5,253 matches
-
cu adevărat n-a fost niciodată. După mai multe întrebări ale bătrânului, reporterul a admis că, de fapt, nu bea deloc, dar că încearcă să „socializeze“ stând cu paharul în mână din când în când. „Tata era alcoolic“, s-a scuzat reporterul. Genetic, am ceva contra bețivilor. Cu colegii, sunt amabil până li se tulbură privirea. Atunci mă ridic de la masă și dispar.“ „Ei, cam asta e generația - a conchis romancierul în vârstă -, o adunătură de bețivi. Unii foarte talentați, alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mi-am jucat mai departe rolul, muncind În silă și ciorovăindu-mă Întruna cu Don Pendón. În Încheierea actului, m-am Întins pe jos, pe iarbă, absolut incapabil să mai fac vreun pas. Alberto, ca un adevărat prieten, s-a scuzat la șef pentru comportamentul meu și a rămas cu mine, să mă Îngrijească, iar camionul a plecat. CÎnd zgomotul motorului s-a stins În depărtare, am sărit În picioare și ne-am năpustit ca niște mînji spre vinul care avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
noștri prieteni ne făcuseră rost cu mult zel, un noian de tangouri a venit neanuțat peste Însoțitorii noștri nevinovați. Am ajuns Înainte de căderea Întunericul Într-un oraș numit Ayaviry, unde am poposit la un hotel, pe cheltuiala șefului Gărzii Civile. „Scuzați-mă,“ a răspuns el la slabul nostru protest Împotriva gestului său neașteptat, „doi doctori argentinieni să doarmă Într-un mediu neprietenos doar pentru că nu au bani? Așa ceva nu se poate.“ Dar, În ciuda patului călduros, cu greu am reușit să lipim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vorbit despre prostia lui, și mi-am spus: „Nu este chiar așa de grav, căci el (adică tu) nu va rezista în fața prostiei!“ Mi-ai mai vorbit și de mitomania amicului, precum și de pretențiile sale de exclusivitate... Apoi, te-ai scuzat de a fi obosit... „Doamne, ce prost e!“, m-am gândit (de data aceasta era vorba de tine), „să-mi spună asta, ca și cum la orele unu noaptea eu n-aș fi la fel de obosit și n-aș fi mulțumit să pot
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trei noaptea și ne am despărțit cu promisiunea de a ne mai vedea și de sărbători, văzând și făcând, urmând să ne telefonăm. În duminica Paștelui, mi-a dat într-adevăr un telefon ca să mă felicite, dar totodată ca să se scuze de a nu putea să ne vedem în ziua aceea. Urma să mai luăm legătura și să stabilim o altă zi, oarecare. Luni dimineață, fiind om al muncii, Mihai se duse la Institutul de Artă să semneze condica, cu atât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a literelor franceze, orbită de un antiamericanism ieftin și de un nombrilism galic și mai ieftin, ar accepta această afirmație... Cuvintele unei tinere femei de succes în formare, elvețianca Maya: "Nu îmi plac bărbații care parcă își cer tot timpul scuze pentru că există". Totul spus într-o franceză aproximativă, cu un delicios accent germanic. Maya este vegetariană convinsă și vrea să-i convingă și pe alții să o urmeze pe cărarea strâmtă (era cât pe ce să scriu "strâmbă") a privațiunii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
al doilea război mondial. Să nu uit un alt detaliu picant, parte din șarmul intelectual al lui Pascal Ory. A venit însoțit de un labrador negru, cuminte. Animalul s-a așezat sub birou cât timp a vorbit stăpânul. S-a scuzat politicos, spunându-ne că este vorba de un câine care i-a fost încredințat de o asociație de protecție a orbilor, pentru a-l dresa și a-l obișnui cu universitatea. Câinele urma să fie destinat unui student aproape orb
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în stele și nu cred în zodiac, deși îmi citesc zilnic horoscopul, ca să mă amuz de cât de fals e. Dar nu mă pot împiedica să mă bucur când horoscopul îmi prevestește lucruri bune. R.P. Știți cum se spune, horoscopul scuză mijloacele. A.R. Scuză, adeseori, prostia. Dar să știți că în fiecare om, chiar și în cel mai rațional dintre noi, zace o doză de superstiție. Ca tot omul, am avut la rândul meu perioade faste și perioade nefaste. Răul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cred în zodiac, deși îmi citesc zilnic horoscopul, ca să mă amuz de cât de fals e. Dar nu mă pot împiedica să mă bucur când horoscopul îmi prevestește lucruri bune. R.P. Știți cum se spune, horoscopul scuză mijloacele. A.R. Scuză, adeseori, prostia. Dar să știți că în fiecare om, chiar și în cel mai rațional dintre noi, zace o doză de superstiție. Ca tot omul, am avut la rândul meu perioade faste și perioade nefaste. Răul se compensează cu binele
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
traducătorul din maghiară - , mi-au înmânat pe un for mular tip, oficial, o diplomă de masochism pentru participarea la toate spectacolele. Cred c-o mai am și acum pe un deva. Actori preferați? Spectacole care m-au marcat? Sunt întrebări-șablon, scuzați-mă. Le aud astăzi, în fiecare zi, la posturile de televiziune TCM și Mezzo. R.P. Pentru cine nu știe, așa arătau „caietele oracol“ din gimnaziu. Care sunt ințialele persoanei iubite, care e actorul preferat, ce culoare îți place mai mult
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
3 centimetri... La New York, două surori gemene, de 59 de ani, se aruncă împreună de la al șaselea etaj, deprimate de viață. La Ajaccio, doi liceeni se sinucid - Jean, 17 ani, Simone, 16 ani - fiindcă familiile se opuneau prematurei lor căsătorii. Scuzați-mă, sunt răcit, de aceea am venit îmbrăcat - le spune dl Percy Wolford, 92 de ani, membrilor coloniei de nudiști din Midlands, adunați la Birmingham să-și sărbătorească președintele. În URSS sunt numărați 21.708 „oameni-peste-100-de-ani”. Cuplul cel mai bătrân
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sunt o reclamă bună pentru Republică“. Când a ajuns primul copil la școală, am crezut că trebuie să mă ocup zilnic de temele pentru acasă. La un moment dat, învățătoarea mi-a spus că, într-o zi, copilul s-a scuzat pentru temele nefăcute cu fraza: „N-am făcut temele pentru acasă. Mama n-a avut timp, trebuia să facă curățenie în casă“. Cu asta, s-a terminat acțiunea de ajutor. Dar când au avut întrebări sau lucruri neclare i-am
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Cele mai mișto lucruri pe care le avem cu noi. Pufinas. Din Grecia. Și corpurile - frumoase, colorate de soare, necomuniste. De parcă ar exista un corp comunist! Da, există un corp comunist! E cuminte. Gura lui spune des „mulțumesc“. Sau „mă scuzați“. E indecent de decent. Îi e rușine. Să vorbească. Să se vadă prea tare. Să danseze cum ar vrea. Are privirea ușor plecată. Șovăie dacă să râdă. Își detestă hainele. Și goliciunea. Nu știe ce să facă cu tinerețea lui
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
apărut cerințele, unii colegi își doreau câțiva litri pentru sărbători să-l aibă pe masa de Crăciun alături de bunătățile tradiționale, dorind să-i lase bani pentru a le trimite prin poștă. La o asemenea cerință Gheorghe Durac, a refuzat categoric scuzându-se că nu știe dacă persoana în cauză mai are de vânzare sau nu. După terminarea primei șarje de vin au apărut alte sticle îmbuteliate, aduse tot de Durac, oferindu-le cu plăcere pentru a fi consumate de iubitori de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
tratament, când vii în România și te izbești de anumite fițe balcanice ale unor oameni care ajung niște șefuleți pe o bucățică din peisajul acesta românesc și careși închipuie căți fac o uriașă favoare că discută cu tine - să mă scuzați, dar te duci în locul unde ești mai bine apreciat. (Un alt moment de grație din par tea moderatorului.) Înainte să plec în America, am fost tentat de mai multe persoane și personalități care miau spus «nu pleca, rămâi în România
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
poată servi drept testament și învățătură părintească. „Întrucât - îi zic - ați primit cele trei lucruri pe care doreați să le vedeți înfăptuite înainte de a muri, ne temem ca nu cumva să fiți chemat la cer prea curând.” Părintele s-a scuzat spunând că era prea ocupat și că nu putea să dea timp sau atenție acestei munci. Totuși a adăugat: „Celebrați trei liturghii cu această intenție 1, Polanco 2, Ponce 3 și dumneata; după ce v-ați rugat, veniți să-mi spuneți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
perechea cu același număr. La dans, Carlina observă că bărbatul care o însoțea era mai înalt decât ea și foarte suplu. Petrecerea ținuse până dimineață, iar când venise nota de plată, Valentin, împreună cu fratele său, Tică și prietena lui se scuzară că uitaseră banii acasă, toată consumația fiind achitată de Carlina, lucru ce o deranjă enorm. În drum spre casă se țineau de mână, mergând umăr lângă umăr, aproape auzindu-și bătăile inimii. Mergeau tăcuți. Părea că fiecare își fixa în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
foarte tare. Pe chipul bătrânului se putea citi că și-o dorea pe Carlina de noră. După puțin timp, în casă năvăliră o droaie de fete aflate într-o vizită neoficială, dar văzându-le pe cele două persoane străine, se scuzară și se retraseră. Bătrânul, cu o privire tăioasă, îl întrebă pe Valentin: - Ce-i cu fetele astea? Sau e Anul Nou și umblă cu plugușorul și eu nu știu? Valentin se rușină că fusese descoperit și motivă că sunt prietene
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
marginea patului cu genunchii depărtați ca și cum ar fi încercat să își țină copilul în brațe încă de pe atunci. Rămăsese nemișcată ore întregi. În acest timp, pe neașteptate, veni în vizită o prietenă, Lori. Carlina nu se ridică de pe locul ei, scuzându-se că îi era frică să se ridice din cauza durerii care se făcea tot mai simțită la intervale de cinci minute. La un moment dat, prietena îi zise pe un ton autoritar: - E vremea să ai și tu copilul tău
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Veșnic unii oameni sunt nemulțumiți. Când omul e sărac, vrea să fie bogat, câne e bogat, vrea să fie fericit, iar când trebuie să moară vrea mai mult ca niciodată să trăiască. Nimeni nu trebuie să se justifice, să se scuze sau să se acuze pentru că așa sunt toți oamenii, nemulțumiți. Găsesc totdeauna un motiv. Dorințele vin în valuri, credința de asemeni este un val, numai moartea este un act sfânt și drept. Ea nu iartă pe nimeni, dar tot ea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și foarte subtile când îți cuprind simțurile. Dintr-o privire rapidă, Carlina prevedea cele mai negre consecințe cu acest personaj. Blondul băuse băutura lui preferată, iar ea achită presupusa datorie. Nemaigăsind în acel moment alt subiect de discutat, ea se scuză după care se retrase. Fără a se mai uita în urmă și fără să mai rostească vreun cuvânt la despărțire, se pierdu cu pași repezi în vâltoarea străzii. Restul zilei o petrecu absentă. Era spre sfârșitul lunii mai și aștepta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îi zise: - Vai, ce surpriză plăcută! Ce bine-mi pare că te văd! Nici nu am visat vreodată că o să te mai întâlnesc. - Da, așa e, consimți Carlina. Dar acum îmi pare rău, trebuie să plec. Te rog să mă scuzi, nu mai pot rămâne. - Unde pleci așa de repede? O întrebă cu ochii scânteietori și tot atât de triști. - Aici nu vii să stai degeaba. Nu vii să ai numai unde dormi, ce mânca și să pierzi timpul de pomană. Dar de ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lăsând răsuflarea să stăruie între ei. Ca prin minune, afară începuse să se lumineze. Nici nu ai fi zis că trecuse furtuna pe acolo. Leon veni cu o remarcă: - Am și eu momentele mele de slăbiciune. Te rog să mă scuzi dacă te-am supărat. Poate nu fac lucrurile așa cum trebuie. Carlina pretindea la rândul ei că era destul de matură și că nu i se potrivea deloc ceea ce făcuse. Luând în considerare trecutul și ambiția ei, nu se merita să facă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să plec. Nu mai puteam rămâne acolo. Mă dădea de gol sarcina care creștea mereu. Am venit aici în Moldova să nasc. - Știu toată povestea vieții tale...și știi ce părere am despre tine? -Te rog Alin, nu te mai scuza și o face pe nevinovatul! -Supărarea ta e deplasată! Devine dezgustătoare. Nu sunt omul care să accepte furia unei femei. - Nu-mi ține tu mie predici, când tu ești un duplicitar. - Știi ce este duplicitatea? - Un bărbat așa ca tine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de vârsta mea. Dar gândul mi+a stat tot la tine. între timp îi eliberă mâinile din strânsoare, iar buzele atinseră gura ei. - Mă uimești! Ce să înțeleg din asta? - Că nu trebuie să mă justific și nici să mă scuz. Ea își trecu mâna prin părul lung cu un gest destul de drăgălaș, copilăresc chiar. - Ai ceva împotrivă?, o necăji el în continuare. - Nu, dacă rămâi cu mine aici, zise Nicole cu un zâmbet naiv și cu buzele arcuite în timp ce privirea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]