și va trebui să faci o alegere. Cam atât, mai mult nu am voie să-ți dezvălui". Mi-am cântărit, rapid, posibilitățile, capacitatea de aventură. "În regulă", am rostit. "Accept provocarea". "Prea bine...", rosti vocea, apoi se făcu întuneric în jurul meu. * Mă aflam într-o încăpere stranie, necunoscută. Știam că sunt într-o situație dificilă, fără a putea totuși să înțeleg bine despre ce era vorba. Mi-am numărat banii de buzunar... la naiba
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
înapoi... iar eu nu voi mai fi aici să te ajut". Mi-am imaginat, pentru o clipă, că acel vis cumplit ar putea deveni realitate, într-o lume paralelă în care va trebui să aleg. Am închis ochii și am rostit: "Prea bine. Accept provocarea". "Așa să fie...", am auzit același glas, și m-am cufundat din nou în întuneric. * Eram singur într-o încăpere cu Internet. Mă simțeam golit, epuizat, ca și cum aș fi uitat ce înseamnă suflul vieții... magia interacțiunii
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
vii, încotro te îndrepți... Ci măsura în care poți înfrunta clipa". Am închis ochii și am spus o rugăciune. Peste puțin timp, probabil voi uita de unde am plecat... Și voi fi singur, neajutorat, pradă ispitei. În regulă, accept provocarea", am rostit, și mă tem că devenisem atât de fascinat de joc, de rostirea, din nou și din nou, a acestei expresii, încât nimeni și nimic nu m-ar mai fi putut opri. M-am coborât, ca de obicei, în beznă. În
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
ridica privirea. Eu în mine. În întuneric. În infern. După un timp, Satana și-a făcut apariția, sub forma unui zombie care avea totuși o voce clară, aproape omenească. "Ai văzut, chiar de mai multe ori, un film cu... mine", rosti, și la aceste cuvinte îl pufni râsul. "Scuză-mă", reluă, dregându-și glasul. "Avocatul diavolului... Vreau să comentăm împreună o singură replică, deși pelicula e mult mai complexă... «Privește, dar nu atinge... Atinge, dar nu gusta». Ce părere ai despre
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
sunt convins că în tot raționamentul său strălucit s-a strecurat, foarte abil, o eroare. Cu ultimele puteri, am privit icoana din perete. Am fixat-o adânc, și am început să înțeleg. "Cunoașteți Adevărul și el vă va elibera", am rostit, într-un târziu. "Aici e răspunsul. Voi fi liber prin calea divină, nu a ta. Tot ceea ce mi-ai spus până acum e în bună parte adevărat... dar nu e tot adevărul. E ceva trunchiat. A mai fost și războiul
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
vinovați pentru această fisură, am renunțat demult să mai fac asta, dar prezint lucrurile așa cum sunt. Anume - dacă într-o zi, măcinat de contradicții, îmbătat de dorința exasperantă de a trece un prag, căzând (poate fatal, deși mă tem să rostesc cuvântul) în ispită, voi da peste una dintre imaginile din spatele oglinzii? Poate cea a unui însetat de virtutea unei fete care de-abia a împlinit 14 ani... Ce voi primi? Închisoarea? Linșajul? Oprobriul public? Ce să mai fac ca să vă
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
mă lupt mai mult cu imaginea din spatele oglinzii. "Accept provocarea". Doamne, ce drog perfect, ce beție a simțurilor! Ce joc minunat! Singurul care m-a putut scoate din dezastrul inițial. Am vrut, pentru ultima oară, să mă răzgândesc, apoi am rostit răspicat, mândru: "În regulă, accept. Accept provocarea". * Din întunericul dens, am plonjat într-un univers necunoscut. Mai întâi, am străbătut locuri mirifice, aproape ireale, am văzut peisaje de vis, cum nici măcar în imaginile din Anzi sau din îndepăratele plaje hawaiiene
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
pe net. Era de-a dreptul șarmantă, seducătoare și totuși încă purtând germenele inocenței, surâsul candid. Am discutat despre artă, pictură, viață cu o naturalețe deloc studiată, cu o efervescență absolut spontană. "Ți-am spus că ne vom reîntâlni", am rostit, pierzându-mă în ochii ei de un verde straniu. Am petrecut împreună clipe magice, desprinse din Paradis, și, deși nopțile le dormeam împreună, cea mai de preț amintire o am în izul foarte curat, de apret, al așternuturilor. Curat, ca
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
într-o zi, va trebui să te întorci de unde ai plecat. Să-ți desăvârșești trecerea... Alături de cititori, de Penelope, citind știrile despre război... Toate acele lucruri... știi tu...". Am simțit că îmi îngheață sângele în vene. "Dar ce crezi", am rostit într-o explozie subită de furie, "că sunt nebun? Acolo nu mă mai întorc în vecii vecilor, m-ai înțeles? Nu după ce am văzut aici. Mai bine mor". "Eram sigur", rosti ghidul meu, și pentru prima dată am simțit în
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
îmi îngheață sângele în vene. "Dar ce crezi", am rostit într-o explozie subită de furie, "că sunt nebun? Acolo nu mă mai întorc în vecii vecilor, m-ai înțeles? Nu după ce am văzut aici. Mai bine mor". "Eram sigur", rosti ghidul meu, și pentru prima dată am simțit în glasul său tristețe. Compasiune. În aceasta constă ultima probă. De aceea nu a trecut-o nimeni". "Bine, dar...", am încercat să protestez. "Eu nu pot să-ți influențez deciziile. Rolul meu
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
player, voi reuși să mă eschivez. Să nu mai dau răspunsul la această blestemată întrebare. Rara stupiditate. Penelope, dacă m-ai fi putut înțelege... Dacă nu mi-ai fi refuzat acel fragment... Te-am iubit, frumoasa mea! Adio!, am mai rostit în gând, și la câțiva metri de trenul care tocmai intra cu viteză în stație, am sărit. * În stația de la celălalt capăt, o fată îmbrăcată într-un costum sport albastru plângea continuu, scrijelind pe unul dintre stâlpii de susținere niște
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
decât contemporanii sau predecesorii tăi. Încearcă să fii mai bun decât tine însuți”. I-am surprins o expresie de ușoară mirare, apoi s-a întins să ia ceașca de cafea. „Acesta, da, e într-adevăr un citat memorabil. Și profund”, rosti cu sinceritate. „Nu trebuie să te preocupe succesul. Dacă acesta va veni, lasă-l s-o facă firesc, să vină de la sine. Trebuie în primul rând să îți prezinți propria viziune lumii, să îți etalezi creația. Să o etalezi, nu
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
lumii, să îți etalezi creația. Să o etalezi, nu să o vinzi”, am subliniat, deși nu mă îndoiam că înțelesese. „Cred că aveți dreptate. De fapt, suntem creatori în miniatură. De vândut, se poate vinde și cel mai banal lucru”, rosti, gânditor. „Exact asta voiam să-ți transmit și eu”, am spus, mulțumit de receptivitatea lui Andrei. După ce ne-am mai întreținut o perioadă, Andrei s-a ridicat și a plecat către următoarea lui destinație din acea zi. Rămas singur, am
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
alb și roșu, redutabila Amanita Muscaria. „Paradisul... sau Infernul... pot fi ale tale”, murmură încet, oferindu-mi tava. „Exact, bine ai zis: sau Infernul”, am replicat. „De aceasta mă feresc și eu: ca nu cumva să ajung în Infern”, am rostit, respingând tava cu ciuperci. Am închis din nou ochii. Ca prin vis, mi se părea că aud piesa „The House of the Rising Sun”, deși combina muzicală era închisă. O fată, un drog, o melodie... Un vis. M-am ridicat
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
unică poartă către o altă lume, magic pașaport către absolut... Din propria viziune, inspirată, e drept, de celest, a sculptat Michelangelo Pietà... Aproape din nimic au venit capodoperele unor Dali, Cezanne, Gauguin... Înțelegi ce vreau să spun?”. „Cred că da”, rosti Andrei, gânditor... „Dar continuați-vă ideea”. „Artistul este ca un fir conductor între Cer și Pământ, ca un liant între etern și efemer... Desigur, trebuie să fii înzestrat cu geniu ca să faci asta, nu oricine o poate face... Dar nu
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
seama, din reacția sa, că cuvintele mele găsiseră un teren fertil pentru a rodi, că tot efortul meu de a-i împărtăși atât lumina și măreția, cât și întunericul și drama, nu fusese în zadar... „Vei vedea, vei vedea”, am rostit precipitat, de parcă m-aș fi temut să nu se piardă efectul, „că vei ajunge foarte departe... Spiritual vorbind”. „Am înțeles deja asta. Vă mulțumesc pentru porțile pe care mi le deschideți”. „Cu multă plăcere, Andrei”, i-am răspuns. „Cu multă
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
apartament, meditând la facerea lumii, la strigătul ancestral, la zborul vulturului... Și la condiția de om. Fatal, cuprins de gelozie, uit de preocupările mele intelectuale. În încăpere pășește același emisar, cu aceeași tavă. „Aleg să îmi joc viața la ruletă”, rostesc. „Cel puțin de data aceasta, măcar o dată în viață”, spun, și gust din ciupercile halucinogene. Emisarul Iadului se face nevăzut, iar în jurul meu încep să danseze siluete stranii, imateriale... Mă văd în labirint, urmărit de Minotaur... Alerg tot mai repede
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
viața primilor șase copii proveniți din pântecele Marilor Mame rămase pe pământ. Și când puternicul sfânt, a cărui suprapământeasca forță se întrece cu forța nucleară a zeilor numere înlănțuit în marele timp al universului tehnologic, a observat lucrul acesta, a rostit acest groaznic blestem asupra hoților: “ Coborati-va în naștere pământeasca și suferiți chinul de-a fi muritori ! “ Zeii numere înlănțuiți în marele timp, cei care m-au adus aici pe pamant printre voi, s-au întors acum din somnul lor
ALEXANDRU SI LUCIAN de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361769_a_363098]
-
Acasa > Strofe > Creatie > NESIGURANȚĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului vagi urme de vopsele se-ntind pe pânză, între cuvânt și gest. rostesc păcate. destram în mine scena în care tu - eu împărțim povești. în buzunar moneda, discursul fad își sună. strig către lună. urlu a gol. sunt trezită de gânduri necurate, de-a fi cu tine - eu. se-aude doar ecoul. schimonosită
NESIGURANŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361821_a_363150]
-
răsucește orele pe cadranul lunii, schimbă caii la vămile care mă poartă prin tunelul de vată al iernii. Pe aici n-a trecut picior de om fără ca vântul să-l acopere cu tăcere. Mă îndeamnă pomii înfloriți de chiciură să rostesc tot ce n-m rostit pănă acum. Rămas singur, sub povara anotimpurilor, trebuie să-mi car anii după mine pe munte. Oprește-mă la râul de sub cetățuie! Unde n-am mai fost de când cu lupii albi, și tu erai tânără
PRIN TUNELUL DE VATĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361867_a_363196]
-
schimbă caii la vămile care mă poartă prin tunelul de vată al iernii. Pe aici n-a trecut picior de om fără ca vântul să-l acopere cu tăcere. Mă îndeamnă pomii înfloriți de chiciură să rostesc tot ce n-m rostit pănă acum. Rămas singur, sub povara anotimpurilor, trebuie să-mi car anii după mine pe munte. Oprește-mă la râul de sub cetățuie! Unde n-am mai fost de când cu lupii albi, și tu erai tânără, nu te cunoșteam. Referință Bibliografică
PRIN TUNELUL DE VATĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361867_a_363196]
-
la o troiță din sat, unde aveam să descopăr fără echivoc că suntem urmașii dacilor, de vreme ce pe o poartă tradițională tronează încă stindardul lor imemorial. Ca să descopăr la întoacere sculptați pe o alta Craii de la Răsărit, ca niște ciobani mioritici, rostind moroșenește, cu mândrie: "Am fo și o si". La cumpăna serii am ascultat colindele copilelor din sat în pragul bisericii și în șatra unei case de peste o sută de ani, pentru ca seara, înainte de plecare spre orașul meu din sud, să
DESPRE PĂRINTELE ISIDOR BERBECAR ŞI COMUNITATEA AUTENTICĂ DIN BOTIZA MARAMUREŞULUI VOIEVODAL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361847_a_363176]
-
nu ți-aduce niciun folos. Din contră!... Vrei să mai merg cu tine, în condițiile puse și discutate de noi la birou, ca să te susțin și să ai câștig de cauză ori îmi văd de drum? Ultimele cuvinte au fost rostite cât se poate de amenințător. "Cu asta l-am dat gata! Va ceda, că n-are încotro", gândea avocatul în timp ce-l fixa sfredelitor pe omulețul din fața sa... Referință Bibliografică: URME DE DRAGOSTE - Cap. I / 1 / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]