5,544 matches
-
nu avea nici o șansă să se mai poarte vreodată. Ce făcea Zoran, Îmi aducea din nou aminte că Îi datoram supraviețuirea sau Îmi sugera că dacă nu marșez la propunere devin inutil și, prin urmare, eliminabil? Cum trebuia să iau spusele lui, ca pe un compliment ori ca pe o amenințare? Zâmbetul lui mecanic nu mă ajuta deloc să ghicesc răspunsul bun. - Aș mai avea o Întrebare: ce Înseamnă, practic, „controlul și manipularea istoriei”? Sună incitant, dar și destul de ambiguu, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca electrocutat și i-am aruncat o privire cruntă. Proastă glumă și, mai mult decât atât, nepotrivită glumă! Cu ultimele cuvinte, Eva pierduse o excelentă ocazie să tacă naibii din gură, pentru că, nu știu prin ce bizară asociație de idei, spusele ei Îmi readuseseră În minte motivul vizitei matinale În camera unde ne aflam: pistolul meu. Dispariția lui, mai precis. Doamnei Fontaine Îi ardea iar de flirtat, știind bine ce faptă abominabilă comisese. I-am spus-o, deși nu era momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ar fi rămas la fel de străin, după cum străine, false mi-ar fi fost și vorbele. — Și eu mă gândesc că ne amintim din trecut doar lucruri neînsemnate. Pentru noi, amintirea poate mai înseamnă ceva, dar pentru ceilalți? Zâmbea cufundată în înțelepciunea spuselor ei. Mai pregătea cine știe ce profunzime. — Prea puțin le pasă celorlalți de amintirile noastre, i-am răspuns. Totul e să povestești cât mai frumos. Să-i captivezi. — Chiar inventând? — Ce importanță mai are? Un trecut încărcat, am luat-o și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
O simțeam, o ghiceam. Nu era greu să o cunoști când ascunde ceva. Era de o sinceritate aiuritoare. Era în stare să spună până și cele mai intime gânduri ale ei dacă cel cu care vorbea mima oarecare interes față de spusele ei. — S-a întâmplat ceva? Aveam ședință de partid. Ea era în Birou, din partea studenților. Mă gândeam că cine știe ce se mai pregătește. Întotdeauna când se trecea la ordinea de zi „Probleme organizatorice“ puteai să te aștepți la orice. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vechi, apărute înainte de război, texte interzise celor de vârsta mea. Atunci am citit Cocoșul negru și copiasem monologul despre bani. „Azvârli un pumn de bani...“ Intuiam de pe atunci, de la 16-17 ani, că n-o să am bani niciodată, dar mă fascinau spusele acelui monolog. M-a întovărășit, de altfel, de-a lungul anilor acel monolog, împreună cu lipsa mea permanentă de bani. M-a apărat acel monolog, pentru că niciodată nu am râvnit mai mulți bani decât aveam, decât mi se dădeau, decât câștigam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Scriu și scrisul mă descrie împotriva mea. Nu-i chin, nu-i dramă, nu-i „textualism“. E doar uimire și bucurie. Aproape că simt ce-a vrut să spună Flaubert cu „Madame Bovary, c’est moi“. Doar că-i minciună spusa lui, cel mult o expresie a vanității de a fi „scriitor“, de a putea închipui. Cred că o înțelegere mai limpede - și poate salvatoare - a scrisului, acum, ar fi aceea care te-ar face să scrii, să simți că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șefi sau, oricum, aveau putere de decizie asupra actelor mele. Ei au scăpat. Unii au și plecat din țară. Eu am rămas. Și ca mine, mulți, mulți alții. Cu sufletul mutilat, îndobitocit de fel și fel de spaime. Crezând în spusele lor. După cum, peste ani, când și eu am început a scrie minciuni și prostii, poate alți nevinovați au crezut în balivernele mele. Nu am fost în situația de a scrie prea multe sau prea grave. Dar de scris le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la alta Lume, la Biukreș când plecat, șoptitior luat cu noi și dus fric acolo, departe. Șoptitior mereu estem în noi. Pana murim duceam șoptitior la noi la inim. M-a privit iarăși lung, convingându-se parcă dacă am înțeles spusele lui, dacă mă lăsasem pătruns de tâlcul lor și zâmbind, clătinând întruna din cap, îngândurat, nedumerit, s-a întors la masa lui de lângă ușă. Nu m-au izbăvit de frica din mine spusele lui Kerim. Decât că mi le aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lung, convingându-se parcă dacă am înțeles spusele lui, dacă mă lăsasem pătruns de tâlcul lor și zâmbind, clătinând întruna din cap, îngândurat, nedumerit, s-a întors la masa lui de lângă ușă. Nu m-au izbăvit de frica din mine spusele lui Kerim. Decât că mi le aduc aminte din când în când, ca și cum într-adevăr șoptitorul intrase în mine cândva, poate chiar mă născusem cu el în mine, și mereu mi-a otrăvit zilele cu această frică surdă, anihilantă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
parșiv. „Dar își mai aduce careva aminte acu’? Cum scriu ăștia din ziua de azi istoria nici nu mă mir. Am însă marea satisfacție că mi-am făcut datoria. Te-ai prins?“. Și câte altele nu făcuse și desfăcuse, după spusele lui, Trombă... L-am mai văzut o dată, mulți ani mai târziu, la „Tic-Tac“. Cred că în primul an de după găurirea drapelului. Fusese un mic chef între cinci-șase bătrânei. Acum moțăiau toropiți de vioara maestrului Bătucitu. Eu nu îmi luam obișnuita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el, pentru că era legat. - Să nu faci nici un pas greșit! mîrÎi el printre dinți, observînd că celălat Întîrzia să se ridice după a cincea căzătură. Dacă Încerci să mă tragi pe sfoară, Îți frîng coastele... Și pentru a-și Întări spusele, Îi trase un șut puternic În fund, care Îl azvîrli din nou pe nefericit cu capul Într-o stîncă, făcîndu-i o gaură În frunte, din care aproape imediat Începu să țîșnească sînge. Ca și cum asta, În loc să-l liniștească, păru să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
hotărît să-l Îndeplinească, indiferent cît l-ar fi costat și cine ar fi murit. Sosi noaptea, Niña Carmen veni să se culce alături, iar el nu ezită s-o lege de drugii de la pat. - N-am chef de surprize, spuse. Știu că mai devreme sau mai tîrziu o să adorm, și nu voi Îngădui ca voi să-mi faceți de petrecanie ca să vă Întoarceți pe insulă și să așteptați să vină cineva să vă salveze... Așa o să fim mai liniștiți. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din el, îmi amintesc de pomii lui moș Anton și de cuvintele mamei și zic: - Bogdaproste. Fie de sufletul celui ce a sădit acest pom sau această tufă! Fântâna lui Bulgaru În urma cutremurului de pământ din anul 1944 care, după spusele părinților mei, fusese puternic, de 7 grade, începuseră alunecări mari de teren într-o parte a satului nostru. Oamenii se vedeau nevoiți să-și schimbe locul de trai. Astfel, una câte una, familiile din acea parte a satului cereau locuri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sub fileu și în uniformă ca liceenele de prin anii '20, '30), se declara categoric împotriva învățămîntului mixt. Cristescu puse carnetul pe masă. Popa îl recuperă cu satisfacție, ascunzîndu-l repede, undeva în poalele halatului. Își trase broboada pe umeri și spuse umezindu-și buzele: ― Bănuiesc... Da... Bănuiesc că nu v-a făcut o impresie prea bună. Puteam să nu-l vi-l dau... Cristescu îi aruncă o privire întrebătoare și celălalt reluă. ― Da, puteam să nu vi-l dau... N-aveați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avut bunătatea să ne lumineze cu lumina lor, nu mi-am dat eu seama de vreo idee care să merite să fie luată în considerare pentru mai mult timp decât cel necesar pentru a o asculta, Lumina cu care, conform spuselor dumneavoastră, oi fi luminat vreodată cu bunătate acest consiliu, nu era o lumină a mea, era cea a legii, nimic altceva decât lumina legii, răspunse ministrul justiției, Iar în ceea ce privește umila mea persoană și partea care îmi revine în această generoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la bucătărie și aduse o cutie de bere și un pahar, Poftiți, domnule comisar, așa o să alunece mai bine pâinea. Comisarul se așeză mestecând cu deliciu sendvișul cu șuncă, bău berea ca și cum și-ar fi spălat sufletul și când termină spuse, Acuma da, mă duc să mă culc, somn ușor și vouă, mulțumesc pentru cină. Se îndreptă spre ușa care dădea spre dormitor, acolo se opri și se întoarse, O să vă simt lipsa, spuse el. Făcu o pauză și adăugă, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
târziu, în timp ce i se destăinuia revărsându-se lui Tom, la o cină în Brooklyn, i-a descris lunile acelea ca pe perioada cea mai amețitoare și mai chinuitoare din viața lui. Era prins într-o stare de teamă permanentă, după spusele lui, și totuși, ignorând groaza, ignorând convingerea că avea să fie prins în cele din urmă, era fericit, mai fericit ca niciodată. De fiecare dată când reușea să mai vândă un Smith fals unui director japonez de corporație sau unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o oră mai târziu, se afla în drum spre New York. La trei săptămâni de la sosirea în oraș și-a început cariera de taximetrist și apoi, numai șase săptămâni mai târziu, Aurora a sunat pe neașteptate. Nici speriată, nici supărată, după spusele lui Tom, nici la mare nevoie, nici ca să ceară bani. Nu voia decât să îl vadă. S-au întâlnit la prânz a doua zi și, în primele douăzeci sau treizeci de minute, Tom nu și-a putut lua ochii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și anticariatul lui Harry și în fiecare dimineață, pe drumul spre localul unde lua micul dejun, o vedea stând pe treptele clădirii cu cei doi copii, așteptând sosirea autobuzului galben care îi ducea la școală. Era remarcabil de atrăgătoare, după spusele lui Tom, cu păr lung și negru și ochi luminoși, verzi, dar ceea ce îl stârnea cel mai tare era felul în care își ținea în brațe și își mângâia copiii. Nu văzuse în viața lui dragostea maternă exprimată atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
scriitorii importanți din ultimii cincizeci de ani, iar rafturile îi erau căptușite cu cărți cu autografe și dedicații semnate de prieteni iluștri. „Exemplare prin asociere“ - așa erau numite aceste cărți în branșă și, pentru că erau foarte căutate de colecționari, după spusele lui Tom, se vindeau întotdeauna mai scump. Tot el spunea că ieșirile de felul acesta erau partea care îi plăcea cel mai mult la activitatea în slujba lui Harry. Nu numai că îi permiteau să mai iasă din spațiul strâmt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ar fi frați. Figura lui Costache nu exprima nimic. Unde-i jucăria pe care ți-a dat-o, vreau s-o văd! — Acasă, spuse Nicu, abținându-se să ducă mâna la buzunar. Dădu din umeri a regret, ca să-și întărească spusele. Costache se întrebă tare și cu bruscă mânie ce fel de subalterni are și cum făcuseră percheziția străinului. Cine știe ce le mai scăpase, până și cutia-safe dispăruse. Nicu îl lăsă să se descarce, era obișnuit cu nervii, de la maică-sa, dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se poate, fără adjective. O să primești și lista cu noile abrevieri. Și... aș vrea să-ți dăm o... pălărie nouă din depozitul nostru, angajații primesc un cadou de Crăciun, și mi se pare că nu ți-ar strica niște galoși, spuse, privind cu jenă când spre capul, când spre picioarele noului angajat. La cuvântul „pălărie“ între cei doi se instală brusc un soi de complicitate neplăcută. Din motive foarte diferite nici unuia nu-i convenea să limpezească întâmplarea de la miezul nopții, cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bunicul în limba păsărească. Vă mulțumesc pentru ajutorul dat, dar lasați mă pe mine mai întâi să culeg cireșele, apoi vă las și vouă hrană. Voi tăbărâți ca lăcustele în stol și-mi luați toate roadele! Și graurii au înțeles spusele bunicului și au venit mai târziu la ospățul mult așteptat. CIREȘUL Am visat cum astă-noapte Eu mâncam cireșe coapte! Și când s-a făcut lumină, Bunul, iute, din grădină, Mi-a adus un coș întreg! Voiam eu să le culeg
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
des, în aceeași banală realitate diurnă, se observa clar că și ea avea aceleași aspirații ca și Mura, să-și slujească patronul, să nu iasă din cuvântul lui și să-l satisfacă în mod ireproșabil. Dacă se ține cont de spusele ei, ar fi fost cândva o artistă de mare valoare, o divă renumită, o stea a Teatrului de Revistă din capitală, cunoscută și apreciată și în străinătate. Soarta însă a fost vitregă cu ea, nu a avut noroc. În urma unui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Sub impresia celor povestite de mama lui Florin și trecând pe lângă acest monument își aminti de medalia din argint, mare cât palma, cu Mausoleul Eroilor de la Mărășești pe o parte, iar pe cealaltă parte două chipuri față în față. După spusele tatălui său, era vorba de doi regi ai României. În timpul crizei de după al Doilea Război Mondial, părinții au schimbat-o pentru o traistă de mălai. Interesante vremuri. Ce ar fi dacă l-ar provoca la o discuție în legătură cu această temă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]