5,450 matches
-
o carte necitită, la fel și visul poeților de a fi soare pentru lunile lor apare într-o oarecare măsură în această încercare de intrepretare a versurilor Saturnaliilor fără sfârșit. Oglinda metafizică a poesiei Poetizează luna/ Fereastra ta iubită -/ Prin tainicele umbre/ Te-aștept ca și-n trecut, -/ Cu plânsul meu pe coarde,/ La ora tăinuită,/ Și care poate-odată/ Prin lume ți-a plăcut.// .... Poetizează luna/ Grădina de parfume./ Prin tainicele umbre/ Străin ca-ntotdeauna,-/ Cu plânsul meu pe coarde,/ Te-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Oglinda metafizică a poesiei Poetizează luna/ Fereastra ta iubită -/ Prin tainicele umbre/ Te-aștept ca și-n trecut, -/ Cu plânsul meu pe coarde,/ La ora tăinuită,/ Și care poate-odată/ Prin lume ți-a plăcut.// .... Poetizează luna/ Grădina de parfume./ Prin tainicele umbre/ Străin ca-ntotdeauna,-/ Cu plânsul meu pe coarde,/ Te-aștept ca și-n trecut 1002 (tr.a.). Luna reprezintă principiul feminin și pasiv, opus și complementar soarelui. Ea are un rol metafizic ingrat și totodată divin 1003. La lune
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
explicația factorului de putere, de energie pe care îl avem în mod particular. Principiul vital al vieții susținut de magii lumii sălășluește în noi și mai ales în cei ce crează. Cu bagheta-i magică, poetul transmite cuvintele din athanorul tainic al propriei sale alchimii a vieții să surprindă esența temporală a omului, dar și întinderea spațială a spiritului său. Versurile căută să descopere, între real și miraculos, universul trupului, fără a expedia în derizoriu frământările proprii sufletului. Din limbajul complex
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a sunetului transmițându-ne esențele genezei și ale împlinirii noastre ca fii ai Marelui Arhitect. Atingerea lumii concrete și gustul ne demonstrează că suntem parte integrantă din creație. Dar parfumul? Plăcerea sau neplăcerea, agreabilul sau dezagreabilul întruchipează senzorialul, a cărui tainică parte se îndreaptă din-spre profan spre sacru, depășind limbul și purgatoriul. În ceremoniile religioase și ritualuri, izul ascuns de semnificații induce plăcerea și înlesnește realizarea cunoașterii, adică inițierea. Toate culturile lumii, din cele mai vechi timpuri pierdute în protoistorie, arată
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
1095. E indicat să deslușim semnele obscure de cele clare, metaforele având privilegiul de a diferenția hermeneutic tâlcul sensurilor și astfel să împingă creația spre alegorie. Poeții au așezat fără filosofie viziunile lor, le-au scris însămânțând cultura în limbajul tainic al alegoriei. Nu vă mirați. Poeții, toți poeții sunt Un singur, ne-mpărțit, neîntrerupt popor. Vorbind, sunt mulți. Prin evii ce se nasc și mor, Cântând, ei mai slujesc un grai pierdut de mult... Ei tac ca roua. Ca sămânța. Ca
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noastre afirmă că sufletul este absorbit de copil în momentul primului inspir și părăsește trupul odată cu ultima respirație 1100. Homer se referă la thymos și noos, prima fiind generatoare a mișcării, a doua aducând idei și imagini, dar cheia lor tainică o reprezintă viața și nemurirea. Localizarea acestora în trupul uman erau o incertitudine sau o metaforă. Platon și Pitagora au încercat atribuirea unui locaș în soma. Ficatul, inima, plămânii și-au disputat pe rând această locație de unde creierul apoi distilează
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
așa cum cititorii inconștient realizează faptic diversele acte inerente vieții cotidiene. Invizibilul comunică existența făpturilor finite prin limbajul autentic al naturii relatat de artist. Alfabetul pe care Coleridge îl descoperă în natură este cel prin care se scrie poesia, o scriere tainică și miraculoasă. Acest limbaj atinge în cugetul poetic ceea ce există matriceal dintotdeauna, limbajul simbolic 1104. Dacă creierul, compus din neuroni și glioni, printr-un sistem complex de enzime, neurotransmițători și ioni care acționează la nivelul sinapselor, declanșează o activitate extraordinară
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prin noos în creierul poetului. Coleridge a reușit să desprindă sensurile înafara minții și nu mintea în afara sensurilor. Din păcate, majoritatea autorilor remarcă declinul puterii și relevanței sociale a poesiei în contrast cu progresul civilizației. Faptul că versurile, predominant metoforice, marchează începuturile tainice ale lucrurilor este demonstrat, și accentuez aceasta, prin formele tradiționale de armonie lingvistică și relațiile muzicale ale reverberațiilor sunetului. Cuvântul primordial se transmite încă astfel oamenilor prin aleșii săi. Poemul e artă, un flux de sunete ce integrează muzicalitatea și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
realitate se face numai prin simțurile noastre sau și prin alte funcții? Lucrul în sine nu poate fi cunoscut, ne spune Kant. Indiferent ce parte am lua trebuie să folosim și adevărul nu numai realitatea. Și dacă există o legătură tainică între realitate și adevăr, atunci, imaginația și visul, sunt neadevărate? Așteptând ca poesia să fie recitată și muzica interpretată este să dorești o nouă experiență, o expresie coordonată de sistemul nervos vegetativ. Cât de prozaic poate suna o astfel de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
etern, lumina. Câtă grijă pentru a da un rost paradisului liric în care ne trezim și din care plecăm uitând de filosofia vieții ce oricum ne domină și ne amprentează fiecare mișcare, fiecare gând, ca să nu mai vorbim de misterele tainicului destin. Toate acestea surprind o ruptură, o suspendare mnemoclastică a realității. Dinaintea lui e Grădina zeilor. Se apropie s-o vadă. Cornalina are aici roade, și-i împrejmuită cu ramuri de viță înfrunzite, plăcute vederii. Lapislazuli a înfrunzit, Și are
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
rezumă la moarte și înviere, singurul loc în care moartea simbolică este realitate fără ca simbolul s-o suspende. De fapt e Marea Taină. Mă bucur când moare o stea în înalt, Mă bucur când steaua pe ceruri răsare Mă bucură tainic oricare apus Și-aprinsă, orice ivire de soare... Mă-neacă-n fiorul cel veșnic și nalt A necontenirii sălbatică lege. Dar bradul când moare nu lasă decât Cenușa, dintr-însa alt brad să se-nchege... Prieteni, veniți să privim acest
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a urca mereu alte trepte. Ziua din urmă. Omule, e-adevărat: din tot ce-a fost, nimic nu s-a schimbat, rotește sus același cer, se-ntinde jos același pământ. Dar un cântec s-a iscat în larg, mare și tainic, în larg. S-ar zice că sicriile s-au desfăcut în adânc și din ele au zburat nenumărate ciocârlii spre cer. Omule, ziua de-apoi e ca orice altă zi. Îndoaie-ți genunchii, frânge-ți mâinile, deschide ochii și miră
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Fiecare în ubicuitatea noastră trăim însă după standarde obiective. Doar misticul reușește să diferențieze între conceptele fundamentale ale realității și căile de conectarea cu divinitatea. Adeseori poeții sunt printre cei care se lasă absorbiți de suspendarea acestei realități. 32. Conexiunile tainice sau alegoriile prin care am încercat să trecem în viețile noastre Mii și mii de ani / Nu ne-ar ajunge / Să spunem / Mica fărâmă de veșnicie 1255 (tr. a). Aș vrea să închei această culegere de eseuri amintind de cele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cosmos viu, armonia unui proces creator. La fel ca piramidele ale căror vârfuri pot străbate orice sens, copacul plutitor e cel care-și afundă rădăcinile în cer și își desface coroana în pântecul pământului. Ramurile sale corespund celor cinci elemente tainice, aducând alchimistului imaginația creatoare. Asemenea tabloului lui Solomon Trismosin, Arborele alchimic care ilustrează cartea a VI-a a Eneidei procesul dus între albedo (Anhise) și nigredo (Silviu) atinge prin Enea îmbrăcat în roșu atingerea pietrei filosofale reprezentată prin creanga de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
al duratei crizei tragice prin care se definește prezența omului. Răsare luna, -mi bate drept în față: Un rai din basme văd printre pleoape, Pe câmpie un val de argintie ceață, Sclipiri pe cer, vapaie preste ape, Un bucium cântă tainic cu dulceață, Sunând din ce în ce tot mai aproape... Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii Părea c-aud venind în cete cerbii. Copacii locului vestesc apropierea nunții, a unei anumite nunți în care visele se împletesc cu focul, văpaia
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu-i decât absența luminii și nu o existență reală în sine. Iată de ce ocultismul recomandă meditație și rugăciune. În primă instanță cercetarea cugetului ajută la descoperirea realității și descoperirea proprietăților oglinzii, aceea de a reflecta ceea ce suntem, dar și tainica prezență a sufletului, a spiritului dătător de cunoaștere. O, miroirs d'argent, incrustés dans les panneaux des vestibules, combien de services ne m-avez-vous pas rendus par votre pouvoir réflecteur!1338. Iar oglinda poate fi cea care arătându-ne dușmanul din
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o vocație și dorința de infinit e un blestem dulce precum dragostea, așa cum natura e un alfabet pentru limbajul halucinant al lui Coleridge, cel ce spunea că ceea ce noi numim natură este o poesie ce zace închisă într-o scriere tainică și miraculoasă 1343, iar poeții nu sunt altceva decât adevărați luminatori ai timpului. Deci, dacă tu, cititorule drag al acestor umile rânduri, vrei să vezi cu ochiul tău piatra, eu îți întind această lupă de cristal care se așează între
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Moța, au vorbit de pe Cruce. Iar câțiva din cei care au vorbit de la catedră au sfârșit tot pe Cruce: Nae Ionescu, Nicolae C. Paulescu, Simion Mehedinți, Radu Gyr, Constantin Noica, Mircea Eliade... Toți au rostit cuvântul iubirii aproapelui ce cuprinde tainic intenția divină de a salva omul din înșelăciune și din moartea veșnică. Când veți auzi cuvântul trimis prin această carte de pe Crucea suferinței acceptată conștient, veți cunoaște ce înseamnă să știi cui slujești: lui Dumnezeu sau lui Mamona! Veți înțelege
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
gardian să-mi dea voie să-mi iau bocancii. De ce nu ți i-ai luat? Mișcă înainte! M-a scos în curtea din fața Zărcii. Zăpadă mare. Ningea de câteva zile. Fulgii îmi sărutau creștetul și obrazul ca într-o idilă tainică, fără să știe că sărutul lor de gheață făcea să-mi clănțăne dinții în gură. Tremurând, alunecam prin zăpadă și, împiedicându-mă de ceva ascuns vederii în zăpadă, am căzut rănindu-mi genunchii și palmele. La dreapta era Corpul gardienilor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
stat câteva luni în aceeași celulă cu părintele Vasile Serghie și cu Anghel Papacioc. În programul duhovnicesc, în afară de rugăciune, studiu, meditație, convorbiri exegetice, intra și o zi pe săptămână de tăcere completă, făcută tot cu scopul unei adânciri și întâlniri tainice cu Dumnezeu; o analiză scrupuloasă a tuturor momentelor și actelor vieții, pe care apoi, într-o mărturisire, o analizam, adâncind-o și mai mult și încercând să găsim soluții de vindecare și îndreptare sau de încuviințare, după cum era cazul. După
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pentru cel ce doar dorește, ci și pornește la lucrarea celor bune. Primul pas al acestei lucrări este tocmai conștiința nevredniciei. Atunci intervine harul să te învrednicească dându-ți puterea să înaintezi la locul slujirii tale. Anghel Papacioc, era atunci tainic Călugăr și Preot! Moș Epure Păstrez ca odoare două cărticele care circulau în închisoare și constituiau material ajutător pentru continuarea unui proces interior, început la intrarea în Frăția de Cruce sau în Cuib. Sunt simple. Una, Îndreptar de spovedanie, este
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe alții se mântuia pe sine. Cu răbdare demnă de ucenicii care copiau în mânăstiri sau în chilii pustii Sfânta Scriptură sau alte lucrări Sfinte, caligrafiind cu majuscule înflorate cuvântul sfânt și de învățătură patristică, Moș Epure, pătruns de învățătura tainică a Cuvântului dumnezeiesc, părea înger în trup. În afara zâmbetu lui ce te învăluia ca o lumină sfântă, gestul lui de dăruire a cărțuliilor devenea sacru: „Gustă și vezi ce bun este Dumnezeu”. Era de un calm, de o liniște sufletească
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Alba, am fost tot timpul apropiați în comunitatea împrejurul căreia gravitau toți cei scoși la muncă. * Dumnezeu revărsase asupra lui harul frumuseții: Fizic, părea un arhanghel, purtând când spada de foc a Cuvântului dumnezeiesc, când crinul curăției plin de parfum tainic. Moral, nu i se putea reproșa ceva, smerenia îmbinându-se cu tenacitatea hotărârilor. Spiritual, era transfigurat tot timpul, într-o stare extatică aproape permanentă; nu puteai să-ți dai seama dacă ceea ce spune vede în duh sau dacă Duhul vorbește
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe jos, mergi cu el două”, „Iubiți pe vrăjmașii voștri” și „Nu este mai mare dragoste decât să-și pună cineva viața pentru prietenii săi”, la Valeriu era așa de firească, încât dacă n-ar fi făcut-o în ascuns (tainic) pe mulți i-ar fi tulburat sau i-ar fi smintit chiar. La începutul prieteniei noastre, voind să mă spovedesc pentru a mă putea împărtăși, cercetându-mi cugetul, am găsit o stare de îndoială pe care o aveam asupra sincerității
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
tot ce făcea. * La Aiud, în 1945, când Ion Ianolide a venit în celula în care mă aflam cu Marin Naidim și ne-a spus aproape plângând că simte nevoia să fie aproape de noi, să se împărtășească de aceleași bucurii tainice ale Mântuitorului Hristos, deși avusese până atunci o atitudine nițel de bravadă față de provocările administrației și suferise consecințele, pentru că nu știam cum să procedăm l-am rugat să meargă la Valeriu și să-i împărtășească starea și dorința sufletului lui
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]