6,881 matches
-
într-adevăr atât de frumoase, ca niște povești, și era ușor de a pune în ele un înțeles mai adânc. Visele acestei copile erau firești în frumuseța lor. Mamă-sa murise puțin după naștere-i, și tată-său, un om tăcut și melancolic, care ședea toată ziua închis în casă, nu-i da ocaziune de veselie or distracțiune. Ea deveni meditativă, și un copil nu cugetă, ci visează. Somnul ei nu era decât o continuare a cugetărilor de peste zi. În urmă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Sentimentul neputinței de a schimba sistemul a generat o retragere din politic, fie într-o atitudine de tip moral, fie într-un gen de depresie colectivă, cu gesturi disperate. Singura postură demnă și responsabilă era cea a unei solidarități anticeaușiste tăcute, a unei atitudini morale de construire a unui mediu interpersonal neinfectat de mizeria regimului sau de asumare a unui comportament profesionist și responsabil în sfera proprie de activitate. În relațiile interpersonale orice atitudine proceaușistă era puternic descurajată. Iar atitudinea față de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
practic totul. Căci, desfăcuți din legăturile lor, lipsiți de privilegiile dobîndite prin naștere ori prin rang, dezorientați de neîntreruptele schimbări, indivizii aglutinați dau un extraordinar elan ecluziunii lor nebuloaselor umane care sînt mulțimile. Da, desigur, dintotdeauna au existat mulțimi invizibile, tăcute. Dar printr-un fel de accelerare a istoriei ele și-au rupt lanțurile. S-au revoltat, devenind vizibile și audibile. Și chiar amenințătoare pentru existența indivizilor și a claselor, în virtutea tendinței lor de-a amesteca și de-a uniformiza totul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
partid birocratic și anonim. Acționînd în felul unui consiliu de administrație sau al unui aparat director, el tratează Statul sau societatea ca pe o întreprindere naționalizată. Întrebarea specifică puterii pare inutilă. E suficient ca majoritatea să fie dezinteresată, să rămînă tăcută și pasivă pentru ca o astfel de întrebare să nu se pună. Aceasta este forma de guvernare a unor țări cu partid unic sau a unora în care un partid majoritar liberal-democrații în Japonia, democrat-creștinii în Italia, Partidul Revoluționar în Mexic
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
revoluția a avut loc, ea nu a fost dusă până la capăt, ajungându-se ca, prin alegerile manipulate din mai 1990, revoluția să primească un caracter conservator: „Mulțimile active din decembrie 1989 au fost pulverizate în luna mai de votul majorității tăcute. Mesajul electoratului a fost că trebuia păstrat cât mai mult din regimul precedent. ș...ț Opoziția putea să existe, dar numai marginal, ca opoziție tolerată” (p. 363). Neducerea până la capăt a revoluției și pervertirea ei au fost dovedite mai cu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
teste de personalitate folosesc grupări similare, care au Însă alte denumiri. În timp ce calculam punctajele, am observat cum energia grupului a scăzut brusc. Angajații care făceau cu câteva minute În urmă glume unul pe seama celuilalt erau acum cât se poate de tăcuți. Mai târziu, am aflat că majoritatea credeau că trebuie să ai o personalitate care influențează pentru a te descurca bine În vânzări. Atunci când testele au dezvăluit că sunt constanți sau precauți, ei au considerat că slujbele le sunt În pericol
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mare măsură și pentru modul cum Voronca Își concepe poemele: „Numai declicul metaforic ne pasionează: doar prin el putem acționa asupra motorului lumii. Cuvîntul cel mai exaltant de care dispunem e cuvîntul CUM, fie că acest cuvînt e rostit sau tăcut. De aceea, vom respinge cu dispreț reproșul ignar ce i se face poeziei acestui timp că ar abuza de imagine și o va chema, sub acest raport, la o luxurianță tot mai mare”. Și mai departe: „imaginea analogică, În măsura În care se
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
avut conflicte cu părinții, chiar n-am avut. I: Ce prieteni aveai în perioada asta? S: Aveam o prietenă foarte apropiată la școală, care încă mai ține legătura cu mine. Oricum, ea nu era în mișcarea de tineret. O fată tăcută, era plăcut să stai cu ea. Azi ne vedem mai puțin, dar vorbim la telefon sau când avem ceva de sărbătorit. Mai aveam o colegă, care acum locuiește într-un sat. Era măritată și avea copii când eu eram încă
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
cu voce tare un text; o face perfect, însă dacă îl întrebăm apoi ceva, ne dăm seama că nu a înțeles din el nimic... L-a citit papagalicește. De asemenea, observăm frecvent cum copiii își mișcă buzele citind; această vocalizare tăcută este numită de cercetători „subvocalizare” și s-a remarcat că ea se manifestă fie în timpul citirii, fie în timpul memorării. Fără să fie mereu conștient, adultul procedează la fel, dar subvocalizarea este atât de bine interiorizată, încât mișcarea buzelor este imperceptibilă
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
curând absente), ci în acela al concilierii cât mai mulor „figuri posibile ale realului”. Titlul poemului este și el edificator în această privință; Matei Călinescu, analizându-i semnificația, observa că toate amintirile, „inclusiv cele false (...) sunt parcă luate în râs tăcut”355, consecința acestei atitudini nostalgic-ironice fiind aceea că, în ultimă instanță, amintirile adevărate nu mai pot fi deosebite de cele false: toate sunt, metaforic, niște obiecte de joacă, mingi pe care le ții în brațe etc. Semnificativă este și referința
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de edificator în acest sens, întrucât trădează preocuparea constantă, sistematică a scriitorului de a surprinde momentul privilegiat al intersectării planurilor. Însă amalgamarea diverselor „moduri de a fi” și obstinata tentație a corporalizării inefabilului (imposibilului!?) sunt permanent luate parcă în râs tăcut (ironia discretă a pasajului nu poate trece neobservată). Prin menționarea „globurilor cu încărcături de frumos”, se sugerează, într-un fel, nu numai lipsa de temeinicie a lumilor inventate (biete baloane de săpun, obiecte de joacă, mingi pe care le poți
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
regăsit și prospețimea simțurilor: liniștea interioară Îi permite să redescopere peisajul, obnubilat pînă acum de pasiunea nimicitoare: „La al tău zîmbet, l-a ta mînie, A mea mîhnire sau bucurie Nu pot nici crește, nici a slăbi, Crînguri stufoase, peșteri tăcute, Fără de tine Îmi sînt plăcute Și iar cu tine pot a nu-mi fi.” O pace, totuși provizorie, o contestație care ascunde deja promisiunea unei alte aventuri. Orgoliul viril al poetului („fălirea”) Îl Împinge spre o nouă cursă a vicleniei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
solarului, grațiosului, devine mai puțin evazivă, indistinctă. Stimulată de sentimentul ororii, fantezia inventează imagini pline, de o materialitate puternică. Haosul alecsandrian este populat de păsări rău prevestitoare: vulturi, ulii, buhne și corbi. Umbrele groase, ceața densă, „fantasmele tupilate”, vedeniile mari, tăcute” dau impresia de vitalitate monstruoasă. Poemul are o Încheiere morală. Satanicul Grui Își ucide tatăl, Codrul fără viață se face scrum, iar un glas din altă lume pronunță un teribil blestem: „Tu proclet, ucigașe! infame paricide! Tu, pentru care astăzi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fiori În aer și demoni roși În noapte; CÎnd umbra trădătoare așează pe sub maluri, Prin unghiurile casei, prin guri de văi, pe dealuri, Prin codri, prin ruine de veche monăstire, Pe naltele clopotniți, prin negre cimitire Fantasme tupilate, vedenii mari, tăcute, Ce stau ca niște visuri din ochi nedispărute, Și astfel, locuită de umbre, noaptea pare Mută de groază, rece și fără răsuflare. E ora de uimire, cînd Codrul-fără-viață S-arată mai sinistru prin văi de oarbă ceață Și scoate-un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ascunde...” Este un peisaj În peisaj, o reverie lipsită de obișnuitul farmec interior. Fără adeziunea poetului, peisajul este Însă mai puternic liric, farmecul mai convingător. Descripția Începe cu elemente generale de decor (nalte clopotniți, negre cimitire, fantasme tupilate, vedenii mari, tăcute), acelea pe care le folosesc toți poeții romantici cînd e vorba să sugereze infernul materiei. În acest cadru de tenebre, Alecsandri introduce peisajul său liric, caracterizat admirabil printr-o dublă opacizare a elementelor: „văl de oarbă ceață”, „negru Întuneric”, „aspru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fecioare albe, simboluri ale iubirii ademenitoare. Ele promit „veselii sfinte” apoi sar „răpide” În aer și se fixează, ca trei steluțe, pe cer. Caracterul alegoric al poemului este evident. Peisajul nu trece de obișnuitele determinări: „Era o cîmpie lungă și tăcută, Lungă ca pustiul, ca moartea de mută”... Alecsandri propriu-zis nu visează. Reveria lui e leneșă. Scopul ei este să seducă, nu să disloce elementele materiale. Să le seducă pentru a ajunge mai repede la cuibul ocrotitor și a intra În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce dansau pe umerii văntului. Strigatele puternice și de jale ale naturii nu-l impresionară pe Ștefan, ce străpungea cu privirea sticla ferestrei contemplănd masacrul smolatic. Se plictisi, își întoarse privirea lent asupra cotoarelor cărților, păși spre rafturi, spre chemarea tăcuta a lor, își trecu degetele încet vibrănd și suspinănd la fiecare atingere pe care pielea să o realizeze cu bucata prelucrată de celuloid. Dar nu îi treziră interes deoarece le citește și recitește în întregime. Cu toate că ceva rămăsese necitit, acea
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
vremea ce se cuvenea, ce mai aștepta? Trebuie să trimiți după sare și piper și să macini ardeiul; anul ăsta e nevoie de mai mult, băiatul o să ia la el ceva provizii, ca să nu facă foamea printre străini. Rămase la fel de tăcut; don Terentio avea cu siguranță dreptate, îi spusese lucruri de bun simț și cât se poate de adevărate, totuși nu reușea să accepte plecarea lui Giandomenico; de-aici i se trăgea și starea aia de descurajare. Și unde mai pui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
inimă ceva ca un cheag; rumega în minte vorbele Starețului auzite la spovedanie și revedea complicitatea cu care don Terentio îi împrumutase sau dăruise acele cărți. V Tommaso apărea doar la ceasul de rugăciune obștească sau la ceasul mesei; rămânea tăcut, dus pe gânduri, absent ca o ființă aflată departe și cu totul întâmplător în mijlocul unor străini. Călugării începeau să bată în retragere, iar superiorii să verifice dacă tânărul dominican ar fi fost, și până la ce punct, în stare să stea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se pare normal să te porți așa, dar din punctul lor de vedere, te-ai gândit? Ei iau purtarea ta drept trufie. Exact, tot așa cum timiditatea tatălui meu, demnitatea lui, pasul lui liniștit, felul lui de a fi respectuos și tăcut au fost luate drept trufie. Cum poate să fie înfumurat un biet cismar? Dacă eu nu fac rău nimănui, de ce s-mi fie răstălmăcit felul de a mă purta? Tommaso, o știi mai bine decât mine, chiar nepăsarea și absența
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fie înfumurat un biet cismar? Dacă eu nu fac rău nimănui, de ce s-mi fie răstălmăcit felul de a mă purta? Tommaso, o știi mai bine decât mine, chiar nepăsarea și absența înseamnă ceva rău. Lăsa capul în jos, rămânea tăcut și Dionisio se uita la el minunându-se: ar fi vrut și el să aibă mintea inepuizabilă a lui Tommaso, capacitatea lui de lucru și de elaborare, dar se mulțumea cu a-i fi prieten credincios; și oamenii normali care
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
departe, urechile îi luaseră foc, inima începuse să-i bubuie. O acoperise cu ceva și ieșise să-și tragă sufletul. Apoi o ținu într-o goană spre râu și, urcând spre Monte Consolino, se oprise la don Terentio. Asudat, îmbufnat, tăcut, nu acceptase din partea preotului nici măcar farfuria de cartofi și bucata de brânză. Refuzând făcând semn cu capul, plecase fără să salute. Cine știe dacă don Terentio mai trăia. La moartea sa, cineva va fi descoperit cărțile în dormitor și-l
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și fuseseră pe vremuri, când păzitorii trebuiau să vegheze câmpia. Mângâie lemnul porții mari. Era cald și neted, precum carnea scoasă de la afumat. Își lipi obrazul de el și închise ochii, ascultând. Din măruntaiele lemnului veni răspunsul, nu cu lărgimea tăcută pe care o auzi când pui ghiocul la ureche, ci ca o liniște ferecată. Atunci Petrache se hotărî să deschidă lacătul greu care atârna de poartă. Atriul era cufundat în întuneric. În mijloc, întunericul își făcuse miez, putea fi orice
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu popă adus acasă, cu ligheanul de rufe pe post de cristelniță și cu perdelele lăsate. Cere botez, spuneau uneori bătrânele, privind vreun prunc pe care nimeni nu-l putea domoli din plânsul lui. Dar Iacob Zevedei fusese un copil tăcut, nu plângea decât atunci când era singur. Apoi nu mai plânse deloc și atunci pricepu că pentru el, pe lângă propria singurătate, un dar la fel de prețios era singurătatea celorlalți. Nu trebuia să o caute, căci Vocea se auzea pretutindeni. Așadar : Cosmina. Iacob
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și ticăloșie pe tejghea. E destul să ne numeri pe noi, betegii și pomanagiii, nu-ți mai trebuie metru de croitorie ca să măsori cu cât s-a înrăit lumea. Dar Coltuc nu-i spuse nimic despre toate astea Melaniei. Merse tăcut și drept, proptit pe căruțul lui, închizând ochii la fiecare hurducătură care-i frigea șalele. Înțelese durerea ei, când s-a ostenit pe drumul mai lung și mai anevoios al trotuarelor pătrățoase și al bordurilor mai înalte de pe strada Viitorului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]