5,168 matches
-
90, 125. 41 Este totodată "tehnica" și calitatea esențială a credinței care "e la fel cu această nesfielnică predare în puterea apelor, de cufundare și menținere grație harului unei respirații tainice (s. n.), grație unei inspirații de aer pe care-l sorbi o clipă, de sus, ca să-l duci cu tine la fund...Credința e un instinct de ritm și orientare (s. n.) care nu se poate desșuruba în cuvinte ori cât de măestre" (Vasile Voiculescu, Confesiunea..., în op. cit., p. 400). 42 Androginul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o odaie fără pereți/ și fără acoperiș" (Pâlnie albă, în op. cit., p. 34); Ar trebui un prag suspendat/ dincolo de care/ să fie cerul albastru/ deasupra mării" (Plajă pustie, în op. cit., pp. 106-107), o "punte vizibilă/ drum de raze care nu sorb lumină de nicăieri" (Strigare, în op. cit., p. 105). 12 Cezar Baltag, Eseuri, Editura Porto-Franco, Galați, 1992, p. 97. 13 Enn. II, 5, 2, în Plotin, Enneade, I-II, Editura Iri, București, 2003, p. 329. 14 Cezar Baltag, op. cit., p. 100
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lor de carte. Rămânerea lor pe dinafară îl bucură, căci omul se simte îmbogățit de secret. II În holul de la Hôtel du Mont Blanc din Paris, la o măsuță retrasă, Ondine își studie cochet coafura în oglindă înainte de-a sorbi și ultima înghițitură de cafea. Remarcând rujul sustras buzelor de porțelanul alb al ceștii, cu un gest senzual le restaură și lor prompt monotonia mângâietor țipătoare. Trees trebuia s-apară dintr-o clipă în alta. Să se fi schimbat oare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
deja arătat; pur și simplu n-are sens să spui "Ei, lasă că-ți arăt eu ceva ce știi deja!" Fără efectul surpriză subversiunea e ca berea trezită. Și, spre a preîntâmpina un asemenea neajuns, de care deveni brusc conștient, sorbi cu nădejde din pahar. După ce-și șterse colțurile gurii de spumă cu șervetul de masă din bumbac apretat, descoperi pe el urma unui adevăr mult mai înalt și mai subtil, pe care se grăbi să-l împărtășească și interlocutorului
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu putința de a pricepe se așteaptă să îngăduie și recursul la subterfugii îndoielnice al celui mai puțin dăruit. Nu-i normal? Sacrificiul de cinstire a victoriei rațiunii se face pe spesele învingătorului. Altfel, nu se poate trăi împreună. După ce sorbi prelung din pahar, ca și cum idealismul onctuos ce-l apărase s-ar fi lăsat, practic, destul de anevoie înghițit, își continuă consecvent ideea: − A face pe prostul e singurul mod valabil al unei inteligențe superioare de a dobândi acceptare socială, căci în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
părinții, schimbă pe ceilalți și se schimbă ea Însăși. Descoperă, Într-un fund de sat, „pasiune, dăruire și oameni minunați”. Ce poate fi mai Încurajator decât propoziția: „Regret și astăzi, profesor de liceu fiind, candoarea, bunătatea, felul În care mă sorbeau din priviri acei copii”. Nu-i totul pierdut, nu-i așa? (30.01.2010) „Poporul meu” Oamenii politici, jurnaliștii, analiștii sociali apelează adesea la formule generalizatoare precum „poporul român”, „românii”, oamenii muncii, sindicaliștii - sintagme sau cuvinte care evocă o masă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
I a fost încoronat în Catedrala din București, iar în 1883 a fost înființată Arhiepiscopia de București, primul păstor al ei fiind I. De Paoli din Congregația Pasioniștilor. Despre preotul Liverotti vorbesc nu numai zidurile bisericii, ce parcă i-au sorbit sufletul spre nemurire, ci mai ales, dau mărturie până la noi, amintirile și recunoștința adâncă a oamenilor, pentru tot ceea ce le-a grăit „Găietan-ul” lor (cum îl numeau localnicii). A fost un mare ctitor de biserici și de oameni, „și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
rare și de scurtă durată. Când ia parte la recepții mondene, Catherine se simte și mai izolată. "O fată tânără este o ființă stingheră", scrie ea la 12 octombrie 1896. "E ca o floare căreia nimeni nu vrea să-i soarbă mireasma. Când se află în societate, doamnele și domnii sunt vizibil stingheriți și apăsați de îndatorirea pe care simt c-o au. Se abțin să rostească frivolități. Se controlează. Ce plictiseală pentru o fată tânără!" În concluzie, Catherine nu are
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de mână prin codru pe-nserat! Și mâna-i se-ncleșta pe haina de postav A blândei rugătoare jelind lângă bolnav Tot tremurând, a noastră velteriță se-apleacă din mijloc Lăsându-se, tăcută, prinsă-n macabrul joc... Frumoasa mea! Voi a sorbi nectarul gurii tale! Dă-mi un sărut! Și ars de febra cruntă-a bolii lui fatale Soldatul, dintr-o dată, cu mâna lui slăbită O prinse și, smucind-o, pe pleoapa-i ostenită C-un horcăit cumplit, cu ultima suflare, Îi
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
unde seducția se face din nou simțită din plin. Degustă împreună o ușoară cină cu "midii și crab imperial", stropită cu "un vin alb extraordinar". Stingo, căruia alcoolul îi dezlegase limba, se dovedește sclipitor, iar Leslie, cu ochii scânteietori, îi soarbe literalmente cuvintele. Râde, îi strânge mâna și aduce din nou vorba despre sex. Știi că, îi murmură ea la sfârșitul mesei, citându-l cu o voce caldă și răgușită pe D. H. Lawrence, "atunci când faci dragoste ești sub puterea zeilor
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lingeam degetele, după cum am mai spus într-un alt loc al povestirilor mele. Când plita de la sobă era fierbinte, așezam rășcovii sau pânișoarele pe plită, pândeam până bureții lăsau un fel de zeamă în pălăria lor, pe care eu o sorbeam repede repede, ca să nu mi-o ia sora-mea înainte. După ce mâncam asemenea bucate gustoase, ieșeam afară, mergeam în șopronul cu lemne, luam toporul și începeam să desfac buturuga adusă, în bucăți-bucăți, mai mari sau mai mici, pe care le
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
puternic în brațe, dar cu o anumită fereală paternală, afectuos protectoare, ne-am sărutat cât ne am dorit, după care, umplându-ne paharele, le-am ridicat în sănătatea și cinstea celui care avea să vină în casa noastră, și, am sorbit conținutul privindu-ne afectuos, cum ne era firea. Gândul de a fi mamă îi încălzea inima, o înfrumusețase suplimentar. Își dăduse drumul închi puirii, îl vedea pe cel care avea să vină ca pe cineva purtător de ochi albaștri, cu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
sapă, smulg, bătătoresc, culeg, țes, torc, spală, clătesc, se roagă... Lasă în urma ei numai belșug și bunăstare, pace și bucurie... Încă o dată, ne cheamă lângă ea, ne spune ceva frumos, numai de ea știut, noi rămânem ochi și urechi, o sorbim din priviri, o divinizăm, și ne îmbujoră m, iar ea, cu înțelepciunea din totdeauna, ne mângâie și ne învață cuvinte frumoase, să știm a plivi, să putem a ne coase o zdreanță, să știm a da „bună ziua”, să ne închi
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
o invită la masă, îi oferă locul, dar ea refuză, fumează țigară după țigară. Ceva regrete sau teamă pentru cele petrecute în culisele necercetate încă ? Încep cumva mustrările de conștiință ? Nu cred! I se aduce o cafea pe care o soarbe, Aprinde altă țigară, și al ta... Mă scol și eu de la masă și mă alătur ei. Și pe ntru că simt că s-a mai liniștit, încerc și-i solicit banii necesari pentru achitarea costurilor mesei organizate. —n-am bani
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
fie că n-aș fi aflat dinainte, că aici este singurul loc din lume... etc... etc... După baia de lumină aurie, am coborît în sat și am intrat într-o ceainărie unde, pe covorul gros, stăteau doi bătrîni care-și sorbeau în liniște ceaiul. Știind că Orientalii mai ales cei bătrîni au o profundă aversiune față de aparatul de fotografiat, m-am apropiat de masa lor, am spus cuviincios Salaam și cu mult respect, folosind cîte un cuvînt uzbec învățat din dicționar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
bun, zice gazda mea cu o oarecare stînjeneală. Eu n-am mîncat nimic în ultimele douăzeci și patru de ore și sunt nedormită; un whisky n-ar fi lucrul cel mai nimerit, dar mi-e rușine să refuz și mă trezesc că sorb dintr-un pahar de o curățenie dubioasă licoarea tare și din păcate caldă, ce mi-a fost oferită. Între timp, Ricardo Giorgio (care-o fi numele și care prenumele?) răscolește în vraful de pînze și smulge triumfător cîte una, rezemînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
avusesem curajul să pășesc singură în barul gării! Binecuvîntate fie cafelele în general și cele italienești în special! Ceșcuțele acelea cît un degetar, a căror sorbitură te trezește din somn, din oboseală, din morți, cu biciul lor neiertător de cofeină! Sorbind dintr-un asemenea degetar, i-am mulțumit spiridușului din fața mea, că m-a scos din încurcătură. Știu, mi-a răspuns, am văzut că erați la ananghie. Altfel, recunosc că aș fi fost șocat. La noi în America, o femeie nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ferestrele luminate ale unui local de noapte, la intersecția șoselei cu cîteva drumuri secundare. Intrăm împleticindu-ne și decorul mi se pare desprins dintr-un film cu Jean Gabin în rol de camionagiu. Bărbați masivi și nerași picotesc în picioare, sorbind din pahare de o curățenie mai mult decît îndoielnică. Jackie cere un pahar de anason și mă întreabă ce vreau. Răspund că "același lucru ca dumneata" și se simte obligat să-mi atragă atenția că e tare. Cu atît mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să-și cumpere primul ziar de dimineață. Acum, în inima Orientului, la ora șase dimineața, în bazarul din Samarkand, bătrînii ocupă deja toate locurile din ceainării, dînd impresia că se află acolo dintotdeauna, fără să se fi clintit peste noapte, sorbind la nesfîrșit din ceaiul verde, zile după zile, nopți după nopți, ani după ani, secole după secole... Par mereu aceiași, oricît i-ai privi, în caftanele lor lungi, cu chipul smochinit, negricios, cu bărbi rare, cenușii sau albe, cu ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
smead, cu nas acvilin, cu haine europene, dar cu nelipsita tiubiteică pe creștetul capului. Se îndreaptă spre dugheana sa, dar oprindu-se pe drum pe la toate ușile negustorilor vecini, le strînge mîna, îi întreabă de sănătate, rîde la vreo glumă, soarbe dintr-o ceașcă de ceai ce i se oferă și abia apoi, cu gesturi de ritual, deschide lacătele uriașe care-i apără marfa de duzină. Rodica alege un inel înalt, cu piatră cenușie și apoi fugim cu sufletul la gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
poziția seculară a orientalului băutor de ceai. Doar că toate erau ocupate... Suntem patru și privim triști spre covoarele populate de făpturi atît de deosebite de noi, cu ochii oblici, "tiubiteică" neagră pe creștetul capului, bărbi sure și caftane colorate. Sorb liniștiți, din micile boluri de porțelan, ceaiul verde, "dătător de viață", pe care îl beau de secole, într-un ritual perfect, așa cum l-or fi sorbit cîndva și războinicii lui Timur-Lenk, și discipolii lui Uluk-Beg, și ciracii lui Avicenna. Trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
noi, cu ochii oblici, "tiubiteică" neagră pe creștetul capului, bărbi sure și caftane colorate. Sorb liniștiți, din micile boluri de porțelan, ceaiul verde, "dătător de viață", pe care îl beau de secole, într-un ritual perfect, așa cum l-or fi sorbit cîndva și războinicii lui Timur-Lenk, și discipolii lui Uluk-Beg, și ciracii lui Avicenna. Trei dintre urmașii acestora ne urmăresc îndelung, cu privirea lor oblică și pătrunzătoare, voalată veșnic de o falsă indiferență. Un zîmbet le mijește în bărbile sure, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
un pat, oricare și oricum ar fi fost el. Ne-am mulțumit cu un ceai mongol, adică făcut din frunze mari de ceai brut și cu untură de iac deasupra. Una din cele mai cumplite băuturi pe care le-am sorbit vreodată. Aproape ațipisem, așa îmbrăcați cum ne culcasem, cînd am auzit bătăi în ușă. Am strigat în rusă (limbă detestată, dar vorbită de mongoli) "Intră!" și în cadrul ușii viu colorate s-a ivit un mongol înalt, frumos, îmbrăcat european, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Romanescu, nu este mai puțin cunoscut decât fiul lui, ci, din contră, el este cunoscut Iașului, dar mai ales Bârladului, daca nu atât prin poezia să, atunci prin vocea să; sălile arhipline ale reședințelor ori ale caminelor culturale sătești Îi sorb parcă și astăzi din ecou vocea trubadurului. Că Sandu a fost și a rămas un trubadur, un risipitor de poezie proprie ori a colegilor, a cunoscuților, a celor ce l-au sensibilizat, dar și a poeziei folclorice. Gazetele timpului, din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
zeii cei morți./ Cei cari în adâncuri neîmpăcați pândesc,/ Vă cer și zeii cari în cer au năvălit [...] N-ajută nicio luptă și nicio rugăciune !/ Vai, vai întâia moarte acuma s-a rostit/ Vin toți după acela pe care-l soarbe marea (II 4). Strigătul ei este pentru compatrioți un semn al rătăcirii celei încercate de durerea de a-și fi pierdut iubitul (De ce chemi tu osânda asupra tuturor ?/ Oșteni, veniți, o duceți acasă pe sărmana/ Nebună !), însă tânăra îi avertizează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]