4,883 matches
-
unitate cu adevărat de gardă și protocol din armata română, pentru ca în 1930, Regimentul de Infanterie nr.6 ''Mihai Viteazul'' să fie transformat în Regimentul de Gardă ''Mihai Viteazul'', ''pentru creșterea grandoarei și fastului ce trebuie să-l înconjoare pe suveran, precum și pentru a distinge și stimula eroismul unor regimente''. În timpul regelui Carol al II-lea, titlul de unitate de gardă era stabilit prin decret regal, unitatea primind și însemnele specifice la uniformă, fiind astfel particularizată în raport cu alte unități ale armatei
Klaus Iohannis, prezent la aniversarea Regimentului 30 Gardă ''Mihai Viteazul'' by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/103531_a_104823]
-
României independente, bogate, libere și prospere. În suferința lor se găsește nădejdea bucuriei de mâine, forța poporului nostru de a renaște și a trăi în demnitate și bunăstare, în țara minunată ce i-a fost hărăzită . Într-adevăr, fiecare dintre Suveranii noștri a avut o legătură specială cu Armata. Dacă primul, Carol I, a participat la lupta pentru Independența națională pe front, alături de bravii săi ostași, cel de-al doilea, Ferdinand I, a condus cu dibăcie lupta națională în Primul Război
Ziua Eroilor, Înălțarea și Sf. Constantin și Elena, în 21 Mai. Semnificația, potrivit lui Ioan Luca Vlad, cancelar al Casei Regale by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/103585_a_104877]
-
Cabinetul condus de dr. Petru Groza este considerat a fi primul guvern cu majoritate comunistă aflat în fruntea țării și cel care a deschis calea comunizării României. Impunerea, de către Uniunea Sovietică, a acestui guvern a provocat o stare conflictuală între suveran și executiv. În 1946 și 1947, PCR a devenit principala forță politică din România. Programul său politic prevedea abolirea monarhiei și instaurarea unui regim republican în România. Acest lucru s-a întâmplat la 30 decembrie 1947, când președintele Consiliului de
Guvern dr. Petru Groza. 70 de ani de la instaurare - DOCUMENTAR by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103674_a_104966]
-
determinată pentru Duminică Paștelui, adică în prima Lună plină după echinocțiul de primăvară", a declarat Papă Francisc, sugerând a doua duminică a lunii aprilie pentru Paștele comun. Constatând că fenomenul de Luna Plină se produce tot mai târziu în timpul anului, suveranul Pontif a făcut și o glumă: „În 60 de ani riscăm să sărbătorim Paștele în luna august". Cum se calculează dată Paștelui Modul de calculare a datei Paștelui a fost stabilit în anul 325, de conciliul de la Niceea, condus de
Discuții secrete pentru o mișcare ce va reunifica din nou creștinismul. Decizie istorică de Paște by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101477_a_102769]
-
Europa, pământurile bulgare fură anexate statului otoman, ele devenind, potrivit practicii din Orient, proprietatea sultanului. Albania sudică și Thesalia căzuseră, de asemenea, sub stăpânirea sa. În Asia Mică fură supuse autorității sale numeroase principate. Pentru prima oară orientalii acordară unui suveran otoman titlul de “stăpân al ținuturilor Romei”, în virtutea faptului că stăpânea teritorii care aparținuseră odinioară Imperiului roman, iar occidentalii pe acela de „Imperator Turchorum“. Dar pentru a se fonda un adevărat imperiu otoman trebuia să cadă Constantinopolul, cu strâmtorile Bosfor
Captivitatea și moartea lui Baiazid Fulgerul - Prima parte - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102222_a_103514]
-
Poftiți, sunteți oaspetele lui Timur Han!” Prizonierul fu îndată condus la învingătorul său, care-l întîmpină în fața cortului, îl primi cu cinste, se indignă că ai săi îi legaseră mâinile și îl dojeni că luase parte personal la luptă, „deoarece suveranii trebuie să stea de-o parte și să conducă”, nu să se aventureze în vâltoarea bătăliei. În clipa când intra în cortul lui Timur, ca prizonier al acestuia, Baiazid părăsea și scena istoriei. Misiunea sa se încheiase.
Captivitatea și moartea lui Baiazid Fulgerul - Prima parte - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102222_a_103514]
-
Woldemar de Lippe ("Günther Friedrich Woldemar"; 18 aprilie 1824 - 20 martie 1895) a fost suveran al principatului de Lippe, unde a domnit din 1875 până la moartea sa. Născut la Detmold a fost al treilea copil al Prințului Leopold al II-lea de Lippe și a Prințesei Emilie de Schwarzburg-Sondershausen (1800-1867). La 9 noiembrie 1858, la
Woldemar, Prinț de Lippe () [Corola-website/Science/337560_a_338889]
-
a căsătorit cu Prințesa Sofia de Baden (1834-1904), o fiică a Prințului Wilhelm de Baden. În urmă decesului fratelui său Leopold al III-lea, la 8 decembrie 1875, Woldemar i-a succedat că Prinț de Lippe. În 1892 împreună cu alți suverani germani, Woldemar a participat la o adunare la Berlin cu împăratul german Wilhelm al II-lea. După ce împăratul i-a descris pe ceilalti suverani drept vasalii săi, Prințul Waldemar i-a întrerupt discursul pentru a spune: "Nu, sire, nu vasalii
Woldemar, Prinț de Lippe () [Corola-website/Science/337560_a_338889]
-
la 8 decembrie 1875, Woldemar i-a succedat că Prinț de Lippe. În 1892 împreună cu alți suverani germani, Woldemar a participat la o adunare la Berlin cu împăratul german Wilhelm al II-lea. După ce împăratul i-a descris pe ceilalti suverani drept vasalii săi, Prințul Waldemar i-a întrerupt discursul pentru a spune: "Nu, sire, nu vasalii tăi. Aliații tăi, dacă dorești". Acest lucru a fost văzut că o lovitură de grație pentru ambiția împăratului de a deveni "împărat al Germaniei
Woldemar, Prinț de Lippe () [Corola-website/Science/337560_a_338889]
-
comuniști și pro-sovietic, condus de „boierul roșu” Petru Groza. În august 1945, din cauza numeroaselor abuzuri ale guvernului Groza, Regele a cerut demisia acestuia. Pentru prima dată în istoria constituțională a României, un guvern refuză să plece de la putere la cererea Suveranului. Ca urmare, în perioada august 1945 - ianuarie 1946, Regele declanșează „greva regală”, refuzând să semneze legile emise de guvernul Groza (conform Constituției din 1923, puterea legislativă este exercitată colectiv de către Rege și Adunările Legislative, deci legile nesancționate și nepromulgate sub
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
1944, iar Casa Nouă fiind complet distrusă de aceleași bombardamente). Estimând că va fi vorba despre proiectul căsătoriei sale, Regele a acceptat cererea, deși felul imperativ cum fusese formulată reprezenta o încălcare flagrantă a protocolului (un ministru nu fixează întâlniri Suveranului, ci solicită o audiență, sosind la ora la care i se comunică; însă astfel de greșeli de politețe elementară erau frecvente la demnitarii comuniști). A doua zi, Regele (la volan) și Regina-mamă, însoțiți de aghiotantul regal Jacques Vergotti, au părăsit
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Palatului. La ora fixată, Regele a coborât personal de la etaj, pentru a-i deschide ușa lui Groza. Neanunțat, acesta venise însoțit de ministrul Gheorghe Gheorghiu-Dej - o altă încălcare a protocolului, fiindcă nu se puteau aduce persoane străine la întâlnirea dintre Suveran și Primul-ministru, mai ales neinvitate. În locuință se găseau - în afară de Regina-mamă Elena, care participa la discuția „de familie” - doar Mircea Ionnițiu, secretar personal și fost coleg de școală al Regelui. În salonul aflat la etaj, Petru Groza a început discuția
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
urmărit până la extrem tendința ca piesele de metal prețios să devină mai mari și mai fine, pe măsură ce trecea timpul. Ultimele piese de aur puteau fi pliate în mână. Moneda bizantină avea un prestigiu care a durat aproape până la sfârșitul Imperiului. Suveranii europeni, când au putut să-și bată propriile lor monede, au urmărit o versiune simplificată a modelului bizantin, cu portretul lor din față. Începutul a ceea ce se numește „monedă bizantină” este reforma monetară a lui Anastasiu I în 498, care
Monedă bizantină () [Corola-website/Science/337662_a_338991]
-
fost înaintat de Regele Carol I Senatului pentru dezbatere, iar acesta l-a votat în ziua de 20 mai 1882 și adoptat cu majoritatea de douăzeci și șapte de voturi contra trei. Peste doar cinci zile, la 25 mai 1882, Suveranul a înaintat proiectul de lege adoptat de Senat Adunării Deputaților de asemenea pentru dezbatere. Și astfel s-a născut Legea nr. 1750 promulgată de Regele Carol I la 5 iunie 1884 și publicată în Monitorul Oficial nr. 49 din 6
PF Daniel: Mica prințesă a lui Carol I a fost româncă, atât prin religie, cât și prin limbă () [Corola-website/Journalistic/101167_a_102459]
-
mari riscuri și necazuri îndurate de cei care le aveau în grijă și păstorire, preoți sau monahi. De asemenea, înveșnicirea numelui Regelui Carol I ctitor în pisanii săpate în piatră sau marmură a fost o altă formă de omagiere a Suveranului. La aniversarea a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I mai multe eparhii și protopopiate au publicat ample lucrări cuprinzând informații valoroase despre lucrarea Bisericii sprijinită și de Monarhie. În 1894, cu prilejul nunții de argint a Regelui
PF Daniel: Mica prințesă a lui Carol I a fost româncă, atât prin religie, cât și prin limbă () [Corola-website/Journalistic/101167_a_102459]
-
În reședința sa de la Bayreuth, el a promovat științele și artele și a construit numeroase clădiri. Frederic a primit o educație bună și a studiat opt ani la Universitatea genoveză calvinistă. El a fost total nepregătit pentru sarcinile sale ca suveran, pentru că tatăl și miniștrii săi l-au exclus complet din toate afacerile guvernamentale. Soția sa, Wilhelmine, cu personalitatea ei puternică, a încercat să-l influențeze pe slabul și instabilul Frederic în favoarea Prusiei, patria ei, dar nu a putut să depășească
Frederic, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336218_a_337547]
-
Adolf Frederick I (15 decembrie 1588 - 27 februarie 1658) a fost Duce suveran de Mecklenburg-Schwerin din 1592 până în 1628 și din nou din 1631 până în 1658. Între 1634 și 1648 Adolf Frederick a fost de asemenea Prinț-Episcop de Schwerin. A fost fiul Ducelui Johann al VII-lea de Mecklenburg-Schwerin și al Sofiei de
Adolf Frederick I, Duce de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/336346_a_337675]
-
nu a fost demonstrată. Când membrii dinastiei Přemyslid s-au stabilit pe locul actualei cetăți a Pragăi, cele două castele au menținut sfere de influență opuse pentru aproximativ două secole. Ca și această cetate, cea de-a doua reședință a suveranilor cehi a fost construită pe o stâncă abruptă, chiar deasupra malului drept al râului Vltava, în secolul al X-lea. Castelul Vyšehrad a atins apogeul în a doua jumătate a secolului al XI-lea, când Vratislav s-a mutat din
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
Vltava, în secolul al X-lea. Castelul Vyšehrad a atins apogeul în a doua jumătate a secolului al XI-lea, când Vratislav s-a mutat din Castelul Praga, iar fortul original a fost remodelat ca un complex ce cuprindea palatul suveranului, o biserică și scaunul capitular (capitulum). Perioada de dezvoltare s-a încheiat în jurul anului 1140 când ducele Soběslav și-a mutat reședința înapoi în Castelul Praga. La începutul secolului al XIV-lea, când Sfântul Împărat Roman Carol al IV-lea
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
a acordat o subvenție de 300 de livre pentru a acoperi cheltuielile determinate de mutarea lui. nu a avut parte de o educație universitară. El a devenit cartograf și inginer. A lucrat pe postul de matematician și cosmograf regal al suveranului Filip al IV-lea al Spaniei și a fost ajutat în munca sa de către înaltul patronaj al Infantei Isabella Clara Eugenia a Spaniei. Printre contribuțiile sale au fost încercările de a determina longitudinea. Pentru a arăta amploarea problemei, el a
Michael van Langren () [Corola-website/Science/336679_a_338008]
-
Orientului antic a fost definită prin sintagme ca "despotism oriental", "mod de producție asiatic" (Karl Marx) sau "societăți hidraulice" (K. Wittvogel), deoarece erau amplasate de-a lungul unor mari fluvii. Astfel de regimuri politice se caracterizau prin "teocrație": Predomina voința suveranului, care era susținut de clerici ("hierocrație"). În Egiptul antic, ideile politice, juridice și morale sunt învăluite în precepte religioase. Gândirea politică antică egipteană rezultă din diverse tipuri de texte: Astfel procesele istorice erau nu numai o înfăptuire a voinței zeilor
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
că numai capii de familie pot avea calitatea de cetățeni. Un accent deosebit îl pune pe conceptul de suveranitate a statului, care ar consta în dreptul de realizare a următoarelor activități: Jean Bodin consideră trei forme al suveranității: Conform teoriilor sale, suveranul nu se supune decât legilor divine și legilor naturii, rolul său fiind de a justifica rațiunea divină în societatea profană. Reforma urmărea restructurarea relațiilor din interiorul Bisericii Catolice, dar și lupta societății occidentale de a anula monopolul acestei biserici și
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
s-a aventurat să ordone un atac. S-a ajuns din nou la pace, iar Vytautas a păstrat Smolenskul. Ivan al III-lea se considera moștenitor al Imperiului Bizantin decăzut și apărător al Bisericii Ortodoxe. El s-a proclamat și "suveran al toată Rutenia" și a revendicat drepturi asupra fostelor teritorii ale Ruteniei Kievene. Aceste ambiții au fost susținute de constanta creștere a puterii și a teritoriului Cnezatului Moscovei. Dominația mongolă asupra cnezatelor rusești a luat sfârșit după cu al Hoardei
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
mai mult de succesiune. Pentru a contra acuzațiile ce veneau pe linie religioasă, Alexandru a încercat să stabilească o între catolici și ortodocși, după cum fusese imaginată la conciliul de la Florența - ortodocșii păstrându-și tradițiile, dar acceptându-l pe papă drept suveran spiritual. a acceptat un astfel de aranjament, dar Elena a protestat. Nobilii poloni, între care episcopul și cardinalul , au discutat posibilitatea unui divorț regal. Războiul a continuat între timp, doar că nu atât de bine pentru Moscova. Oștile lituaniene au
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
o treime din teritoriu: Cernigău, Novhorod-Siverski, , teritorii din jurul cursului superior al râului Oka. Istoricul rus Matvei Kuzmici Liubavskii estima pierderile Lituaniei la 70 de voloste, 22 de orașe și 13 sate. Lituanienii au recunoscut și și titlul lui Ivan de "suveran al tuturor rusilor". În 1506, Alexandru a murit. Vasile al III-lea, care i-a urmat la tron tatălui său Ivan al III-lea în 1505, și-a depus candidatura pentru tronul Poloniei, dar nobilii polonezi l-au ales pe
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]