6,619 matches
-
de reacție și nevoia de a părăsi schemele formale; reacționând, (Quasimodo) a trebuit parcă să ceară ajutor poeților cu un alt timbru, lui Leopardi, de exemplu, poeților dulcelui stil nou și, în cele din urmă, poeților greci cu fragmentele lor senine și pline de prospețime.423 Reînnoirea se înfăptuia așadar prin întoarcerea la Leopardi și la antichitate, ce dăduseră omenirii versuri de o puritate către care Quasimodo tindea instinctiv. 4.2. Traducerile din literatura antică Rămânând în sfera activității de traducere
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tempo (Di frescă donna rinversa în mezzo ai fiori). 410 Termenul dolcezza este recurent în primele volume: Ape și pământuri, Oboi scufundat, Erato și Apòllion e Poezii noi în următoarele poezii: Vânt la Tìndari, Îngerii, Nicicând te-nvinse noapte-așa senina, Eucalyptus, Mobil al stelelor și al tăcerii, Verde derivă, Salina iarnă, Piața Fontana, Seara pe valea râului Mașino, Elegos pentru dansatoarea Cumani. 411 Poi che perìr gl'inganni e îl sogno / della mia fanciullezza, (Ultimo canto di Saffo); E che
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
bine rănile cu vodcă. Dar poporul rus e un popor vital, totul e ca această vitalitate să-și găsească făgașul firesc în istorie și ... să nu vină peste noi. În ce mă privește, prefer pădurile de mesteceni ale Rusiei, albastrul senin și rece, ca un lac înghețat, din ochii tinerelor rusoaice, reîncarnare a spiritului slav, și divina muzică liturgică din bisericile Kremlinului. În 1994, eram în Belgia și urmăream cu îngrijorare tensionarea situației din Bosnia-Herțegovina. În media occidentală, sîrbii erau atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
angajați aceluiași loc nu pot încălca regulile meseriei prin amestecul sarcinilor de servici cu chestiunile private. Regăsind-o peste ani, în călătoria oferită de Farraday, (domnișoara Kenton este acum căsătorită ca "doamna Benn" -, cu o fiică adolescentă), Stevens acceptă frustrarea senin ca pe o condiție inevitabilă a perfecțiunii profesionale, dovedind astfel că vine din marea școală a servitorilor nobiliari. Majordomul aristocraților tradiționali este, în esență, el însuși un aristocrat, lucru confirmat pe deplin de Mr. Stevens. Stilat pînă la pedanterie, sobru
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dovada primă a faptului că arta poate deveni inutilă atuncă când bucuria, ca mod de a fi, este inerentă: Fusese furtună pe câmp și anume/ Să-nvingem furtuna ieșisem cu arcuri pe câmp./ Învingători ne-ntorceam fluturând peste lume/ Cerul senin ca pe-un panaș puțin strâmb". (Învingători) La fel cum clădirile arhitecturii deconstructiviste urmează o imprevizibilitate simultană și un haos necontrolat, vârsta copilăriei înseși este desprinsă de orice rigoare și de orice regulă. Elementele cu forme non-rectilinii ale universului copilăriei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
așa cum dragostea era confundată cu aceasta la Eminescu, copilăria blandiană este recunoscută, în prima ei etapă, prin versuri ritualice: Fusese furtună pe câmp și anume/ Să-nvingem furtuna ieșisem cu arcuri pe câmp./ Învingători ne-ntorceam fluturând peste lume/ Cerul senin ca pe-un panaș puțin strâmb". (Învingători) sau ludice: "Plouă soare peste mine/ Și mă udă cu lumină./ Eu în joc stropesc cu soare/ Coala zărilor velină// Ce-am făcut? Cum s-o ascund/ Pata galbenă arsura?/ Peste tenta de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Nepământeană, ca în somn,/ Surpată-n haos fără milă/ De răsuflarea unui vânt/ Și iarăși răzvrătită-n ceruri/ Până când aripi de șindrilă/ Căzând înspre înalt cu spaimă/ Suie cu lacrimi un cuvânt./ Cum am putea să nu dorim/ un cer senin și-o boltă goală,/ Când norii spun povești prin care/ Suntem salvați în veșnicii?// Veniți, furtuni deasupra noastră/ Și înflorește-ne durere/ Cât timp mai știi cu abur sacru/ Pe cerul lumilor să scrii..." (Eu cred că norii) Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de șindrilă/ Căzând înspre înalt cu spaimă", cultura, reprezentată de cuvânt: "Suie cu lacrimi un cuvânt."), nu mai rămâne decât credința interioară, singura certitudine rămasă ca o flacără vie în sufletul oamenilor: Cum am putea să nu dorim/ un cer senin și-o boltă goală,/ Când norii spun povești prin care/ Suntem salvați în veșnicii?// Veniți, furtuni deasupra noastră/ Și înflorește-ne durere/ Cât timp mai știi cu abur sacru/ Pe cerul lumilor să scrii...". Credința intervine în reconstrucția interioară, autoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lume v-a admirat și vă admiră pentru felul în care ați depășit această dramă familială majoră, cea mai mare durere care poate fi trăită de un părinte. Împreună cu dl profesor Sorohan, ați reușit să vă păstrați un cuplu luminos, senin, generos... Mulți, foarte mulți dintre noi, în fața unor asemenea tragedii, am fi devenit probabil închiși în noi înșine, mizantropi... Mai ales față de tineri, d-voastră v-ați păstrat întreaga disponibilitate, cu generozitatea și deschiderea spre dialog pe care v-am
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de Lucian Vasiliu ("Dacia literară", nr. 7-8/ 2014) III. TEXTE DESPRE PROFESORUL, MENTORUL, CRITICUL ȘI ISTORICUL LITERAR ELVIRA SOROHAN Concert de închidere Ștefan Borbély Rar mi-a fost dat să citesc în ultimele luni o carte de critică literară mai senină, mai decomplexată și totodată avizată, aplicată, cum este Salon literar cu prozatori contemporani români și străini, de Elvira Sorohan (Ed. Junimea, Iași, 2014). Specialistă în literatură română veche, unde a dat temeinice texte despre Cantemir, Școala Ardeleană sau Miron Costin
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și de înălțime morală. Cinismul basculează deodată spre eroism. Un imposibil i-a cuprins toată ființa: imposibil să mai continui să trăiesc, imposibil să nu fiu ghilotinat, imposibil să nu mă sinucid. Ceea ce ne zguduie în imaginație nu e forța senină a imposibilului pe care Julien Sorel îl opune lumii, iubirii, vieții? Din dragoste, două persoane refuză pînă la capăt acest imposibil. În ciuda a ceea ce au avut de îndurat, pentru cele două iubite este imposibil să nu facă orice ca să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de studii e consacrată acestor întrebări. SUNT NEBUNI, SUNT LIBERI? Cu mulți ani mai tîrziu, ne aflăm în Sierra Nevada de Santa Marta din Columbia, la peste 2500 de metri altitudine. Așteptăm, întinși pe iarbă, privind pînă la amețeală cerul senin și adînc. Se lasă noaptea peste liniștea de vis a văii care adăpostește un sat de indieni arhuaco din Nabusimaké ("acolo unde răsare soarele"). Un colț pierdut de lume, despre care vorbește cel mai bine, cu sobrietate, un prieten columbian
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
multă mișcare putem să facem scăldându-ne, numai nu cu mișcare silnică, cu atâta mai folositoare va fi pentru noi scăldătoarea, pentru aceea mai mult folos putem trage scăldându-ne în râuri decât scăldându-ne în căzi. Așișdere și cerul senin și aerul curat sporesc folosul scăldătoarei. După scăldătoare, ștergeți trupul bine, îmbracă-te repede și plimbă-te până ce te-ai încălzit bine și apoi caută-ți odihna. Am zis că în fieștecare scăldătoare răce trebuie să facem mișcare dacă voim
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
despre libertate, la acele ecouri îndepărtate dintr-o memorie care ne vine de altundeva, atunci nu putem să nu ne întrebăm dacă e chiar o întîmplare faptul că, într-unul din miturile noastre constitutive, un om își așteaptă moartea cu senină resemnare, ca pe o nuntă cosmică, sau dacă într-un salt peste timp tinerii adunați în Piața Universității, în 1989, strigau, cu neașteptată înțelepciune : Vom muri și vom fi liberi" ?... Dragostea fin de siècle "Romanul, micuțule, e locul unde găsești
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
atît mai surprinzătoare ne apare dezavuarea flagrantă a fostului maestru și acolit de către "Perpendiculari", după un rechizitoriu tragi-comic în care, culme a cinismului imbecil, i se reproșează tocmai faptul că nu se mai limitează, ca înainte, "la contemplarea neutră și senină a unui declin"! Această vînătoare de vrăjitoare, purtată de un consens mediatic, această denunțare virtuoasă și mimetică promovată de elitele suspicioase, proaspăt convertite la "europenism" și la radioasa mondializare liberală, pe lîngă procesul intentat în justiție de asociația "L'Espace
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
familii, se țes mii de fire iubitoare, dar acceptarea homosexualității fiului face ca intimitatea să părăsească stingheră orizontul familiei biologice, deplasîndu-se spre solidaritatea familiei fictive, amicale, cea care devine progresiv singura adevărată, deși, paradoxal, îl ajută să se întoarcă mai senin spre cea rămasă în urmă. Asemenea multor fii rătăcitori, fără a urma neapărat "blestemul" livresc al lui Sartre, care considera că orice relație paternă e ratată, Mathieu Lindon învață să-și iubească și să-și accepte tatăl abia în urma transferului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tutsi, ale căror trăsături i le amintesc pe cele ale zeiței Isis! Deci, pe lîngă istoria tenebroasă care o prefigurează pe cea din lumea reală, scriitoarea rwandeză distilează cu tandrețe și elemente poetice ciudățenii specifice și chiar clipe de bucurie senină. Scenele ironice sunt însă dominante. Mukasonga își dezvăluie personajele în dimensiunea lor caricaturală, în fricțiunile hilare generate de confruntările civilizaționale și viziunile diferite asupra lumii. Iată, spre exemplu, procesiunea eterogenă de binecuvântare și instalare a statuii Fecioarei, în care se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lui Ono-dit-Biot ajungem la o radicalizare a punctelor de fugă în perspectiva postmodernă în care viețuim. Avem, pe de o parte, tendința securizantă de racroșare la lucruri și valori consacrate, la mituri și eroi, la cărți fundamentale și frumusețe naturală, senină, chiar cu riscul unei înțepeniri într-o durată nemișcată și într-un spațiu tot mai fosilizat ; este cea pe care o adoptă César care, după periplul său disturbator prin lume nu mai dorește decît previzibilitatea, fie ea și muzeificată, a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fără să aștepte votul indirect, și uneori greu de înțeles al criticilor de meserie. Prin urmare, iată-l pe românul nostru pribegind cu dezin voltură prin limbi și teritorii ce-i erau cu totul străine înainte de Revoluție, savurîndu-și succesul cu senină distanță și sfredelind cuvîntul cu pătrunzătoarea-i privire cenușie, într-o incantație obsesională, agasantă și jubilatorie. Redăm, în continuare, cîteva fragmente dintr-un interviu acordat recent lui Abeline Majorel: Este doliul un punct de plecare? Da și nu! Romanul Culorile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
citit." (p.236) Există, totuși, un soi de complicitate afectivă și dincolo de moarte. Gînditorul umple caiete întregi pe care le sortește distrugerii (dar fără a o face el însuși în timpul vieții) și pe care le lasă moștenire Simonei, tovarășa lui senină și transparentă, care decide să-i ignore dorința, devenind astfel, cumva, coautor. Pînă atunci, ea nu făcuse decît să-i scrie la mașină manuscrisele, permițîndu-și din cînd în cînd mici remarci (de care el ținea rareori cont, de altfel) ; pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mod hermeneutic asupra a două "ieșiri din modernitate", reprezentate de Eliade și Cioran, care "semnifică în fond două variante de postmodernism malgré soi: cea care rezultă dintr-o părăsire "soft", dar definitivă, a modernismului și a modernității, și o situare senină în afara lor deschisă marelui muzeu al culturii (Eliade); sau varianta "hard", polemică, încrâncenată pentru că este încă nedecisă și indecidabilă (Cioran). Pentru noi, românii, cele două tipuri de discurs sunt însă mai mult decât două moduri de a ieși din modernitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
doar două luni în cămin. Îi plăcuse. Cîmpul din jur împrăștia energii pozitive. Împărțea camera cu un prieten care practica yoga, ca și ea. Nu se știa prea bine ce facultate urmau. De fapt, nimeni nu-i întrebase. Erau veșnic senini, cu o expresie împăcată pe față. Cel mai mult pe lume își doreau Nirvana. Venise moda fustelor scurte, și-ale yoghinei se sfîrșeau sus pe coapse. Bărbații își întorceau privirile după ea. Dar ei nu îi păsa. Nimic nu trebuia
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
exactă mă trage tot mai jos, încercând să mă scufunde". Întrebării retorice "[c]ine mă va trezi" îi urmează un singur enunț, implacabil prin conciziune: "Întotdeauna a fost așa, întotdeauna, întotdeauna". Repetiția adverbului de timp nu mai marchează, ca în seninele și sapiențialele Upanișade, eliberarea, ci reprezintă condamnarea de sorginte kafkiană a eroului la suferință eternă și gratuită. Poate că anxietatea existențială a lui Blecher eludează terifiantul canonic, însă cred că un expozeu al temei în literatura română nu poate trece
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Ei! pus-ai toate la cale?", întreabă primul. "Tot este gata", răspunde ultimul. "Dar oare vor veni?". Slujbașul este sigur: "Vor veni". Ceea ce urmează depășește orice închipuire rațională, proiectând unul dintre cele mai înfricoșătoare scenarii din literatura română. Ziua debutează senin, chiar festiv, cu un Alexandru înveșmântat în regalia, pacific în atitudine, asistând la slujba mitropolitană alături de conclavul boieresc, ce fusese convocat din ajun. Discursul care urmează este un exemplu de manipulare verbal-afectivă, cu pronunțate ecouri din retorica shekeapeareană (bucata de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
rol esențial în religii, atunci ele nu ar trebui protejate mai strict de către cei ce le-au ales ca drum al trecerii lor prin viață? În răspuns, probabil vor reapărea secularizările. Tot mai frecvent, călugări (și călugărițe) merg atât de senini cu propriul lor 4x4, telefon și laptop; unii preoți au trecut să ștampileze pereții la Bobotează, alții născocesc laic-creativi alte forme de secularizare. Ne vine în minte stendhaliana metaforă "roșu și negru": slujitorii religiilor sunt ca și soldații. Statutul lor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]