6,105 matches
-
lupul îi vâna. A venit flămând la ușa casei purcelușului mai mare. A încercat să pătrundă, dar nu a putut. Purcelușul mare era și înfricoșat, dar și vesel că l-a păcălit pe lup. Însă lupul s-a încordat, a suflat și a dărâmat casa din paie. Purcelușul a rămas înmărmurit și a fugit disperat din calea lupului spre casa fratelui mijlociu. Lupul, după el. Purcelușul a reușit să ajungă la fratele mijlociu, care i-a deschis și l-a întrebat
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
două ori mai des răscumpărate decât titlurile care au cauzat pierderi. Concluzie Literatura referitoare la comportamentele de cumpărări vis-à-vis de titlurile deja vândute în trecut este încă prea împrăștiată pentru a ne asigura că zicala «cine s-a fript o dată, suflă și-n iaurt» se aplică și în cazul investitorilor. Într-un experiment de laborator, Weber și Welfens (2005Ă nu găsesc de exemplu argumente cum că s-ar înregistra un comportament diferit atunci când un titlu a antrenat în prealabil câștiguri față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
atât pentru dinastie, cât și pentru țară și popor). Să ții mâna dreaptă în sus, în chip de binecuvântare i-a spus Premierul. Și dacă cineva te va întreba ceva sau va tăia carne din tine, tu n-ai să sufli nimic, căci atunci ești pierdut. Tu știi, ce putere am eu!... De-și îndeplinești rolul bine, eu își voi da aur și orice bogăție, cât vei voi, iar de nu, cu moarte te voi pierde. Ciobanul s-a supus, iar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe niște moaște aducătoare de fericire și apărate de necazuri. S-au perindat apoi curtenii și întreg poporul cerând binecuvântare și smulgând părul, barba și toți perișorii de pe corpul bietului cioban proroc și sfânt, care auto-hipnotizat de sfințenia sa, nu suflă nici un cuvânt și răbdă ca un stoic ceia ce-i făcea inconștiența norodului. Fericiți de binecuvântarea cerească, s-au înapoiat la casele lor. Împărăteasa însă, damele de onoare și femeile din popor, au cerut și ele să capete binecuvântarea proorocului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Tu suflarea, ele mor; Îți trimiți Tu suflarea; ele sunt zidite" (Psalm 104 V. 29-30). "El (Dumnezeu) mi-a zis: Prorocește și vorbește duhului! Prorocește, fiul omului și zi duhului: Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă morții aceștia, ca să învieze! Am prorocit, cum mi se poruncise. Și a intrat duhul în ei, și au înviat și au stătut pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr" (Ezechiel Cap. 37 v. 9-11). Dar după cele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să-i scutească de o mare osteneală pentru ziua reînvierii. Ceremonii la moarte. Corpul celui mort era dus la îngropare pe o targă (năsălie) încărcată cu proviziuni pentru trebuința celuilalte vieți. La ducerea pe drum, una dintre rudele mortului îi sufla în gura ceva de mâncare printr-un instrument (o țeavă), convinși fiind că fără un asemenea ajutor mortul nu ar putea suporta osteneala călătoriei. Canadienii. Aceștia credeau în transmigrarea sufletelor și-n nemurirea lor, dar presupuneau că înainte de a fi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
deșertăciune!" " Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare?" "Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne de-a pururi!" // "Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui, ca să răsară iarăși". "Vântul suflă către miazăzi, vântul se-ntoarce către miazănoapte și făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale". "Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se-ntorc la locul din care au plecat". "Toate lucrurile se zbuciumă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
orizont și a fugit spre scânteierea unei lumini în depărtare. Pasărea aceea sunt eu... A zburat spre lumina puternică a răsăritului, neștiind ce o așteaptă. Sunt la fel ca ea... Nu aștept milă de la alții, numai de la mine însumi”. Vântul suflă peste mica ambarcațiune. Navigatorul solitar, urmându-și soarta, se îndreaptă spre coastele Uruguay-ului. În timp ce Academia Franceză discuta îndelung dacă să accepte sau nu adjectivul „cornelian”, Matsutaro Imai - paznic la muzeul de Artă Modernă din Kyoto, om la 55 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și hârtie. În fața judecătorului, de cealaltă parte a mesei, un alt înger ține în mână o balanță. La stânga, în spatele îngerului scrib, ne închipuim noi, un al cincilea înger din „comisia de judecată”, „barbar și crud”, are o trompetă din care, suflând puternic, țâșnesc limbi de flăcări. Faptele sufletelor trec obligatoriu prin aceste flăcări: dacă sunt mistuite, n-au nici o valoare; dacă rămân intacte, se socotesc valabile. Capitolul al XII-lea relatează o scenă de judecată, iar al XIII-lea îi prezintă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
La plecare, pe cei care veniseră acolo cu mașinile din provincie, dar și pe bucureștenii care fuseseră la petrecere cu mașinile lor îi aștepta ceva mai încolo un echipaj de Poliție care îi punea să tragă pe dreapta și să sufle în fiolă. Trist destin pentru cei care n-au îndrăznit să sufle la timp, așteptînd o dreptate care nu le-a mai adus decît regretul așteptării.
După 25 de ani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10187_a_11512]
-
și pe bucureștenii care fuseseră la petrecere cu mașinile lor îi aștepta ceva mai încolo un echipaj de Poliție care îi punea să tragă pe dreapta și să sufle în fiolă. Trist destin pentru cei care n-au îndrăznit să sufle la timp, așteptînd o dreptate care nu le-a mai adus decît regretul așteptării.
După 25 de ani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10187_a_11512]
-
până când ploaia ocupă tot spațiul din capul ei. Îi cuprinse creierul, o masă și o incluse în sunetele apoase, până ajunse să simtă că ea însăși ar putea să se transforme în furtună și să dispară în zbuciumul acela care sufla, care gemea și care lumina, rapid ca bătaia de aripi a unui fluture de noapte. Dacă ar da drumul cadrului de metal al ferestrei, ar putea lua zilele acelea năucitoare de vară și ar putea da cu ele de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
subțiri, cântând cu atâta curaj, reuși să-l înveselească un pic. Cam pe când paznicul de noapte pedala în drum spre casă, venind dinspre cartierul bogat în care lucra, Sampath se clătina pe picioare din cauza lipsei de somn. Fiuu... fiuuuuu fiuuu - sufla paznicul din fluier parcă din dorința răutăcioasă de a-i trezi pe toți cei care mai dormeau. Sampath urmărea umbrele retrăgându-se și Shahkot-ul oferindu-i-se încă o dată, întreg și neatins, cu grămezile de gunoi și încrengătura de străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de zicale pe care nu le-am mai auzit. — „Când bivolii se bat, recoltele au de suferit“, continuă mulțimea. „E iarnă grea dacă se mănâncă-ntre ei câinii. Orice cocoș se bate mai bine de pe grămada lui de bălegar. Nu sufla fum în direcția din care bate vântul. Dacă vorbești despre cretă, n-ai să vezi brânză...“ — Dacă vorbești despre cretă... n-ai să vezi brânză? Foarte ciudat. De unde apăruse brânza aia? Întrebă perceptorul districtual plin dintr-o dată de interesîși dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aerul părea întins la maximum, înfășurat iar și iar în jurul lui. Privind în jos, vedea doar o mare urâtă de oameni. Nimeni nu-i mai respecta orele de vizitare. Câțiva bărbați mărșăluiau la periferia livezii, lovind pământul cu bețe și suflând din fluiere, în sensul acelor de ceasornic, conform ordinelor domnului Chawla, pentru a-i avertiza asupra oricărui incident. Cine știa ce se putea întâmpla în zilele acelea periculoase, la ce trebuiau să fie atenți, ce întâmplare neaștepată putea să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Delirul lipsei efective Stam culcată alăturea și-mi înfășuram capul slut în păru-ți lung, suspinam. Mă zgâlțâiam de fiori cum mă zgâlțâiam de mine însămi uneori, îmi părea că ninsoarea e de săpun, dar ce vorbesc... Privii pe geam, sufla viforul de aprilie, nu mai contenea jumulirea îngerilor, troienea cărările. Asta mi-ești, zburzi din somn în trezie, sălbatică și dezorientată, ca un Soare-mi vii și-mi pleci, eu în părul tău stam bestie.Bestiile se desfată regește când
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
PRONUNȚAT ACEST CUVÂNT, I-AR PĂREA RĂU PENTRU TINE. MARIN NU AVU CURAJUL SĂ RĂSPUNDĂ, IAR EDMUND SLATER CONTINUĂ CU O VOCE SCĂZUTĂ: \ EU CONDUC CERCETĂRILE ASUPRA CREIERULUI, CERCETĂRI CARE SE DESFĂȘOARĂ FĂRĂ ÎNTRERUPERE. AGENȚII MEI ȘTIU CĂ, DACĂ AR SUFLA CUIVA O VORBĂ DESPRE PROGRESUL CERCETĂRILOR NOASTRE, ȘI-AR ATRAGE ASUPRA LOR MOARTEA. TE SFĂTUIESC SĂ UIȚI CĂ A AVUT LOC VREODATĂ ACEASTĂ DISCUȚIE. LUI MARIN NU ÎI SCĂPĂ SERIOZITATEA AVERTISMENTULUI, TOTUȘI CONTINUĂ FĂRĂ SĂ EZITE: \ Vreau să știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
des, având de fiecare dată același sentiment. Nu găsise ce căuta și astfel riscase enorm fără să câștige nimic. HOTĂRÂT LUCRU, PIERDUSE NOAPTEA DEGEABA. În timpul micului dejun luat în compania dictatorului nu se întâmplă nimic deosebit. Nici unul din ei nu suflă o vorbă despre războiul din Jorgia. La scurt timp după aceea, Marin părăsi Curtea. În timp ce îndepărta masca lui Marin de pe fața și trupul lui Trask, recapitulă evenimentele serii precedente și reținu ca importante doar două întâmplări. Prima: Marele Judecător îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de sânii ei mici și tari În ritmul greoi și egal al cuiva care taie o scândură cu fierăstrăul, până când ochii Yaelei se umpleau de lacrimi. Deodată și ochii lui Fima se umplură de lacrimi și se grăbi să-și sufle nasul Într-o batistă pătată. Când scoase batista, din buzunar căzu o bancnotă de douăzeci de șekeli, probabil restul pe care Îl primise la restaurantul de lângă piața Sion sau o altă donație a tatălui său. Ted ridică bancnota și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Adică... poate că ar trebui să facem diferența Între sindrom și simptom. Aici, spuse Ted. Pune-le În al doilea sertar. Dar Fima renunțase deja și lăsase grămada de tacâmuri pe cuptorul cu microunde. Scoțându-și batista din buzunar, Își suflă din nou nasul și apoi, distrat, Începu să șteargă cu ea masa din bucătărie, În timp ce Ted aranja farfuriile după formă și mărime, punând fiecare vraf la locul lui, În dulapul de deasupra chiuvetei. —De ce nu scrii un articol despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Gefen, cu părul ei cenușiu tuns sobru, cărând o sacoșă grea, plină cu cumpărături, pe care o depuse ferm pe masă, Între ziare și cești murdare de cafea. Își aprinse cu mișcări repezite o țigară Nelson și stinse chibritul nu suflând, ci scuturându-l cu putere. Scoase imediat doi nourași de fum pe nări. Fima zâmbi fără să-și dea seama. Schimbul de vizitatoare Îi aminti brusc de regimentele de prietene care intrau și ieșeau din apartamentul tatălui său. Poate venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unsprezece și jumătate, Nina Îl sărută ușor pe frunte și Îi spuse cu afecțiune: —Scoală, copile. Trezește-te. Ai ațipit. Se Îmbrăcă cu mișcări bruște, Își puse ochelarii cu lentile groase, Își aprinse o nouă țigară și stinse chibritul nu suflând, ci scuturându-l puternic. Înainte să plece, Îmbină cele două părți ale radioului care se dezmembrase când Fima Îl trântise dimineață. Învârti butonul Încoace și-ncolo până când vocea ministrului apărării, Yitzhak Rabin, invadă Încăperea: —Va Învinge cel care va rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care Îl respecta cu sfințenie, chiar și când era profund preocupat de altceva, ca ieri, spre exemplu, când coborâse din greșeală la altă stație decât trebuia. Fima stătu două-trei minute pe strada cenușie, printre frunzele moarte și bucățelele de hârtie suflate de vânt, se concentră asupra foșnetului pinilor uzi din spatele gardurilor de piatră și privi În direcția autobuzului care se Îndepărta. Ce uitase de fapt În el? O carte? Umbrela? Un plic? Poate un pachețel? Ceva care-i aparținea Tamarei? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Sau se va trezi și va pleca de-aici. Foșnetul coroanelor ude, frigul cumplit, pustietatea străzilor, toate astea Îi făceau plăcere lui Fima. Continua să se plimbe În direcția pantei și a câmpurilor. Mama sa avusese un obicei ciudat - să sufle Întotdeauna În orice fel de mâncare, chiar dacă se răcise de mult, chiar dacă era un fel care se servea rece, ca salata sau compotul de fructe, spre exemplu. Când sufla, buzele i se rotunjeau ca pentru o sărutare. Inima i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pantei și a câmpurilor. Mama sa avusese un obicei ciudat - să sufle Întotdeauna În orice fel de mâncare, chiar dacă se răcise de mult, chiar dacă era un fel care se servea rece, ca salata sau compotul de fructe, spre exemplu. Când sufla, buzele i se rotunjeau ca pentru o sărutare. Inima i se strânse, pentru că În clipa asta, la patruzeci și patru de ani de la moartea ei, Își dori să-i Înapoieze sărutarea. Să Întoarcă lumea cu susul În jos pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]