5,212 matches
-
a stuchit spiridușul/ Că de tot ce-am avut le-a fost milă/ Și lui Flămânzilă și lui Setilă” (Speranța). Tot de sorginte folclorică e cel mai lung poem al cărții, Crai de Rouă, despre iubirea neîmpărtășită între Craiul de Rouă și Sânziana, copila lui Chiciură Împărat. Când nu are structura unui bocet sau a unui descântec, lirica lui Ț. surprinde metaforic diferite ipostaze ale spiritului (Rugă, Singurătate, Cântec de leagăn, Mugurel etc.). În La icoană (1966) apar câteva poeme dedicate
ŢOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290211_a_291540]
-
Carol I” din Craiova, absolvit în 1934, și Școala Normală Superioară din București, obținând licența în litere și filosofie. Va fi profesor de limba franceză la Liceul „Gh. Lazăr” din București. Încă elev, în 1931 publică versuri în „Picături de rouă” de la Craiova, scrie în revista școlară „Ion Maiorescu” și în 1933 conduce gazeta „Înmuguriri”. Primul volum de versuri, Undeva, în amintire..., îi apare în 1935. Mai colaborează la „Poezia”, „Familia”, „Kalende”, „Azi”, „Săptămâna CFR”, „Ramuri”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Vremea”, „Evenimentul
TITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290199_a_291528]
-
liric, București, 1993; Și nourii edenelor plutiri, București, 1994; Crugul venerelor nopți, București, 1994; Somnul și plutirea învierii, București, 1994; Colina crinelor nuntiri, București, 1995; Ducatul cerbilor căderii, București, 1995; Edenul selenelor veri, București, 1995; Ducatul artemizelor nuntiri, București, 1996; Roua și nuntirea învierii, București, 1997; Corola sacrelor lumini, Arad, 1997; Cocorii miruitelor nuntiri, București, 1997; Contururi spectacologice, București, 1998; Rondeluri crepusculare, Râmnicu Vâlcea, 1998; Azurul paltinilor verii, București, 1999; Cu somnul cerbilor nomazi, Constanța, 1999; Empireul viselor ucise, București, 1999
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
de băgatul În cerneală... Discuții. „Fii atent că te bagă În cerneală”... Ei, ăsta a fost lucrul cel mai draconic al Partidului Comunist: sistemul de informații. Avea Beniuc o poezie, „Partidul”: „Partidul e În toate, În raza de soare, În rouă, În bobul de grâu, În toate”. Ei, asta era... Prin sistemul de informații, vorbeai cu un prieten, Îl turnai, după aia Îi zâmbeai ca și când nu s-a Întâmplat nimic... Asta a fost schimonosirea sufletească a acestui popor, ca să zic așa
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
apă sunt În stare să-l ucidă. Dar chiar dacă universul Îl strivește, omul e mai măreț decât ceea ce Îl ucide, pentru că el știe”... Universul nu i-a stat Împotrivă lui Blecher doar printr-o boare sau printr-o lacrimă de rouă. Dintr-un ocean de suferință artistul a recuperat, ca un superb și iluminat scafandru al durerii, un apel unic, o măreață lecție de frumusețe. Chinul pământesc al lui Blecher s-a curmat În ultima zi a primăverii anului 1938. Cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
huhurezul mic,/ despre bufnița polară sau ciuful de pădure,/ care cuibărește în pâlcurile de fagi și stejari,/ urcând și pe vârfurile râurilor.// Despoticul, seducătorul fior liric!, strig, în timp ce mănânc,/ în amurg, fragi culeși unul câte unul din rugii gălbui,/ simțind roua, puzderia de fire de nisip între dinți,/ pe limbă, în crăpăturile faringelui și, desigur,/ gustul acrișor al fructului adunat în ciorchine.” Poetul deține o rețetă prin care combină elementul ludic-livresc cu un intens vizionarism, o melancolie cunoscătoare (a descendenței) cu
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
cu opere și capodopere din alt veac: „Vincent avea un frate/de suflet,-însă Paul/pe căi cu greu aflate,/plecă spre un alt pol,/în țara Noa-Noa/ascunsă și adâncă,/lăsând în urmă-i, gol,/un jilț pe care roua/paletei vangoghiene,/ca lacrima,-ntre gene,/ nu se uscase încă” (Vincent avea un frate...). Volumul Erau ziare, evenimente (2000) aduce o privire ironică asupra presei, dar și asupra lumii care îi dă naștere. În eseistica lui F. se observă aceeași
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
leagă moartea de viață a mai făcut un ocol în jurul său și iar a înviat." MAURICE MAETERLINCK MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE Andrițoiu Călin Vasile 119 Date generale și actualități despre miere Mitologia greacă susține că mierea cădea din cer ca roua și că Zeus, crescut de nimfa Melissa cu mierea strânsă de albine din rouă, a răsplătit albinele învățându-le s-o conserve între plăci de ceară. Conform legislației în vigoare, mierea, polenul, păstura, lăptișorul de matcă, apilarnilul și descăpăcitura sunt
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
înviat." MAURICE MAETERLINCK MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE Andrițoiu Călin Vasile 119 Date generale și actualități despre miere Mitologia greacă susține că mierea cădea din cer ca roua și că Zeus, crescut de nimfa Melissa cu mierea strânsă de albine din rouă, a răsplătit albinele învățându-le s-o conserve între plăci de ceară. Conform legislației în vigoare, mierea, polenul, păstura, lăptișorul de matcă, apilarnilul și descăpăcitura sunt alimente de origine animală. În realitate, dar în doze echilibrate, acestea sunt alimente inegalabile
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
de personificare, iterație, invocație, blestem („Aibă mersul racului / Și casa gândacului / Și odihna vântului”), se întâlnesc gradații ascendente și descendente, enumerații ș.a. Predominante sunt exprimarea metaforică și abundența structurilor comparative. Bolii i se poruncește să iasă și să piară „Ca roua de soare, / Ca spuma de mare”, duhurilor rele li se spune: „Vă duceți în gura vântului / Să vă loviți de toarta pământului”, iar bolnavului i se urează „Să rămâie luminat / Ca argintul cel curat, / Ca aurul strecurat”. Prin puterea de
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
Este fiul Paraschivei și al lui Alexandru Ciobanu. A absolvit Universitatea de Stat din Republica Moldova (1971), după care a fost, timp îndelungat, redactor, șef de redacție și director de editură pentru copii în Chișinău. A debutat cu placheta de versuri Roua sufletului (1977), dar se va afirma mai ales prin literatura pentru copii. În volumele de poezie Vrei să-ți spun o poezie? (1980), Alt pământ pe lume nu-i (1983), Toată lumea face baie (1992), D. se „copilărește” cu dezinvoltură, fără
DRAGOMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286854_a_288183]
-
de ghicitori, șarade, numărători ghidușe, poezii hazlii, care se integrează firesc narațiunilor adunate în Cartea cu minuni (1986), Bunicuța cu povești sau Carte pentru ochi de citit și urechi de ascultat (1988), Coiful magic (1990), Enciclopedia cu zâmbete (1991). SCRIERI: Roua sufletului, Chișinău, 1977; Vrei să-ți spun o poezie?, Chișinău, 1980; Folclor, Chișinău, 1981; Alt pământ pe lume nu-i, Chișinău, 1983; Greul pământului, Chișinău, 1986; Cartea cu minuni, Chișinău, 1986; Bunicuța cu povești sau Carte pentru ochi de citit
DRAGOMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286854_a_288183]
-
prieten cu un arbore, / Mirele unei flori. / A avea întâlniri secrete cu sorii.” Poetul se „aburește” de lună, umblă „meditabund” și, îndrăgostit lilial, visează să fie cununat de astre. Ochii florilor (1976) exaltă „spațiul pur” care e ochiul florilor, așa cum roua e „sudoarea aștrilor”, elogiază „aerul-lumină”. Declarând „Eu nici un vis n-am ucis, / N-am lăsat repetent nici un râu”, autorul anticipează o temă ce va fi dezvoltată în toate celelalte volume: aceea a degradării cosmosului în lumea modernă, lume de care
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
care și ele au inflexiuni orientale: „Dintr-un fildeș lucrat foarte proaspăt/ stârcul alb ia o gâză în cioc;/ ce subțire-i al smârcului oaspăt/despletindu-și penajul din coc!”; „Pe-o fragedă tipsie de smarald,/ un nufăr aburind în rouă, cald:/ ou despicat prin dur albuș,/până-n polen de gălbenuș.” Un număr important de poezii sunt scrise în călătoriile în jurul lumii, constituindu-se în mărturii transfigurate ale unor întâlniri cu alte civilizații. Exotismului locurilor i se adaugă și o oarecare
DAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
profetului Daniel. Schimbarea din Rugăciuni în infern (2000) nu e fundamentală: triumfă imaginile întunericului, ale extincției și înfrângerii, iar poetul e actorul fericit să joace cu exuberanță rolul învinsului; nu să locuiască, ci să moară euforic în Cuvânt. Glosele din Roua cărților (1998), subtile figurații metaforice, sunt, în cea mai mare parte, lungi colocvii cu secolul și oamenii lui. Temele mari ale exegezei teologice „în context literar” vin să evidențieze destine și să elibereze perspective, toate circumscrise unei experiențe a abisului
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
The Liturgy of the Word - Liturghia Cuvântului, ed. bilingvă, pref. Leonard Cain, Oregon (SUA), 1989; The Icons. Theological and Spiritual Dimensions According to St. Theodore of Studion, Michigan (SUA), 1993; ed. New York, 2002; Lumina Cuvântului, pref. Virginia Carianopol, București, 1995; Roua cărților. O hermeneutică teologică în context literar, București, 1998; Dimineața Învierii, Botoșani, 1999; Rugăciuni în infern, pref. Nicolae Manolescu, Botoșani, 2000; Calea Împărăției - The Door to the Kingdom, ed. bilingvă, Iași, 2000; Ispita rănii, Cluj-Napoca, 2001; Pasiunea textului, București; 2003
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
Colaborează cu versuri Volbură Poiană, Eugeniu Revent, Gh. Apostol, Ion Cosma, C. Ionescu-Olt, Aurel Mălin, iar la sectorul proză se pot întâlni numele lui M. Corbea și al Irinei G. Lecca. Revista publică poemele dramatice Dolores și Voichița de Al. Rouă. Se inserează în sumar traduceri din germană semnate Virgil Tempeanu, iar Horia Rămurel dedică un articol elogios poeziei lui I.U. Soricu. M.Pp.
CHEMAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286190_a_287519]
-
de violența metaforelor șocante, ce vor să sugereze înțelesuri prin simpla înșiruire într-un discurs lipsit de logica frazării inteligibile. Agresivitatea textului încearcă să denunțe un univers existențial maculat, o ordine socială terifiantă, supuse unor interogații vehemente (Razele dor ca roua). Totul în jur pare un fantastic coșmar, transcris în imagini ale abjecției: ochii „dospesc”, „frâiele vomei s-au rupt / lângă haitele în putrefacție”, „odraslele coșmarului inspiră aroma tenebrelor”, „somnul e purtat prin cimitirul strepezit de gheare”, cerul colcăie „în aburii
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
Ion Maiorescu” (1934), a participat la redactarea unor periodice (între care „Doina”, apărută la Stănești, în 1935-1938) și a colaborat la mai multe publicații locale. Tot acum a tipărit și două plachete de versuri imature -Încrustări pe-un strop de rouă (1934) și Sunt țăran! (1937), semnate Al. Delacerna. Venit la București în 1939, pentru studii universitare, pe care însă nu le termină, își începe cariera de ziarist ca reporter la „România”; continuă ca secretar de redacție la „Ordinea” și „Viața
CERNA-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
și stilul fiecăruia. O îndelungată trudă poetică a necesitat și traducerea întregii creații în versuri a lui Charles Baudelaire (publicată în 1991). Împreună cu Șt. Crudu a mai semnat versiuni din teatrul lui Ludovico Ariosto. SCRIERI: Încrustări pe-un strop de rouă, Râmnicu Vâlcea, 1934; Sunt țăran!, Stănești de Cerna, 1937; Spionaj și trădare în umbra crucii, București, 1948; Reîntregirea bisericii românești din Ardeal (în colaborare), București, 1948; Legături politice și religioase româno-ruse, București, 1949; Arbori din țara promisă, București, 1972; Înainte de
CERNA-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
pofta de concret, poza exponențială a eului îmbătat de virilitate („eu, soarele vostru de serviciu/iarba voastră zilnică/n-am să mor niciodată/vă aștept totdeauna pregătit,/ atent, am oricând o mână liberă pentru voi -/vă rog frumos, cereți-mi rouă”), vigoarea, sănătatea fizică și prospețimea fiind elemente omniprezente nu doar în poezia, ci și în proza autorului. Realul eruptiv (1979) indică apropierea de filosofie, lecturile din Rilke și Heidegger încep să-și pună pecetea pe ceea ce O interpretare a purgatoriului
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
mâini pe flori, / Masivă și frumoasă ca mamele de piatră”) și în proiectarea peisajului într-un metaforism erotic. Imaginile expresive, versurile memorabile trebuie extrase de cititor dintr-o îngrămădire de locuri comune, de evocări și de „sacre” peisaje, pline de „roua” străbunilor, unde poetul aduce ofrande Coloanei fără sfârșit. Discipol al lui Mihai Beniuc în latura lui exaltat, tradiționalist și mobilizator patriotică, C. împrăștie viziuni suprarealiste printre evocări de haiduci și voievozi. SCRIERI: Zumbe, București, 1966; Apocrife, București, 1969; Metope, București
CHIVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
și „Veac nou” (1934). A. reeditează, ca poet, experiența sămănătoristă: idilă naturistă, amintiri patriarhale, chipuri voievodale (Cântecele trecutului, 1925, Icoane, 1938). Litania mioritică unită cu o neașteptată vizualitate, de vigoare aproape argheziană, dă un timbru aparte poemelor din Puiul de rouă (1941), scrise la moartea copilului său. La polul opus poeziei, proza reprezintă scena de desfășurare a unei realități dure. Necazuri, Răfuieli mărunte, Notele unui om necăjit cresc din amărăciuni și ostilități, A. rămânând adesea la relatarea faptului brut, primitiv. O
ALEXIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
Taina împăratului (în colaborare cu F. Voican), București, 1933; Creionări, Ploiești, 1934; Banul de aur, Ploiești, 1935; La noi, la șezătoare, Ploiești, 1936; Misiunea învățătorului, Ploiești, 1937; Povestea lupului singuratic și alte povestiri, Ploiești, 1938; Icoane, Ploiești, 1938; Puiul de rouă, 1941; Un om al dracului, Ploiești, 1943. Repere bibliografice: Antologia învățătorilor în literatură, îngr. B. Jordan, București, 1939, 283. S.C.
ALEXIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
și în apă. Ouăle și le depune pe malul apei, unde le și clocește. Cea mai mare parte a zilei și-o petrece pe uscat, dar toată noaptea stă în fluviu, deoarece apa este mai caldă decât aerul și decât roua dimineții. Dintre toate viețuitoarele pe care le cunoaștem crocodilul crește cel mai mult față de mărimea de la care a pornit; într-adevăr, el face ouă nu cu mult mai mari decât cele de gâscă și puiul iese pe măsura oului. Crescând
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]