5,479 matches
-
în volumul său de debut, Ningea în Bărăgan, căruia la apariție, în 1959, am avut prilejul să-i consacru o recenzie de întâmpinare în Gazeta literară. Am plecat satisfăcut de la ședința de lectură. Năbădăiosul nostru coleg nu numai că era simpatic, dar avea și talent. Tânărul prozator ducea însă o viață de student îndeajuns de accidentată, plină de neprevăzut. Oficial, domicilia la cămin, dar trecea tot mai rar pe acolo. Nici pe la cursuri nu-l prea vedeam, în afară de cursul lui Tudor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
obiectul nu interesa pe nimeni în afară de Wili, care-l examina cu atenție, netulburat de larma din jur. — Din asta facem cușcă pentru iepuri, l-am auzit. Hai s-o luăm. Avea (părinții aveau, mă rog) iepuri de Angora, niște vietăți simpatice, cu blăniță albă și ochi de un roșu intens, care-mi plăceau și mie foarte mult. Sigur că aveau cușca lor, dar Wili a decis că meritau o sporire de confort, iar eu am fost de acord îndată. Am cărat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
înalta virtute a prieteniei, pe care a cultivat-o statornic și cu generozitate de-a lungul întregii sale vieți. Pe de altă parte, așa cum am arătat, nici membrii locali ai „Academiei bârlădene”, spune Florentin Popescu, nu l-au uitat pe simpaticul poet în haină militară, evocând ori de câte ori aveau prilejul, ceasurile petrecute în preajma lui în întunecații ani 1917-1918, cum a făcut într-o epigramă pe care i-o dedica în revista Graiul nostru (nr. 9 11, 1925) Iuliu Nițulescu, referitor la o
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
a-mi aranja un trai mai puțin nesuferit. La dejun și la masă stam cu Ménéstrier și soția lui, și în societatea lor, mărturisesc că uitam întrucâtva că mă găsesc într-un cuib atât de odios. Ambii erau veseli și simpatici, dar mai cu samă el era un tip de vieux troupier français37, cum rar să mai văd astăzi, om de o vervă nesecată și un povestitor minunat. Purta un costum semi-milităresc; avea o figură lungăreață, energică, lungită încă și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
după un an transferat membru la curtea de întărituri din Iași, unde am stat până la desființarea ei. Nu pot să uit pe unul dintre membrii acelei curți, pe răposatul Balica, care era un șăgalnic 49 cu mult haz și foarte simpatic tuturor. El avea obiceiul să numească pe tinerii ușuratici și fără ocupațiune, chirapleși, adecă pierde-vară, cum am zice noi. Vodă Cuza, înainte de a se alege Domn, era și el un fel de pierde-vară și-i plăcea mult să glumească și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pălăria pe ceafă, într-o atmosferă s-o tai cu cuțitul, cu halba de bere dinainte, el era nota veselă în cercul lui de haimanale; vorbea tare, gesticula larg, răpunea din gură toate femeile și regula și politica țării. Om simpatic, dealtfel, cu o spoială de cultură generală și cu un dar de vorbă bun pentru a încălzi mahalalele, el izbuti pe timpul când răposatul Dimitrie Pruncu era prefect de Iași să se aleagă deputat în Colegiul al IV, acum desființat. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
deci bogat doar În feomelanină (nu În bani), risc să rămân În postura albatrosului lui Baudelaire. În paranteză fie spus, mai am o șansă: aceea de a mă bronza; dar despre asta, altă dată. Nu pot Încheia decât parafrazând pe simpaticul meu concurent la emisiune, prieten al liliecilor, domnul profesor Valenciuc: nu prigoniți pisicile negre; mâine-poimâine pisicile vor fi negre nu numai noaptea. Dar ziua, Soarele va lumina o natură, cu sau fără voia noastră Întrucâtva deosebită, așa cum e de pildă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de unde ar fi venit cândva. În timp, rezultă un popor, cu caractere cu atât mai puternice cu cât e mai vechi și care va acoperi Întreaga regiune În discuție. Să dau exemple, Începând cu francezii, nu că mi-ar fi simpatici, ci pentru că un eminent român, Henri Coandă, a trăit Între ei și i-a analizat. Și a găsit că unitatea lor, observată o istorie Întreagă, Încă din vremea galilor, se leagă de un unic bazin hidrografic, ale cărui râuri izvorăsc
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
groapa de gunoi a istoriei neamului nostru. Doamne-ajută. Badea Gheorghe Clepsidra În fiecare zi, dimineața, merg la baie, mă spăl și mă bărbieresc. Invariabil și inevitabil, în fiecare dimineață privesc oglinda. În fiecare dimineață, din oglindă mă privește acelaș bătrânel simpatic, cu părul alb, cu ochelari și cu câteva riduri „de expresie” pe față. Uneori mă privește vesel, uneori trist sau îngrijorat. Îi spun „bună dimineața, cum ai dormit, ce ai visat și ce planuri avem pentru astăzi?” Și îi mai
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
tinerel cu fața netedă și senină, cu ochii strălucitori, plini de energie și de voie bună. Avea pe vremuri tinerelul acela un aer visător dar optimist, poate naiv dar sincer și plin de căldură. Oare unde a rămas acel tânăr simpatic și prietenos, unde a dispărut, cine l-a răpit? Sau poate... ce zână rea l-a schimbat, l-a transformat, l-a îmbătrânit, l-a urâțit în halul ăsta? Uneori încerc să-mi revăd anii care au trecut, caut adesea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și asupra vieții tale și totul să devină un gunoi enorm. Apoi, mă pune dracu’ s-o întreb dacă nu putem colabora, dacă n-aș putea să scriu la revista ei, un reportaj, o tabletă ceva, o tabletă mică și simpatică. Uite, acum am un reportaj beton despre un ceaprazar, mă reped. Un tip excepțional, știi ce e un ceaprazar, nu? Unul care face șepci. Să vezi ce-i poate trece prin minte, te crucești. Ea m-a privit din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
verișoară care încă n-a învățat să vorbească. Nici nu i-au ieșit dinții. Dar mai are timp. Mie mi s-au schimbat toți și am rămas cu o strungăreață în față. Magda o cheamă pe verișoara mea și e simpatică, așa, ca tine. Râde tot timpul și, mai nou, aleargă cu premergătorul. Și mai am și-un văr, pe Georgică, care face numai prostii. Dacă-ți scriu despre el, poate nici n-o să mai vii la mine. El stă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe care i l-au pus doctorii la inimă. Noaptea se aude mai bine. Odată am visat un telefon care alerga prin casă. Tu ce visezi de obicei? Tot așa, noaptea, când nu dormeam, mă jucam cu păpușile. Cea mai simpatică e Mango, un maimuțoi care, dacă bate cineva din palme lângă el, începe să cânte „Macarena“. Mie îmi place foarte mult „Macarena“ și melodia asta mai nouă, „Asereje“. La televizor mă mai uit la Dan Negru că mai dă câteodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu el. Obții ce investești. Depinde cum te porți cu un om. Dacă îl tratezi ca pe un tăntălău, normal că omul ăla se va conforma așteptărilor. Dacă îl consideri egalul tău și îi dai o șansă, va fi chiar simpatic. Tot printr-a noua a fost și faza cu Șubi cu care vă amenințam. S-a enervat Șubi că de ce Șăfu poate să stea cu barba aia de călugăr păduchios și pe el îl pune directorul să se tundă. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o, dracu’, jos. Mai devenea enervant și că toți profesorii îl dădeau pe Șăfu exemplu pentru comportament ireproșabil și alte bazaconii. Bine, îl mai dădeau și la plesneală, să ne întărâte, pentru că nu trebuie să credeți că tuturor le era simpatic. Cred că nimănui pe de-a-ntregul. Dar având el performanțe pe la olimpiade, puteau raporta depășiri de plan. Șubi avea dreptate, în fond. El era mai mare ca noi cu vreo doi ani. Și a venit într-o pauză și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ea cinste, că doar acum avea bani și ne simțeam obligați s-o jecmănim. Pif a rămas cu gândul la cocalarul ăla cu „cea mai fatală greșeală“. Părerea lui e neschimbată, că omul merită bătut cu levierul. Mi-e chiar simpatic Pif. Miruna, care învață psihologie dintr-un snobism simpatic, mi-a zis că a ajuns la concluzia că io mă înțeleg doar cu oamenii care urăsc alți oameni. Ne unește sila față de viață. Așa o fi. La Pif, orice poveste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
simțeam obligați s-o jecmănim. Pif a rămas cu gândul la cocalarul ăla cu „cea mai fatală greșeală“. Părerea lui e neschimbată, că omul merită bătut cu levierul. Mi-e chiar simpatic Pif. Miruna, care învață psihologie dintr-un snobism simpatic, mi-a zis că a ajuns la concluzia că io mă înțeleg doar cu oamenii care urăsc alți oameni. Ne unește sila față de viață. Așa o fi. La Pif, orice poveste începe cu: „Eram beat“. Sau se termină justificativ cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Ca un mare mahăr. Atunci abia universul ți se pare rotund. Îți trebuie un soi de confort interior. Un om hărțuit, dispersat nu poate produce decât chestii incoerente. Și, mă rog, fraierii mai pot scrie poezie. Poezie pășunistă, diafană. Mielușei simpatici, gâze, glezna vacii. Impostură și nimic mai mult. O literatură a prezentului trebuie să lege, să-ți explice. Nu să te contrarieze, să sporească entropia. Dacă mi-aș pune mintea, din Pif aș scoate un poet de nota zece. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ĂȘTIA sunt atât de proști încât nu sesizează contafacerea și au primit-o printre ei. Și marea problemă ar fi dacă nu cumva toți oamenii ĂȘTIA nu se recunosc în impostura și în snobismul ei, dacă nu cumva le e simpatică pentru că se văd pe ei înșiși. Și ei ar fi vrut să-și asume cu aceeași nonșalanță impostura. Sau ceva de genul ăsta. Chiar nu pot să vă explic mai bine de-atât. 24. Cârnați Presupoziția mea e asta. Că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
erau acum disponibile pentru un post de funcționară În Loteria de Stat - o umilire pentru Zeița veșnică, la care mi-a fost prea greu ca să con simt și să contribui. COLONELUL C. BOBEICA A FOST ALT COMANDANT AL MEU, de simpatice, bune și alese maniere tradiționale moldovenești, cam obosit, uzat și veșted acum, după o viață de ofițer de cava lerie dusă În petreceri de holtei și joc de cărți. L-am Întâlnit după război, ca „director“ - În chip de sinecură
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Davidescu, poetul ciclic din Cântecul Omului, vastă antrepriză versificatorie În felul [a]celora ale clasicilor Întârziați sau preromanticilor pe care nu-i mai citește nimeni de mult, eseist, nuvelist, romancier și gazetar, de toate și fără ră su net prea simpatic printre cititori - singur, prin urmare, scriitorul multiplu N. Davidescu, după lectura numai a câteva pagini [memorialistice] ale mele, a adormit. Dar nu pentru atâta lucru i-aș purta pică vechiului meu prieten și colaborator al Noii Reviste Române, a cărui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atât de ușor pe atunci; burlaci impenitenți, „mizoghini“ și mizantropi cu vremea, triști pen sio nari ai hotelurilor-garnis și consumatori amarnici de șvarțuri și țigări sau trabuce mestecate cu nervozitate Între buzele lor totdeauna veștede; altfel, băieți buni, amabili și simpatici, inteli genți și cultivați, interesanți și originali, Înaintea cărora, adesea, noi, oamenii obișnuiți, cu neveste și cu copii la casele noastre, iar pe de lături cu amante nu prea costisitoare și cu aere de neveste, rămâneam epatați ca În fața unei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pum nalul În cealaltă; și, așa cum horoscopul avea să-mi confirme târziu de tot, sub conjuncția fericită a lui Venus În Fecioară: „Vei fi atras spre persoane mai tinere și slabe ca sănătate, slăbiciu nea lor trezind În tine latura simpatică a firii tale drăgăstoase.“ Erau așa de slabe aceste iubite ale mele, că unele se refuzau - și nu chiar din pudoare sau din cochetărie, ci dându-și seama de paupera lor fiziologie - atingerilor noastre lu mești, uimite, pe bună dreptate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sănă tace, Cora. Timișoara, 6 august 1922.“ Cea mai cenzurată a fost scrisoarea expediată din Arad la 14 august 1922, din care nu s-a publicat textul: „Dragul meu Beldie, M-am aflat În Arad Într-un cerc de ostași simpatici și Îndatoritori cum nu-ți Închipui. M-au plimbat cu trăsura lor prin Împrejurimi, la pescuit și la vânat, În păduri de stejari locuite de cocoși sălbatici, prin crânguri; am dejunat cu ei În lunca de tufe din marginea Cealei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lichele nu-i cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla. De asta și-a dat seama foarte repede și Andrei C., un tânăr crescut de niște părinți exagerat de religioși, care-l preveniseră să se ferească de indivizii simpatici, fiindcă orice persoană care nu-i foarte serioasă are vicii. La Aprovizionare, toți cei cinci colegi ai lui Andrei C. erau niște hahalere, dar simpatici foc. Munceau doar cât să nu fie dați afară și-n rest nu făceau altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]