5,379 matches
-
lemn s-a aprins repede. Sub presiunea celor aflați înăuntru, ușile hambarului au fost dărâmate. Cei care, cu hainele în flăcări, au încercat să se salveze din incendiu, au fost împușcați. În clădirea în flăcări a pierit marea majoritate a sătenilor, dintre care 75 de copii sub 16 ani. Întreaga așezare a fost de asemenea incendiată și distrusă. Două fete, Maria Fedorovici și Iulia Klimovici, au reușit să iasă din hambarul incendiat și să se târască spre pădure, unde au fost
Masacrul de la Hatîn () [Corola-website/Science/308946_a_310275]
-
75 de copii sub 16 ani. Întreaga așezare a fost de asemenea incendiată și distrusă. Două fete, Maria Fedorovici și Iulia Klimovici, au reușit să iasă din hambarul incendiat și să se târască spre pădure, unde au fost găsite de sătenii din Hvorosteni Kamenskogo. Mai târziu, și acest sat a fost incendiat de germani și s-a pierdut urma celor două fete. Dintre copiii care nu au reușit să iasă din hambar, au supraviețuit doi: Victor Jelobkovici (7 ani) și Anton
Masacrul de la Hatîn () [Corola-website/Science/308946_a_310275]
-
Jelobkovici (7 ani) și Anton Baranovski (12 ani). Victor a scăpat sub corpul mamei sale moarte. Anton, ars și rănit la un picior de un glonț exploziv, a fost considerat mort de către germani. Cei doi copii au fost recuperați de sătenii din satele vecine. După război, au fost aduși într-un orfelinat. Dintre locuitorii adulți ai satului, a supraviețuit numai fierarul Iosif Kaminski, în vârstă de 56 de ani. Plin de arsuri și de răni, el și-a revenit din leșin
Masacrul de la Hatîn () [Corola-website/Science/308946_a_310275]
-
membrii acestor unități se aflau cetățeni din țările baltice, dar și ruși, ucraineni și belaruși. În timpul operațiunii au fost distruse prin incendiere 158 de așezări, iar populația lor ucisă. În total, în cadrul acestei operațiuni au fost uciși 3.500 de săteni, 2.000 au fost trimiși la muncă forțată în Germania Nazistă și mai mult de 1.000 de copii au fost trimiși în lagărul de concentrare Salaspils (Letonia). Mai multe mii de oameni au pierit în regiunea Pskov. Polițiștii militari
Masacrul de la Hatîn () [Corola-website/Science/308946_a_310275]
-
ajută și pentru depistarea indivizilor. Naruto Uzumaki Naruto este principalul protagonist al seriilor cu același nume, este un ninja din satul Konoha, care visează să devină Hokage. Datorită faptului că este gazdă vulpii cu noua cozi, este evitat de ceilalți săteni. El compensează acest lucru cu personalitatea să și pe parcursul seriilor, reușește să se împrietenească cu alti ninja din satul Konoha și din alte sate. Are o relație foarte apropiată cu colegul lui ninja, Sasuke Uchiha, tratându-l că pe un
Naruto () [Corola-website/Science/308899_a_310228]
-
vocea lui este Toshihiko Seki iar în animeul adaptat în engleză vocea lui este Quinton Flynn. Konohamaru, numit după satul Konoha, este nepotul celui De-al Treilea Hokage. El se străduiește să-l înlocuiască pe bunicul lui că Hokage astfel încât sătenii să-l recunoască după nume, nu în umbră buniclui sau. El îl privește pe Naruto Uzumaki că un mentor în misiunea lui, copiind modul lui de a lucra, determinația și jutsu-urile perverse. Konohamaru insistă, totuși, că va fi Hokage doar
Naruto () [Corola-website/Science/308899_a_310228]
-
antrenament, ajutor și cooperare din partea celor din jurul său, a reușit să-l ajungă din urmă pe fratele său. Cand bestia cu 10 cozi a atacat, Emeritul a oprit-o reușind să o sigileze în interiorul corpului său. Văzând rezultat cooperării dintre săteni și fiul său Asura, a divizat puterea bestiei cu 10 cozi în noua părți, astfel născându-se cele 9 bestii cu cozi, si a folosit corpul bestiei cu 10 cozi ca să formeze luna. După, i-a acordat fiului său mai
Naruto () [Corola-website/Science/308899_a_310228]
-
Iurașcu, text care eternizează acest sfârșit. Paraschiva Iurașcu a fost înmormântată în timpul în care aici păstorea preotul Teodor Teodoreanu (1800-1845). Piatra de pe mormântul bunicii lui Mihai Eminescu a fost luată de Muzeul Județean din Botoșani. În urma unei plângeri făcute de săteni, lespedea funerară a fost restituită satului de către muzeu și se află în prezent în biserică. Biserica de lemn din Bănești este construită din bârne de stejar orizontale, cioplite în patru canturi și încheiate în „coadă de rândunică”. Ea se sprijină
Biserica de lemn din Bănești () [Corola-website/Science/308961_a_310290]
-
trecuți cu vreo datorie față de preot. Poate că nici nu au avut vreunul propriu. În 1651, despre unul din fiii nemeșului Simion Rednic (caligrafiat Raitnit), din Ciocmani se spune: „...locuiește separat în Răstoci și slujește preoția". Prezența lui sugerează că sătenii - acum în număr de 23 familii — își ridicaseră biserică și luase ființă o parohie. Rákóczi (care domnea atunci) a pus bisericile Chioarului (de care aparținea Răstociul) sub jurisdicția superintendentului calvin. Decizia pare să urmeze lipsei păstoririi arhierești, după încetarea Episcopiei
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
împlinit. Trecerea răstocenilor la greco-catolici n-a fost prea dificilă, deși sunt de presupus serioase rețineri, ca la toți oamenii care au trăit până atunci în credința părinților și strămoșilor lor. N-a fost dificilă, în primul rând pentru că numărul sătenilor era foarte mic (în actele oficiale continua să fie notat "Kis-Resztoltz" - Răstociul Mic). Un Grigore Hossu, care trăia în epoca frământărilor pentru unire, își luase soție o fată de preot din Lemniu, care avea doi frați tot preoți. Influența acestora
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
din Răstoci a mai adăugat tălmăcirea patimilor și molitva Paștilor. Tradiția ortodoxă era deci puternică între românii din Nordul Transilvaniei. Dar mai mult ca orice, gestul popii Luca a fost un veritabil act de cultură pentru acele vremuri. A citi sătenilor, seară de seară și an de an, în "Săptămâna mare", un text scris în graiul muntean, care a stat la baza limbii române literare, înseamnă a favoriza răspândirea termenilor celor mai aleși ai epocii, fixându-i în vorbirea oamenilor. Rolul
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
importanța acestui document pentru procesul de construire al bisericilor din aceste parohii mărginașe, așa cum era și satul Valea Loznei, redăm în întregime acest document: Cererea credincioșilor din Valea Loznei, semnată de prim-curator, inspectorul școlar, doi jurați și alți 62 săteni prin tragerea semnului crucii, trebuie să fi fost aprobată căci documente ulterioare atestă în această localitate o biserică contruită în anul 1870. După numai aproape 30 de ani de la edificarea bisericii aceasta avea nevoie deja de reparații. Printre documentele păstrate
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
de la Epivata, la Marea Marmara, s-au înfuriat când turcii și-au pus caii și animalele de povară să pască pe pământul lor și să le distrugă recoltele, chiar când se apropia vremea secerișului. Sultanul și-a întors trupele asupra sătenilor și a omorât 40 dintre ei. Cronicarul Ducas credea că acest episod a declanșat conflictul care avea să se încheie cu nimicirea bizantinilor. Incidentul l-a provocat pe împărat să-i facă sultanului o declarație formală de război. El a
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
este desființată, iar biserica "Sf. Nicolae" devină biserică parohială a satului. Clădirile din complexul monahal încep să se degradeze, iar chiliile și locuințele domnește sunt mistuite de un incendiu de la începutul secolului al XX-lea. Resturile rămase sunt furate de săteni și folosite pentru construcția de case sau anexe gospodărești. După decenii în care a stat în uitare, Mănăstirea Probota a revenit în atenția publică în 1904, când s-au împlinit 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare. Atunci
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Flondoreni a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români (aproape în totalitate). Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. După ocuparea satului de către sovietici, mai mulți săteni au încercat să treacă în România. Ca urmare a zvonurilor lansate de NKVD că s-ar permite trecerea graniței în România, la 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții de Sus
Pătrăuții de Sus, Storojineț () [Corola-website/Science/309340_a_310669]
-
târguri periodice și negustorii itineranți. Un mic orășel oferea, de asemenea, un loc simplu de școlarizare, știri și bârfă, pețire, festivaluri religioase, trupe de teatru itinerante, de colectare a impozitelor, precum și baze de distribuție de alimente în caz de foamete. Sătenii agricultori din nord își petreceau zilele lor cultivând pământul cu grâu și mei, în timp ce fermierii de la sud de Râul Huai se angajau în cultivarea intensivă a orezului, deasemenea posedând lacuri și iazuri în care aveau rațe și pește. Cultivarea de
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
El a colaborat la diverse ziare și reviste din țară și străinătate. El a scris la următoarele periodice românești: "Steaua României", "Zimbrul", "Liberalul", "Pactul social", "Curierul intereselor generale", "Arhiva", "Mișcarea", "Evenimentul", "Opinia", "Ecoul Moldovei", "Telegraful", "Femeia Română", "Constituționalul", "Familia", "Gazeta săteanului" din Râmnicu Sărat, "Amicul familiei" din Gherla, "Glasul Basarabiei", "Curierul Slănicului" sau "Carmen Silva". A colaborat și la periodice din străinătate, cum sunt: "Revue Parisienne", "La Revue Franco-Italienne", "L'Université Literaire", "Revue Firenziènne" și "Geflügel Börse" (Leipzig). El însuși a
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]
-
denumire, precum și din localitățile Grecea de Jos și Ciocana Veche, acestea fiind două seliști mici, apropiate una de alta ce s-au contopit cu Colonița, de altfel, ca și Movilenii, strămutat aici în anul 1965. O legendă, care circulă printre săteni până în zilele noastre, spune că încă pe timpul domniei Movileștilor (1595-1611, 1615-1616) primii locuitori de aici se ocupau cu păstoritul. Pentru adăpostirea oilor sau a vitelor ei construiau un fel de șoproane mari din nuiele, acoperite, ca și căscioarele lor de pe
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
a fost construită într-un termen destul de scurt, în aproximativ 4 ani, finalizându-se construcția cam în același timp ca în satul vecin, Budești, unde construcția bisericii începuse înainte. Acest lucru s-a datorat acelui cuplu de evlavioși, dar și sătenilor și a ambiției și voinței lor. Cei mai în vârstă povestesc că oamenii (în special cei mai înstăriți) adunau mână de la mână ce puteau: bani, produse alimentare pentru lucrători, iar cei care aveau căruță se rânduiau și aduceau piatră de la
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
și și-a deschis porțile pentru credincioși. De atunci și până în prezent au slujit bisericii mai mulți preoți, părintele Timofei, Mihail, Anatolie, Vasile, Petru, Atinagora ș.a., iar din 1995 și până azi preotul paroh Victor Tofan este cel care călăuzește sătenii spre credință și rugăciune. Se spune, că cel mai mult a pătimit părintele Mihail Blanovschi, care a slujit bisericii din Colonița într-o perioadă grea pentru biserică, perioada sovietică, atunci când cei aflați la putere încercau cu orice preț să închidă
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
cuprinde monumente ale naturii ocrotite de lege. În comuna Chirca nu s-au facut cercetări ale ținutului sau săpături arheologice. Din informațiile de care dispunem nu sunt cunoscute monumente istorice ocrotite oficial pe teritoriul localității. Se cunoaște, însă, din spusele sătenilor că un monument istoric al satului ar putea fi considerată o biserică din lemn construită aproximativ în anii 1800-1820, dar din cauza unui incediu aceasta a ars complet. În locul bisericii se află parcul de odihnă a localității. Un alt potențial monument
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
a fost finisată la începutul lui 2008. În ziua de azi Băcioiul este o comună foarte importantă datorită apropierii de capitală. O problemă primordială este legată de ocrotirea mediului ambiant; solul este îmbibat cu chimicale și nitrați ce defavorizează sănătatea sătenilor, mai ales a copiilor. Deși conducerea satului, medicii țin cont de această problemă la ordine de zi, totuși, apa, fructele, legumele conțin încă un procent mare de nitrați. Pe lîngă aceasta în sat sînt peste 320 copii ce suferă de
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
cupolă și cruce, iar sala este susținută de 4 semiarcade. La construcția bisericii au lucrat 10 meșteri italieni. Biserica dispunea de 12 desetine de pământ, care și astăzi se mai numește Pământul Popii. În 1902 conducerea parohială le aduce mulțumiri sătenilor pentru contribuția adusă la construcția bisericii, precum și epitropului(starostelui) Nicolae Gavriloaie, iar în 1904, la 3 februarie, Sf. Sinod îl decorează cu cea mai înaltă distincție, ordinul Sf. Ana, categoria III, pe cetățeanul de onoare Teodor Șerban pentru construcția bisericii
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
Ioane Antohi, în 1914 localnicii au pus temelia unei noi biserici mai spațioase. În 1915 școală era frecventată deja de 100 de copii cu vârsta -11 ani. În 1918 are loc unirea Basarabiei cu Românie. În scurt timp 249 de săteni au fost împroprietăriți cu 1046,7 ha de pământ cultivabil cu loturi de până la 6 ha fiecare, ca urmare a reformei agrare din 1918-1924. În perioada interbelică face parte din plasa Vulcănești. În 1923 erau 280 de clădiri, populația număra
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
fabricare a cărămizii, 3 băcănii. La 28 iunie 1940 Basarabia este anexată URSS. După anexare sovieticii realizează un recensământ și constată 350 de familii și 1780 de locuitori. În cel de-al Doilea Război mondial au participat circa 151 de săteni, dintre care 64 nu s-au întors acasă. În 1949 autoritățile sovietice au deportat 39 de oameni. Primii ani de ocupația comunistă au avut loc sechestrări și confiscări a bunurilor materiale, colectivizare forțată, biserica a fost transformată în depozit agricol
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]