12,660 matches
-
factori de agregare a colectivelor care au valoare în ele însele. Tipologiile la care ajunge Donnat, când ele rămân strict interne și descriptive, nu legate de colective a priori, furnizează exemple perfecte. Dar există multe alte cercetări, mai ales în sociologia rețelelor (Forsé și Degenne, 1994). Acești autori evidențiază alianțe conjuncturale între indivizi, concepute independent de clase. Rețelele de sociabilitate studiate de INSEE începând din anii 1980 sunt subansambluri de acest tip. Principiul este simplu și original: se pornește de la o
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
începând din anii 1980 sunt subansambluri de acest tip. Principiul este simplu și original: se pornește de la o practică (ieșire în oraș, telefon, conversație cu ceilalți) și se descriu prin "grafuri", în plan formal sau morfologic, colectivele care se formează. Sociologia "formală" a lui Simmel a inspirat această abordare, în măsura în care ea urmărește mai întâi să înregistreze "formele sociale", adică toate grupările mai mult sau mai puțin efemere (1896-1897). Este însă important să subliniem că Simmel pune întotdeauna asocierile (sau "socierile"), în
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
subliniem că Simmel pune întotdeauna asocierile (sau "socierile"), în ultimă instanță, în legătură cu preexistența claselor. Ar trebui mai degrabă să ne sprijinim pe Durkheim cel din Regulile metodei sociologice (1895), dacă ne amintim că el a eliminat noțiunea de clasă din sociologia sa, prefigurând o sociologie a formelor sociale. Este și cazul "lumilor" construite de Boltanski și Thévenot (1991) pornind de la "principii de justiție" invocate de agenți. În acest caz, sistemele de valori sunt asimilate sistemelor de practici, ceea ce realizează Heinich din
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
întotdeauna asocierile (sau "socierile"), în ultimă instanță, în legătură cu preexistența claselor. Ar trebui mai degrabă să ne sprijinim pe Durkheim cel din Regulile metodei sociologice (1895), dacă ne amintim că el a eliminat noțiunea de clasă din sociologia sa, prefigurând o sociologie a formelor sociale. Este și cazul "lumilor" construite de Boltanski și Thévenot (1991) pornind de la "principii de justiție" invocate de agenți. În acest caz, sistemele de valori sunt asimilate sistemelor de practici, ceea ce realizează Heinich din anii 1990, studiind axiologia
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
strict inductivă arată că practicile culturale (dar și politice, sociale, colective și ideologice) sunt legate de existența claselor sociale. Era observația pe care o făcea despre modă Simmel, un autor asimilat atât de eronat individualismului metodologic (cf. Frédéric Vandenberghe, La Sociologie de Georg Simmel, La Découverte, Paris, 2001, p. 31). "Moda este un produs al scindării cu caracter de clasă și se comportă ca o serie de alte creații, înainte de toate ca onoarea, a cărei dublă funcțiune constă în a include
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dintre membrii grupului, Louis Dirn, care, într-un articol disident, reînvie probele inductive ale existenței claselor (Louis Chauvel, "Le retour des classes sociales?", în Revue de l'OFCE, nr. 79, octombrie 2001, pp. 315-359). El se sprijină mai ales pe sociologia consumului a lui Halbwachs și constată că puterea de a cumpăra munca altuia rămâne locul principalelor clivaje de clasă. Tabelul 3. Prezentare sintetică a diferitelor abordări ale relației explicative clase/practici De la clase la practici De la practici la clase Sunt
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
1994 Heinich, 1998 Sociabilitate, grupuri de statute Schumpeter, 1927 Simmel, 1895 Desrosières și Thévenot, 2000 Boltanski, 1982 Héran, 1988 Donnat, 1999 Chauvel, 2001 Înțelegerea "Înțelegerea" și "explicarea" nu sunt opuse. Vom spune, împreună cu Weber, că ele se completează: "Sarcina specifică [sociologiei comprehensive] nu ar începe totuși decât în momentul precis când trebuie să se explice prin interpretare" (Max Weber, 1992, p. 308). Sau: "O interpretare cauzală corectă trebuie să fie semnificativ adecvată și cauzal adecvată [...]. Altfel, avem o probabilitate statistică necomprehensibilă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de activitatea comprehensibilă: cea a condițiilor, a obstacolelor, a ocaziilor, a factorilor". Max Weber, 1995, vol. I, pp. 39-40. Totuși, deși Weber este clar în ceea ce privește complementaritatea abordărilor, trebuie să insistăm pe clivajul care există în teorie și în metodă între sociologii care mobilizează colective pentru explicarea practicilor și cei care încearcă să descifreze mobilurile individuale ale agenților. Astfel, de exemplu, Nathalie Heinich (care se reclamă mereu de la sociologia comprehensivă) continuă să opună scolastic "explicația" și "înțelegerea": "Trebuie oare să lăsăm să
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
trebuie să insistăm pe clivajul care există în teorie și în metodă între sociologii care mobilizează colective pentru explicarea practicilor și cei care încearcă să descifreze mobilurile individuale ale agenților. Astfel, de exemplu, Nathalie Heinich (care se reclamă mereu de la sociologia comprehensivă) continuă să opună scolastic "explicația" și "înțelegerea": "Trebuie oare să lăsăm să domine finalitatea explicativă, inspirată din științele naturii? Sau să-i adăugăm abordarea comprehensivă, specifică științelor umane, care insistă asupra realului și include reprezentările în acesta?" Nathalie Heinich
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de "mister propriu experiențelor estetice", ceva inexplicabil sau neexplicat, care reia în ecou ceea ce Gabriel Le Bras simțea după anchetele sale: ce este credința, se întreba el după ce prezentase practicile rituale. Ce sunt motivațiile subiective ale amatorilor, se întreabă astăzi sociologii căci aceasta este o abordare individualistă, interesată de subiect și de experiențele lui. "O practică este contrariul unui consum", scria de Certeau, care, ostil metodelor cantitative ale lui Bourdieu, se întreba cum se creează omul pe sine prin și în
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
se întreba cum se creează omul pe sine prin și în cultură. Se pot distinge două abordări, în funcție de cum se referă la agenți pentru a le înțelege intențiile sau deduc, prin raționament, motivele lor. Înțelegerea prin intermediul actorilor • O presupoziție morală Sociologia contemporană dezvoltă în mod cvasi-sistematic tehnica convorbirilor (în cadrul stagiului universitar, este o tehnică elementară). De vreme ce anchetatorul caută să cunoască motivațiile, pare logic să întrebe despre ele în anchetă. Sociologul poate astfel să examineze valorile mobilizate de indivizi. El "ia în
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
atitudine morală. Unii chiar se ridică împotriva așa-numitelor științe umane, care trec peste indivizi și decid în locul acestora care sunt "rațiunile lor de a acționa" (Heinich, 1998). Antoine Hennion, care a încercat să înțeleagă dragostea pentru muzică, atacă deschis sociologia critică: "[Aceasta] descalifică orice analiză sociologică a artei ca atare [...] își exprimă dezinteresul față de operă și experiența estetică [...]. Nu ne putem mulțumi cu explicația frumuseții în termeni de convenție, credință sau illusio" (Antoine Hennion, 2000, pp. 29-30). Această abordare comprehensivă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sociologică a artei ca atare [...] își exprimă dezinteresul față de operă și experiența estetică [...]. Nu ne putem mulțumi cu explicația frumuseții în termeni de convenție, credință sau illusio" (Antoine Hennion, 2000, pp. 29-30). Această abordare comprehensivă este aplicată de Heinich în sociologia valorilor de un deceniu, cu rezultate certe. În acest caz, li se solicită explicații actorilor și se substituie "proba adevărului prin proba coerenței" (Heinich, 2001). Într-o optică weberiană, valorile sunt cele care motivează actele. Această abordare este inovatoare în
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Heinich a studiat comentariile scrise liber (cu mai multă sau mai puțină furie) pe gardurile șantierului de la coloanele lui Buren, ceea ce i-a permis să restituie registrele denunțării publice (Heinich, 1998). Înțelegerea fără actori Oricât de uimitor ar putea părea, sociologia comprehensivă nu face întotdeauna mare caz de afirmațiile actorilor, și asta pe linia clasicilor. Mai puțin frapant la Durkheim, acest lucru este mai surprinzător la Weber: "Motivele invocate sau refulările (motive nemărturisite) îi ascund de prea multe ori agentului însuși
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
1999), în aceeași linie, vorbește despre "producerea subiecților" de către practicile culturale. Capitolul 6 Interpretări în lumina tradițiilor sociologice Un asemenea capitol poate surprinde, în cel puțin trei privințe: el aplică tematica foarte contemporană a "practicilor culturale" anumitor părinți fondatori ai sociologiei, părând să cedeze astfel anacronismului. În realitate, autorii clasici sunt mobilizați ca inițiatori ai marilor orientări interpretative în interiorul cărora sociologii contemporani se înscriu inevitabil; el ia aparența unei munci școlărești de listing al autorilor, deși este mai degrabă vorba de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Dominarea În Ideologia germană. Teze despre Feuerbach (1844), Marx și Engels dezvoltă și ideea unei dominări culturale exercitate de clasa dominantă economic, care își impune reprezentările și valorile. Max Weber îi urmează în această privință. Fără să intrăm în detaliile sociologiei sale religioase, ea însăși inclusă într-o sociologie politică a dominării (1921), putem spune că religia constituie o formă de dominare a claselor privilegiate asupra claselor neprivilegiate. Weber vorbește despre un mijloc de "domesticire a maselor". Religia propune o viziune
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Marx și Engels dezvoltă și ideea unei dominări culturale exercitate de clasa dominantă economic, care își impune reprezentările și valorile. Max Weber îi urmează în această privință. Fără să intrăm în detaliile sociologiei sale religioase, ea însăși inclusă într-o sociologie politică a dominării (1921), putem spune că religia constituie o formă de dominare a claselor privilegiate asupra claselor neprivilegiate. Weber vorbește despre un mijloc de "domesticire a maselor". Religia propune o viziune a lumii, în parte prin intermediul teodiceei, care este
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
masele de credincioși, diviziune fondată, în parte, pe cunoașterea religioasă care determină repartiția inegală a calificării religioase. Weber insistă deci, și el, pe aspectul diferențiator și conflictual al culturii (religioase). Analiza funcțiilor și efectelor religiei a fost transpusă în câmpul sociologiei culturii de către Bourdieu, care, dintre sociologii contemporani, se înscrie pe deplin în această tradiție "critică". Mai întâi, împreună cu Jean-Claude Passeron, el a propus înțelegerea școlii ca loc de impunere a unui arbitrar cultural. Bourdieu a refuzat întotdeauna să separe sociologia
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
parte, pe cunoașterea religioasă care determină repartiția inegală a calificării religioase. Weber insistă deci, și el, pe aspectul diferențiator și conflictual al culturii (religioase). Analiza funcțiilor și efectelor religiei a fost transpusă în câmpul sociologiei culturii de către Bourdieu, care, dintre sociologii contemporani, se înscrie pe deplin în această tradiție "critică". Mai întâi, împreună cu Jean-Claude Passeron, el a propus înțelegerea școlii ca loc de impunere a unui arbitrar cultural. Bourdieu a refuzat întotdeauna să separe sociologia culturii de sociologia educației. Cultura transmisă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sociologiei culturii de către Bourdieu, care, dintre sociologii contemporani, se înscrie pe deplin în această tradiție "critică". Mai întâi, împreună cu Jean-Claude Passeron, el a propus înțelegerea școlii ca loc de impunere a unui arbitrar cultural. Bourdieu a refuzat întotdeauna să separe sociologia culturii de sociologia educației. Cultura transmisă în societățile noastre industriale este cultura școlară: Suntem încă într-o fază în care este absurd să separăm sociologia educației de sociologia culturii. Cum se poate face o sociologie a literaturii sau a științei
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Bourdieu, care, dintre sociologii contemporani, se înscrie pe deplin în această tradiție "critică". Mai întâi, împreună cu Jean-Claude Passeron, el a propus înțelegerea școlii ca loc de impunere a unui arbitrar cultural. Bourdieu a refuzat întotdeauna să separe sociologia culturii de sociologia educației. Cultura transmisă în societățile noastre industriale este cultura școlară: Suntem încă într-o fază în care este absurd să separăm sociologia educației de sociologia culturii. Cum se poate face o sociologie a literaturii sau a științei fără referire la
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
școlii ca loc de impunere a unui arbitrar cultural. Bourdieu a refuzat întotdeauna să separe sociologia culturii de sociologia educației. Cultura transmisă în societățile noastre industriale este cultura școlară: Suntem încă într-o fază în care este absurd să separăm sociologia educației de sociologia culturii. Cum se poate face o sociologie a literaturii sau a științei fără referire la sociologia sistemului școlar?" Pierre Bourdieu, 1987, p. 52. Utilizarea sistematică a indicatorului de capital cultural permite caracterizarea indivizilor prin comportamentul lor, diferențierea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de impunere a unui arbitrar cultural. Bourdieu a refuzat întotdeauna să separe sociologia culturii de sociologia educației. Cultura transmisă în societățile noastre industriale este cultura școlară: Suntem încă într-o fază în care este absurd să separăm sociologia educației de sociologia culturii. Cum se poate face o sociologie a literaturii sau a științei fără referire la sociologia sistemului școlar?" Pierre Bourdieu, 1987, p. 52. Utilizarea sistematică a indicatorului de capital cultural permite caracterizarea indivizilor prin comportamentul lor, diferențierea unora în raport cu ceilalți
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a refuzat întotdeauna să separe sociologia culturii de sociologia educației. Cultura transmisă în societățile noastre industriale este cultura școlară: Suntem încă într-o fază în care este absurd să separăm sociologia educației de sociologia culturii. Cum se poate face o sociologie a literaturii sau a științei fără referire la sociologia sistemului școlar?" Pierre Bourdieu, 1987, p. 52. Utilizarea sistematică a indicatorului de capital cultural permite caracterizarea indivizilor prin comportamentul lor, diferențierea unora în raport cu ceilalți, includerea lor în grupuri sau clase sociale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
educației. Cultura transmisă în societățile noastre industriale este cultura școlară: Suntem încă într-o fază în care este absurd să separăm sociologia educației de sociologia culturii. Cum se poate face o sociologie a literaturii sau a științei fără referire la sociologia sistemului școlar?" Pierre Bourdieu, 1987, p. 52. Utilizarea sistematică a indicatorului de capital cultural permite caracterizarea indivizilor prin comportamentul lor, diferențierea unora în raport cu ceilalți, includerea lor în grupuri sau clase sociale. Structura (ierarhie, distribuția resurselor) depinde în mare măsură de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]