11,293 matches
-
nelustruiți. Șosetele îl deranjau pentru că i se încrețiseră la glezne în loc să plesnească scoțând un sunet satisfăcător de elastic bun, undeva la un nivel dezirabil, pe la jumătatea gambei. Ammaji și Pinky fugeau de colo-colo încercând să-i satisfacă pretențiile. În timp ce se străduia să coordoneze toate activitățile necesare pentru soluționarea acestor probleme, domnul Chawla, citea bucăți din articolele din ziar, conform obiceiului său. — Ce v-am spus eu? spunea încântat. Alt politician corupt! Nici nu ieșim bine dintr-un scandal internațional că intrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
număr. O, Doamne, arată-mi drumul spre minunea nesfârșită. Aerul năvălea prin crăpăturile autobuzului, prin sari-urile și pantalonii lor, astfel că o boare plăcută le învăluia picioarele. Toți păreau foarte entuziasmați, fremătând de parcă o forță uriașă dinăuntrul lor se străduia să se elibereze. În ciuda amabilității șoferului și a atenției de care se bucurase, cu ajutorul unei batiste, unui pic de scuipat și al unei cantități însemnate de pudră de talc, fata părea extrem de prăfuită când coborî din autobuz. Pelerinii, curioși în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nocturne, festinurile din miez de noapte, insistând că a dormit neîntoarsă în timp ce familia ei, pământie la față și amețită din pricina lipsei de somn, îi punea întrebări dimineața la ceai. În grădină, pepenii creșteau într-o încrengătură pe care degeaba se străduiau să o smulgă. Era clar că înnebunea. Da, aveau dovada - excentricitatea care afectase familia dinspre partea mamei timp de mai multe generații ieșea iar la iveală, exact când sperau că genele responsabile dăduseră în sfârșit de vreo fundătură și rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
era omul care să stea degeaba și să se plângă. — Oricine poate scoate ceva din nimic, intona el sub copac, dat fiind că-i plăcea să creadă că Sampath încă îl aprecia și învăța de la bătrânul său tată. Dacă te străduiești suficient, ceva tot iese. Tu însuți știi bine că - — Olarul face oala dintr-un bulgăre de țărână. Un pictor pictează cu urină de cămilă. Un cerșetor întinde mâna goală, spuse Sampath, terminând fraza într-un mod atât de ușuratic, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe gânduri atunci când salvase proteza lui Ammaji și nici acum nu-și dăduse seama că gestul lui Pinky de-a cumpăra o înghețată avea o anumită semnificație spre deosebire de gestul obișnuit de-a cumpăra o înghețată. Diferitele ocazii în care se străduise să dea nas în nas cu el pe stradă nu-l marcaseră în nici un fel, pentru că se întâmpla des să dea nas în nas cu ea pe stradă. La fel de impasibil la farmecele lui Pinky ca întotdeauna, își continuă drumul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și televizor, o petrecere de nuntă care să dureze două săptămâni... Stop! își zise în sinea lui. Cum să fac așa ceva? Dar ei continuară, și, în cele din urmă, o privire mulțumită se ivi sub cea încruntată pe care se străduia să o afișeze. Când plecară, toate îndoielile îi reveniră în minte și, în noaptea de dinaintea dimineții în care ar fi trebuit să se întâlnească cu Pinky, nu puse geană pe geană. Se suci și se învârti până când cearceafurile îi înfășurară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și mai albe ca restul pielii. Asemenea urme la douăzeci de ani sau la nouăsprezece: ceva nu era în regulă. Ființa își trăda oboseala și nesiguranța la o vârstă așa de fragedă. Fata mea le știa pe toate astea. Se străduia să afișeze pe fața ei de băiețoi disprețul standard al unei încântate încrederi în sine, și, cu toate acestea, neliniștea care o asalta era evidentă: neliniștea trupului, nu cea a pudorii. Dacă doriți să aflați opinia unui specialist, vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ea. Ar fi putut să mă învețe mândria, demnitatea și franceza, cât timp o mai puteau face. N-ar fi fost nevoie să ridic nici măcar un deget. Dar nimeni nu m-a învățat vreodată ceva despre chestiile astea. M-am străduit să le învăț de unul singur. Am încercat să învăț singur ce e autodisciplina. Și totuși, nu reușesc să merg până la capăt cu ea (nu e prea distractivă autodisciplina) și mai totdeauna povestea se termină ca un chef pe cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mișto? Sfidător, am închis agenda cu zgomot Da, și după asta am telefonat. * Am continuat să plutesc pe energia statică a Manhattan-ului. CEDEAZĂ, spun semnele de circulație - dar nu le băga în seamă! Fără oprire, asta e ideea Să te străduiești, să cauți, să reușești e în întregime o problemă de voință. Așa că miezul zilei mă găsi cu un al doilea pahar de scotch în mână, cu o cămașă de noapte pakistaneză adunată în jurul șoldurilor și o parașută care stătea călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
m-a îndoit cu o lătrătură furioasă a plămânilor în căutare de oxigen. O mâncărime înlăcrimată îmi frământa pleoapele, amintindu-mi de vechile mele mahmureli. Băutul, băutul pe viață, e dificil pentru cei care îl aleg. Mi-am continuat plimbarea, străduindu-mă să mă bucur de lumină, trecând pe lângă perdele și bonete de spital, fie lângă părți demontate dintr-un tablou de comandă electromagnetic argintiu, un banc, o masă de pingpong stricată. Sprijinite de peretele din spate stăteau șase peisaje marine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
altceva, am propus eu. Dar ea s-a ridicat brusc, schimbată la față. — O, nu, exclamă ea. Unde e Shadow? Iată un lucru care mă preocupă și pe mine. Shadow nu se mai arătase de câteva minute și eu mă străduiam pe ascuns să-l zăresc în agitația umană. A pornit-o în zigzag prin piață fără să spună un cuvânt, i-a scrutat marginile, după care a traversat iar locul prin căldura dogoritoare, învăluitoare. Nici urmă de câine, nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
discursului meu îl iau pe nimeni altul decât pe prea devreme plecatul, marele și apreciatul de sufletul meu, poetul și cugetătorul de largă adâncime în sondarea gândurilor ‐ IOAN ALEXANDRU. Să‐l urmărim împreună și să‐i judecăm spusele. Să ne străduim să i le descifrăm iar concluziile pot fi păstrate și ca intimități. Câte intimități n‐au păstrat mamele noastre, protejându‐ne ! ? „Atât „Paradisul” lui Dante, cât și finalul lui „Faust” sunt apologii ale veșnic femininului, femeia - la Dante ‐ întruchipând virtuțile
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
duce Bătrâna în cârcă, iar ea te strânge cu picioarele, tare, tare de tot, ca un nod care se strânge atunci când încerci să scapi de el, se strânge puternic în jurul, ha, ha, în jurul traheii. Eu nici nu m-aș mai strădui să lupt, a sfârșit el, ștergându-și lacrimile. Și iată o altă conversație cu Nicholas Deggle: — Te-ai întrebat vreodată ce s-a întâmplat cu bătrânul Oscar Cramm? — Nu prea, a răspuns Vultur-în-Zbor. Avusese prea multe alte lucruri despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ridicat capul. Părea încurcat. — Sispy, s-a gândit el, Sis-piii. Ce-i asta, bătrâne Vultur? Vreo supă? Sună al naibii de cunoscut. — Știi prea bine. Sispy. Sispy, neguțătorul ambulant. Cel cu sticlele, Lokki. Sticluța albastră. Ți-o amintești pe Livia. Vultur-în-Zbor se străduia să sune amenințător dar Deggle a râs fericit. — Mmm, a zis. Desigur, Livia - prin care înțeleg că te referi la doamna Livia Cramm, văduva lui Oscar Cramm, regele tinichelui - e moartă de extrem de multă vreme. Mult înainte să mă nasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Stele. Vultur-în-Zbor a ațipit o clipă. Când s-a trezit, a simțit o rafală de vânt izbindu-l în față, un nor năpustindu-se pe deasupra capului său, o descărcare electrică în aer. De-acum stătea drept, în picioare, și se strădui să-și împiedice ambarcațiunea să se frângă sub forța uraganului, când, aproape pe nesimțite, a fost cuprins de amețeală și a căzut din iaht, din iahtul lui Deggle, în marea furioasă. Ultimul lucru pe care l-a auzit a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
așa, iubitule? — Presupun că nu, zise Deggle, ca să umple tăcerea plină de așteptări. Femeia zâmbi fericită. — O, Virgil! zise ea către Deggle, care se trase înapoi. Te iubesc tare-tare! Deggle luă brusc o hotărâre. — Și eu te iubesc, zise el, străduindu-se să-și reprime un val de greață. — Hai să mergem acasă, îi spuse ea. E timpul să luăm micul dejun. Dă-mi cureaua. — Cureaua? aproape că scânci Deggle. — O, ce mofturos ești! zise ea. Haide odată. Deggle îi întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lungime dublă. Astfel de amănunte oferă o justificare a comportamentului său.) Atunci când Iocasta îi luase locul lui Liv ca madame a bordelului din oraș, Virgil Jones sugerase jocul ironic de cuvinte care acum îi dădea numele. Dar deși ea se străduia să mențină casa impecabil de curată, ea nu avea nimic din eleganța somptuoasă, cu ornamente împletite și fier forjat, a orașului New Orleans de odinioară. Și nici madame nu semăna în nici o privință cu regina tragică, soție și mamă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mult mai tare decât Flann O’Toole și într-un punct mult mai sensibil. Vina era acolo, dar părea că nu vrea să fie ispășită. Nu încă. Mai întâi trebuia să se prezinte. Vinovăție. Greșeala mea. Mea maxima. Se scutură, străduindu-se să-și revină și să-și dea seama unde se află. De jur împrejurul său erau numai fețe mohorâte, cu excepția celei a lui O’Toole, care-și afișa rânjetul violent. — Unde-o să se ducă? întrebă Vultur-în-Zbor. — O, la Iocasta, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se tot roteau, molii în jurul flăcării sale. Terenul de crichet era departe de a fi plat, iar mingile departe de a fi rotunde, dar Irina juca cu concentrarea unui profesionist. Lui Vultur-în-Zbor îi venea greu să se concentreze, dar se străduia să nu se facă de râs. — înveți repede, i-a zis ea. Probabil că sadicul din tine preia controlul. — Nu sunt nici pe departe la fel de bun ca tine, a răspuns el. — Practica ne desăvârșește. Femeia își pregăti crosa ca să lanseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
toate se adunau în stoluri și zburau în sus, către vârful muntelui. Vultur-în-Zbor trebuia să-și ferească deseori fața de bătăile unor aripi întinse. Aruncă o privire în spate, către Media. în ochii ei se citea frica, dar femeia se strădui să zâmbească. Iar vuietul îl înconjură în continuare, devenit acum tare și pătrunzător, dar minunile care-i înconjurau le atrăgeau mult mai mult atenția. în cele din urmă ajunseră aproape de vârf. Prepelicarul păstrase o tăcere ostilă pe tot timpul urcușului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
auzi sunetul scos de un zăvor închis. Zgomote. Un șir de zgomote neobișnuite și tulburătoare. Vuietul, asurzitoarea sporovăială pestriță a păsărilor și scârțâitul. — Ți-e bine? întrebă el. Media era întinsă pe pat, acoperindu-și urechile cu mâinile, și se străduia să țină la distanță această lume nouă și înfricoșătoare. E o femeie plină de energie dar e gata să cedeze, se gândi Vultur-în-Zbor. El se întoarse, refăcând drumul înspre intrarea principală. Trăsese concluzia că în zona misterioasă dinspre partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în pat și să treacă la fapte, zic eu, spuse Charles de Groot. Vai, unde-mi sunt manierele? Fetelor, voi nu beți nimic? Se întoarse și pocni din degete: Hei, niște șampanie, și mișcă-te repejor! strigă el. M-am străduit să-i mulțumesc chelnerului când acesta a venit, dar mă îndoiesc că i-a păsat. Începeam să mă simt din ce în ce mai inconfortabil; îmi făceam griji că prezentarea sculpturii ar putea ieși prost și nu mă simțeam în largul meu în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
uitându-se la fața mea. Tre’ să-l încadrez cumva. În regulă, ești gata? Te rezolv întâi pe tine, după care pot să o lălăi cu instalația, știi tu, să fac puțină artă. Uitându-mă chiorâș la nasul meu și străduindu-mă să îmi dau seama ce e în neregulă cu el, mi-am croit drum spre locul pe care mi-l indicase Tony, la marginea atriumului, cu instalația suspendată în spatele meu. El se retrase tocmai în zona recepției și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
este Alice? i-am spus, încercând să fac conversație. Tom mi-a aruncat o privire plină de neîncredere. —La serviciu. — Chiar așa? Cu ce se ocupă? —Este asistent social. N-am schițat nimic. Nimeni nu putea spune că nu mă străduiesc. Muream de nerăbdare să-l întreb dacă făcuseră deja sex, dar m-am abținut cu tărie. Apoi am observat că Tom purta un pulover nou. Timp de mulți ani îl văzusem numai cu un Aran alb și al naibii de vechi ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
factura - și nu-mi spune că nu a fost o modalitate de a mă face să-mi țin gura. Aș fi putut fi într-o mare încurcătură, realizezi asta? Aș fi putut fi țapul ispășitor ideal. Dacă s-ar fi străduit mai mult, aș fi fost acuzată de omucidere! Și poate încă aș fi dacă nu aș... Dacă nu ai, ce? Nu contează. Nu era momentul să mă laud cu legătura mea neortodoxă cu forțele Poliției. L-am fixat cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]