8,296 matches
-
Personajul ar fi obligat - și autorul odată cu el - să se Întrebe mai devreme sau mai tîrziu de ce și cum devenise scriitor, datorită cărui Îngrozitor hazard și căror fantasme neprevăzute, prin ce fericite Împrejurări viața lui Îl făcuse să dorească să strice ordinea lucrurilor, determinîndu-l să scrie În loc să se mulțumească să citească. Atunci apăruse În scenă tatăl lui. François Își amintise de Enea care coborîse În Infern spre a-i pune Întrebări tatălui său, un pasaj pe care-l tradusese cîndva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Îi sînt recunoscător lui Massenet! Primul disc pe care-l văd cu muzica lui, pe dată-l cumpăr! Am să pun undeva caietul ăsta de lectură. Nu vreau ca tînărul François să dea buzna peste mine. Ce e prea mult strică. Auzi, să se ia drept Schubert! Să se culce cu prietenele lui Massenet! Și mai ce? N-auzise niciodată o măsură măcar dintr-un lied de Schubert, nu cunoștea nici măcar cuvîntul „lied“. CÎt despre soprane... Nu văzuse niciodată o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aveam de ce să țip: — Trebuie să faci asta În fiecare zi. Trebuie să-ți speli penisul ca și cum ar fi vîrful nasului... Comparația cu vîrful nasului mi-a displăcut din cale-afară. Am socotit-o denigratoare, jignitoare, ceva În stare să-ți strice tot cheful. Doar nu aveam să pun pe același plan mult-prețiosul și misteriosul meu sex cu vîrful unui nas pe care-l putea vedea oricine, pe care-l ștergeam iarna cu batista și care sîngera vara. Nu mă decalotasem niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
voia discuțiilor despre trecut. SÎnt numeroase momente În care m-am purtat cu ea ca un mojic. Mi-a spus o dată, cu nu știu ce ocazie, dar, În privința asta, nu ocaziile i-au lipsit: „CÎnd vrei, te pricepi de minune să le strici oamenilor viața“. Dar pe a mea oare n-am stricat-o? Ceea ce mă deprimă cel mai tare, de cinci ani Încoace, nu e că mă gîndesc la tata În fiecare zi cînd mă așez la masa de lucru, ci faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am purtat cu ea ca un mojic. Mi-a spus o dată, cu nu știu ce ocazie, dar, În privința asta, nu ocaziile i-au lipsit: „CÎnd vrei, te pricepi de minune să le strici oamenilor viața“. Dar pe a mea oare n-am stricat-o? Ceea ce mă deprimă cel mai tare, de cinci ani Încoace, nu e că mă gîndesc la tata În fiecare zi cînd mă așez la masa de lucru, ci faptul că scot la lumină zi de zi cutiile În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nici Maureen nu se Înșelase. Nu ca să-i vorbesc despre existența semenilor mei și despre solitudinea conștiinței individuale Îmi Înmînase ea un set de chei de la propriul ei apartament. (Și nu numai, dac-ați ști...) Fusesem cît pe ce să stric totul aducîndu-l pe tata cu mine În cameră! A fost ultima mea criză majoră de paranoia, ultimul meu delir de anvergură (cel puțin așa sper), o recidivă fără sechele, una din cicatricele prost Închise care constituie moștenirea celor trei tentative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care va contrasta cu o latură, să zicem... mai moralistă...“. Fusesem pe punctul să spun “pascaliană“, dar tata se uita la mine cu un aer sumbru: „Găsești că revistele de modă pot fi o sursă de inspirație?“. Ce neîndemînatic fusesem! Stricasem sfîrșitul serii. Mama s-a grăbit să-mi dea vești despre fiecare dintre surorile mele, ceea ce a asigurat o jumătate de oră de acalmie, dar nu mai aveam tragere de inimă. Tata a Început să se teamă de o criză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să nu scriu deloc? Și dacă mi-aș fi publicat romanul sub un pseudonim, i l-aș fi trimis oare? Am spus-o mai adineaori: e o problemă Încîlcită povestea cu publicarea primului meu roman, o poveste pe care a stricat-o ostilitatea părinților mei, un cuplu pe care - să nu uităm - mă temeam că-l voi Încornora... Cum de au ghicit ei că o carte din care nu citiseră nici măcar un rînd Îi va șoca? Ceea ce mama citise poate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Într-un sertar al comodei din salon, locurile cele mai Îndepărtate de birou, ca să nu le fumeze decît În caz de nevoie extremă. Se oprise din fumat ca să nu moară, iar asta nu servise la nimic, În afară de faptul că Îi stricase ultimele luni de viață. Înainte de a merge la sala de montaj, am intrat În oficiul poștal de pe strada Coliseului și am expediat pneumatice la trei-patru prieteni. Am scris de fiecare dată aceeași frază: „Tatăl meu a murit azi dimineață“. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nu am nicio dorință. ă Bineînțeles, vă înțeleg. Plăcerea unică a metodei solitare, dacă îmi permiteți să o numesc așa. Ca să nu mai pomenesc chestiunea igienei sau a vitezei. Este o alegere rațională. Dar totuși, o mână de ajutor nu strică, îmi permit să vă sugerez. Între prieteni, găsesc că este adesea calea cea mai civilizată. ă Domnuele, sunt ultragiat. ă Iar eu sunt pierdut. După celelalte titluri, am înțeles că sunteți un raționalist și un materialist. Cu așa o viziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a mutat la Moscova. Nici nu ar trebui să mergem până acolo. Poate că s-a mutat în districtul Vyborg. Stă pur și simplu ascuns, pentru că nu a mai vrut ca prientenii lui, de care poate se rușinează, să îi strice viața nouă din suburbie. Sau poate că s-a săturat de viața neserioasă de actor și a intrat în armată. Ba mai mult, poate că predă la o școală de fete. Ori, dimpotrivă, poate că s-a îmbătat ca porcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la cale. Ne făcea o mare onoare. și asta ar fi pus... capăt suferințelor noastre. Fata a intrat în atenția lui, iar el - el era gata să binevoiască să îi ceară mâna. Mâna unei fete proaste. Iar ea - ea a stricat totul! Ea, ea, ea... Nici nu sunt în stare să vorbesc despre ea. ă Atunci, permiteți-mi mie să o fac. Ea a fost sedusă de omul în care avea încredere. ă Nu! A făcut-o un băiat, un mucos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de genul ăsta erau cea mai proastă alegere. Oamenii voiau să stea aproape de nivelul străzii și plăteau bani buni pentru locuințele de la primele etaje. Nu-i păsa nimănui de poezia urbană pe care o puteai surprinde de pe acoperiș. Dacă se strica liftul? Contemplase tăcută, de pe terasa aceea din centru, priveliștea uluitoare a zgârie-norilor strălucind În noapte. Privind În jos de la 45 de metri, Kitty nu putea uita cât de fascinată fusese de râul șerpuitor de taxiuri galbene care Își croiau drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
apuce cele mai bune plăcinte cu crab din L.A., cele mai bune orice din L.A. — Kitty, sunt cu adevărat fericită! Ce mi-aș putea dori mai mult? Mă rog, poate un bărbat drăguț, Înalt, bine făcut, atletic, negru... n-ar strica. Unul care nu e Însurat și nu are prietenă. Se uitară amândouă În jur. Nu se zărea nici măcar un bărbat de culoare În toată marea aceea de oameni- tânăr, bătrân, de nici un fel. Diane se Întristă. — Asta e singura problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la un tur al Los Angelesului Într-o mașină Închiriată, În ziua următoare, iar ea fusese de acord. Asta timp de vreo cinci minute, până să dispară În noapte cu un necunoscut. Și el se simțea oarecum trădat. Ea Îi stricase planurile de dragul capriciului de a dispărea cu un bărbat mai În vârstă și mai urât decât el - dar, desigur, alb. Și Desert Rose era bosumflată. Era supărată pe Charlie pentru că nu făcuse nici o mișcare În seara deschiderii și, deși fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
După ce Închise, se Întoarse spre Diane cu o figură disperată. — Diane, Îmi pare rău, dar trebuie să mă duc la rulotă În noaptea asta. Ori de câte ori Încerc să fug de Charlie și să mă simt bine, face el ceva și-mi strică planurile. Dacă trebuie să te Întorci În Santa Monica, mai bine căutăm un bar acolo, zise Diane. Dar nu știu nici un loc prea grozav prin zonă. Kitty ezită. — Singurul pe care-l știu e Viceroy Hotel, zise ea. E super
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Ce anume? Întrebă Desert Rose, deși părea că bănuiește ceva. Dacă vii, te rog să nu ataci subiectul Charlie. Deloc. Hai să avem o zi fără Charlie. E ultima mea zi aici. Nu vreau să-i permit să mi-o strice. Nu mai suport nici măcar să-i aud numele. Îmi pare rău, dar astăzi vreau doar să fiu fericită. Desert Rose bombăni nemulțumită, dar promise. Kitty o simțea atât de plină de Charlie, de parcă era un balon umplut până la refuz, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se miște și Kitty. Gândul de-a părăsi frumoasa grădină a lui Matthew și piscina ca să se blocheze În trafic și să returneze DVD-urile Împreună cu Desert Rose nu o atrăgea defel. Din nou, Charlie era la datorie, ca să-i strice ziua! — Dacă ar fi rămas să-și Închidă afurisitul lui de târg ai fi returnat și tu DVD-urile la timp. Sau poate-ar fi trebuit să le returneze chiar el. Era târgul lui de artă, ce naiba! Iar tu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
deveni brusc atent. Când o femeie spune că nu s-a Întâmplat nimic, de obicei Înseamnă că toate merg prost. Era acolo, În brațele lui, Îl privea, Îi era teamă să nu-l supere, Îi era teamă să nu-i strice buna dispoziție, Îi era teamă că nu-și va găsi cuvintele. — Nimic. Doar că... Se opri. — Ce? Îl privi În ochii mari, albaștri, și zise timid. — Mi-aș dori să mă adori și să respecți ceea ce abia am Început. Râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
urmă, sufocând-o cu atențiile. — Am o casă foarte frumoasă În Londra. E goală tot timpul. Dacă vii la Londra, vizitează-mă neapărat, Îi zise. — Ești foarte amabil, spuse Kitty privindu-l și gândindu-se că nu i-ar fi stricat să meargă la sală sau să-și Îndrepte dinții. Oare care era problema bărbaților europeni? Ieșeau mereu În evidență la modul negativ În New York, păreau deplasați. Aici se juca alt joc, bărbații macho care făceau pe deștepții nu mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
oftă ea. I se Învârtea capul, avea febră și crampe la stomac, știa că n-ar fi trebuit să mănânce Înghețată dacă o durea stomacul, Într-o cameră friguroasă, dar mânca oricum. Era singurul lucru din frigider care nu se stricase. Îi fusese rău de când se Întorsese de pe Coasta de Vest, nu fusese În stare nici să-și facă curat În apartament. Și din cauza frigului din cameră, a febrei și a Înghețatei, Îi era din ce În ce mai rău. Din când În când sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
solitar îndrăzneț. Barajele erau făcute din pietroaie transportate cu roabele, pe care chiar unii dintre atacatori, jurându-se pe toți sfinții că n-au nici un amestec în cele întâmplate, ajutau după aceea să fie cărate pe marginea drumului, Oamenii ăștia strică bunul nume al cartierului nostru, noi suntem oameni cinstiți, spuneau, iar șoferii celorlalte camioane, nerăbdători să-și vadă curățată calea ca să nu întârzie la Centru, le răspundeau doar, Bine, Bine. De astfel de accidente de parcurs a fost scutită furgoneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lovea cu putere de masă, îl turtea, îl strângea, apoi o lua de la capăt, repeta întreaga operație o dată, de două ori, iar și iar, De ce faci asta, îl întrebase fetița, Ca să nu las în lut grunji și bule de aer, strică lucrarea, Așa e și cu pâinea, Din pâine doar grunjii, bulele nu contează. Punea deoparte cilindrul compact în care se transfromase argila și începea să frământe alt bulgăre, E timpul să înveți, spusese, dar apoi se răzgândise, Ce prostie, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vin de sus, poate chiar să ne înșele cu explicații nefondate, numai ca să facă pe importantul. Marta ascultă până la capăt lunga tiradă a tatălui, dar nu răspunse. Dacă, așa cum părea evident, el voia să aibă ultimul cuvânt, de ce să-i strice plăcerea. După ce tatăl ei ieși își spuse însă, Ar trebui să fiu mult mai înțelegătoare, să mă pun în locul lui, să-mi închipui cum ar fi să rămân brusc fără lucru, să mă despart de casă, de olărie, de cuptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
rămâne singur, dacă te încăpățânezi să nu vii cu noi la Centru, Repet că n-am intenția să mă căsătoresc, și în nici un caz cu prima femeie care-mi iese în cale, cât despre restul, te rog să nu-mi strici seara, N-am vrut asta, iartă-mă. Marta se ridică, strânse farfuriile și tacâmurile, împături fața de masă și șervetele, tare s-ar înșela cel care ar crede că meseria de olar, fiind o muncă brută ca în acest caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]