5,013 matches
-
pentru că explora profunzimea psihologică a personajelor, acordând o mare atenție psihologiilor „morbide” și „ilogice”, „complexe”, „rafinate” și „intelectualizate” (după cum se exprima Eugen Lovinescu), precum și „valorilor sufletești eliberate de determinism social” și „saturate de analism” (potrivit lui Pompiliu Constantinescu). „Subtilă analistă, rafinată scriitoare, d-sa și-a ales ca domeniu personal high-life-ul, descriind cu fine nuanțe stările morale ale super-structurii sociale. Limitându-și investigația asupra unui teritoriu bine conturat, d-sa a suit în ultimii zece ani treptele unei frumoase cariere epice”, îi
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
de Bach" (1927) și "Drumul ascuns" (1932) - sunt considerate de criticii literari drept cele mai reușite scrieri ale Hortensiei Papadat-Bengescu, având aceeași formulă stilistică. Ele concretizează un efort artistic întins pe durata a mai puțin de un deceniu, în care scriitoarea și-a folosit toate resursele literare. În opinia criticului Șerban Cioculescu, primele trei romane centrate în jurul familiei Hallipa au impus-o pe Hortensia Papadat-Bengescu ca o romancieră „de ascuțită luciditate, de pătrunzătoare intuiție a mediului urban, cu o deosebită priză
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
ordonanța compoziției”. Lirismul scrierilor anterioare pare să se fi resorbit în noul roman, mai obiectiv și aproape în întregime epic. Limitele romanului au fost evidențiate cu severitate de criticul Mihai Ralea într-o analiză misogină în care afirma că femeia scriitoare „nu poate vedea decât confuz și nedeterminat, dincolo de viziunea ei sublectivă, (...) nu poate face observație psihologică asupra altuia, fără s'o falșifice prin punctul propriu de vedere”. Criticul sus-menționat susține că romanul Hortensiei Papadat-Bengescu este lipsit de obiectivitate, iar autoarea
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
o „proză lentă și greoaie, cu multe greșeli de exprimare”, această percepție negativă influențând inițiativa de introducere a romanului în programele școlare. Criticul sus-menționat afirmă că impresia cititorilor este falsă, datorându-se dificultăților de acomodare cu textul literar. Chiar dacă stilul scriitoarei „abundă în barbarisme și construcții defectuoase, nu o dată chiar sub raport gramatical” (după cum observa Ov.S. Crohmălniceanu), romanele Hortensiei Papadat-Bengescu au o valoare incontestabilă. „"Concertul" mi se pare astăzi mai degrabă un roman rezumativ, decât unul minuțios (...): este liniar, ca o
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
centrul acțiunii. Următoarele romane ale ciclului sunt "Rădăcini" (1938) și "Străina" (roman scris între 1942 și 1955, considerat pierdut, recuperat și publicat de Fundația Națională pentru Știință și Artă a Academiei Române în anul 2013, la 58 de ani după moartea scriitoarei). Acest roman prezintă etapele riguros calculate prin care frumoasa și înfumurata Coca-Aimée, fiica cea mică a Lenorei și a lui Doru Hallipa, începe să se impună în înalta societate a Bucureștilor. Locul principal al acțiunii îl constituie sanatoriul doctorului Walter
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
la romanele cu specific citadin, mult mai obiective. Acestui cenaclu i se datorează într-o mare măsură înflorirea romanului românesc citadin prin promovarea scrierilor lui Camil Petrescu și Hortensia Papadat-Bengescu. Romanul "Fecioarele despletite", publicat în anul 1925, i-a adus scriitoarei un anumit grad de notorietate și a marcat inițierea unui ciclu romanesc cunoscut drept „ciclul Hallipilor”. Cartea relata o serie de întâmplări referitoare la un grup de personaje din familia Hallipa, avându-i în prim-plan pe soții Lenora și
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
inițierea unui ciclu romanesc cunoscut drept „ciclul Hallipilor”. Cartea relata o serie de întâmplări referitoare la un grup de personaje din familia Hallipa, avându-i în prim-plan pe soții Lenora și Doru Hallipa și pe descendenții lor. După cum precizează scriitoarea în autobiografia sa, ciclul Hallipa nu a fost conceput după un plan elaborat în prealabil, ci s-a format ca și ciclul Comăneștenilor al lui Duiliu Zamfirescu prin „sciziparitate literară” din dorința de a prezenta în detaliu o serie de
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
cea de-a treia generație reprezentată de surorile Elena și Coca-Aimée s-a integrat în înalta societate și nu mai are nevoie să muncească, familia având deja un renume burghez și o avere consolidată. Romanul analizează trei cazuri de conștiință: Scriitoarea nu insistă asupra acțiunii, încercând să analizeze resorturile psihologice care manevrează personajele. Majoritatea personajelor sunt apatice și lipsite de emoții autentice, ducând o viață jalonată de convenții sociale. Principalele activități ale personajelor (cu excepția medicului Walter, a industriașului Drăgănescu și a
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
o poziție socială și acceptă căsătoriile aranjate pentru a se menține în cercul exclusivist. Observând lipsa de perspectivă a personajelor, criticul Mihai Ralea a constatat că opera literară a Hortensiei Papadat-Bengescu este stăpânită de o concepție radical-pesimistă asupra naturii umane. Scriitoarea a răspuns acestui reproș, afirmând într-un interviu publicat în revista "Viața literară" că personajele sale au în ele și o fărâmă de umanitate ce iese la iveală în clipele de nenorocire precum boala sau moartea. Portretele realizate sunt pline
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
pentru că explora profunzimea psihologică a personajelor, acordând o mare atenție psihologiilor „morbide” și „ilogice”, „complexe”, „rafinate” și „intelectualizate” (după cum se exprima Eugen Lovinescu), precum și „valorilor sufletești eliberate de determinism social” și „saturate de analism” (potrivit lui Pompiliu Constantinescu). „Subtilă analistă, rafinată scriitoare, d-sa și-a ales ca domeniu personal high-life-ul, descriind cu fine nuanțe stările morale ale super-structurii sociale. Limitându-și investigația asupra unui teritoriu bine conturat, d-sa a suit în ultimii zece ani treptele unei frumoase cariere epice”, îi
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
de Bach" (1927) și "Drumul ascuns" (1932) - sunt considerate de criticii literari drept cele mai reușite scrieri ale Hortensiei Papadat-Bengescu, având aceeași formulă stilistică. Ele concretizează un efort artistic întins pe durata a mai puțin de un deceniu, în care scriitoarea și-a folosit toate resursele literare. În opinia criticului Șerban Cioculescu, primele trei romane centrate în jurul familiei Hallipa au impus-o pe Hortensia Papadat-Bengescu ca o romancieră „de ascuțită luciditate, de pătrunzătoare intuiție a mediului urban, cu o deosebită priză
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
(titlu original: "Christmas in Connecticut") este un film de Crăciun american din 1945 regizat de Peter Godfrey. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Barbara Stanwyck, Dennis Morgan și Sydney Greenstreet. Elizabeth Lane (Barbara Stanwyck) este o scriitoare nemăritată care trăiește în New York, dar ale cărei articole sunt despre gătit și despre ferma ei din Connecticut și despre familia ei formată dintr-un soț și un copil - toată povestea fiind inventată. Articolele sale sunt admirate de gospodinele din
Crăciun în Connecticut () [Corola-website/Science/335118_a_336447]
-
Alex. Piru, prof. univ. dr. Smântânescu, secretar al lui Nicolae Iorga, acad. Vasile Bulgar, poetul Nichita Stănescu, poetul Dan Mutașcu, poeta prof. Paula Romanescu, poeta Mihaela Orascu Tomescu, poeta Maria Cernegură, prof. Florian Petrescu, directorul Casei de Cultură Mihai Eminescu, scriitoarea Viorica Nania, col. Ion Mailat, mr. Paul Cohimban, col. Ion Frățilă, etc. În acea perioadă, s-au editat peste 20 de Antologii de Cenaclu. În anul 1990 Generalul Titus Popescu a fondat editură Vasile Cârlova, care a tipărit lucrările de
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
(n. 19 august 1950) este o scriitoare americană de ficțiune speculativă. Russell s-a născut în Elmhurst, Illinois, o suburbie a orașului Chicago. Ambii părinți au lucrat în cadrul armatei, tatăl ca instructor militar Infanteria Marină, iar mama ca asistentă în Forțele Navale ale SUA. A avut parte
Mary Doria Russell () [Corola-website/Science/335295_a_336624]
-
(1996) (titlu original "The Sparrow") este romanul de debut al scriitoarei Mary Doria Russell. Cartea a câștigat premiile Arthur C. Clarke, James Tiptree, Jr., Kurd-Laßwitz și BSFA și a fost urmată în 1998 de romanul "Children of God". Titlul face referire la Evanghelia după Matei 10:29-31, în care se spune
Pasărea Domnului () [Corola-website/Science/335307_a_336636]
-
(n. 31 octombrie 1903 - d. 13 decembrie 1988) a fost o scriitoare spaniolă, activistă și ambasadoare culturală. Născut în Logroño, ea a fost nepoata scriitoarei și militantei feministe spaniole María Goyri (soția lui Ramón Menéndez Pidal). A fost căsătorită cu poetul spaniol Rafael Alberti. Ea a scris mai multe articole în ziarul
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
(n. 31 octombrie 1903 - d. 13 decembrie 1988) a fost o scriitoare spaniolă, activistă și ambasadoare culturală. Născut în Logroño, ea a fost nepoata scriitoarei și militantei feministe spaniole María Goyri (soția lui Ramón Menéndez Pidal). A fost căsătorită cu poetul spaniol Rafael Alberti. Ea a scris mai multe articole în ziarul "Diario de Burgos" și a publicat cărțile pentru copii "Cuentos pară soñar" și
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
Bonnie Francesca Wright (născută la 17 februarie 1991) este o actriță britanică, model, scriitoare, director și producător, cunoscută pentru rolul ei din Harry Potter, "Ginny Weasley". Bonnie s-a născut în Londra, fiind al doilea copil al lui Gary Wright și Sheila Teague. Are un frate mai mare, Lewis. A urmat școala primară Prior
Bonnie Wright () [Corola-website/Science/331589_a_332918]
-
Charles Francis O'Connor (), cunoscut mai ales că Frank O'Connor, a fost un actor și pictor american. A fost soțul scriitoarei și filozoafei Ayn Rând. Frank O'Connor și Ayn Rând s-au cunoscut pe platourile de filmare, în anii târzii ai filmului mut, unde interpretau diferite roluri episodice. Rând scria, de asemenea, si scenarii de film, pentru care se pregătise
Frank O'Connor (actor) () [Corola-website/Science/331617_a_332946]
-
de actor de film și de scenă. Rând îl admiră pe O'Connor și s-a făcut remarcată împiedicându-se pe scenă și căzând peste el. Cei doi s-au căsătorit în 1929. Pentru a face posibilă viitoarea carieră de scriitoare a soției sale și pentru a asigura familiei un venit constant, O'Connor a renunțat la cariera să de actor, devenind un crescător de vite ("rancher"). Ideea să a dat rezultate. Ulterior, după ce Ayn Rând începuse să devină cunoscută, O
Frank O'Connor (actor) () [Corola-website/Science/331617_a_332946]
-
"" este o povestire science fiction din 1977 de Raccoona Sheldon, un pseudonim al scriitoarei Alice Sheldon, mai bine cunoscută sub pseudonimul James Tiptree, Jr. A primit Premiul Nebula pentru cea mai bună nuveletă și a fost adaptat într-un film de televiziune. Titlul face referire la tehnica insectelor sterile, o tehnică de eradicare a
The Screwfly Solution () [Corola-website/Science/331842_a_333171]
-
(n. 25 octombrie 1973) este o poetă, scriitoare, actriță și activistă de origine palestinană, care trăiește în Statele Unite ale Americii. Aceasta s-a născut în Amman, Iordania, părinții săi fiind refugiați palestinieni care au imigrat în Brooklyn, New York, atuci când Hammad avea vîrsta de cinci ani. Copilărind în
Suheir Hammad () [Corola-website/Science/331858_a_333187]
-
(n. 5 ianuarie 1935, Arad) este o scriitoare română, rector al Universității Politehnica Timișoara în perioada 1981-1989. Urmează Colegiul Național „Elena Ghiba Birta” din Arad, pe care îl absolvă în 1952. Apoi, până în 1957 urmează Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic Timișoara. În 1966 obține titlul de doctor
Coleta de Sabata () [Corola-website/Science/331895_a_333224]
-
(în ), pe numele real Larisa Kosaci-Kvitka, (n. 13/25 februarie 1871, Novohrad-Volînskîi - d. 19 iulie/1 august 1913, Surami) a fost o scriitoare și traducătoare ucraineană. A scris în genurile de poezie, poezie, epic, teatru, proza, jurnalism. De asemenea, a lucrat în domeniul de folclor (220 cântece populare înregistrate cu vocea ei), si a fost activă în mișcarea națională ucraineană. Cunoscută pentru colecția
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
poezii "Pe aripile Cântecelor" (1893), "Gânduri și vise" (1899), "Opinii" (1902), poemul "Povestea antică" (1893), "Un singur cuvânt" (1903), piesele de teatru "Nevasta boierului"(1913),"Kassandra "(1903-1907)"În catacombe"(1905),"Cântec de Pădure"(1911) și altele. Mama ei, Olga Dragomanova-Kosach - scriitoare care a creat sub numele de Olena Pchilka (poezie și povestiri pentru copii de limbă ucraineană bine cunoscută în Ucraina), a fost un participant activ în mișcarea femeilor, antologie publicat "prima coroană". Tatăl ei, Peter A. Kosach - extrem de educat proprietar
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]