5,413 matches
-
principi ar avea inima, măreția sufletului vostru!..." Frumos! Din păcate, numai vorbe pe buze; din inimă, nicidecum. Numai minciuni! spune el abătut și le aruncă cu scârbă. Le păstram ca toate aiestea să stea mărturie în veac, cât de... de "teribil" a fost "acel Ștefan Vodă", ce-i mai ziceau și "cel Mare"... Pute! strâmbă el din nas mirosind un pergament. S-au împuțit! Știți ce fac cu toate minciunile aieste?! întreabă cu o strălucire diabolică în ochi și hohotește. Apropie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
eu, mi-ar trebui un cearșaf, surâde el dureros. Fiecare are a se teme pentru sine; eu mă tem pentru o țară. Îți dai seama cât de mare trebuie să fie teama din mine? Un domn însă trebuie să fie "teribil și neînfricat", adaugă ironic și pune mâna pe creștetul lui Alexandru. Mânzule, odată și-odată, la rândul tău, vei înțelege pentru ce se teme Tăicuță Măria ta! Pentru ce prăpădește nopțile la lumânări... Pentru ce trebuie să se umilească! Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aurul în brațe, l-o lepădat peste Nistru, să meargă să povestească stăpânului ce grozăvie i-au văzut ochii. "Și... și să mai pohtească și altă dată, de nu s-a săturat!" a strigat după el Măria sa. Ștefan izbucnește cu teribilă mânie: Nu-mi pare rău!! Nici o milă pentru cotropitori!! E pe viață și pe moarte!! Dar noi stăm la taclale și turcii trec Dunărea! N-ați plecat?! se întoarce el către femei. Zor! Zor! Maria, Sora, copiii pleacă. Se încrucișează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care foșgăiau, probabil, în jurul picioarelor mele goale, lipite de scândura podelei. Vroiam cu disperare să ajung la ea. Nu mă puteam decide însă să înaintez; dar nici să mă retrag, înapoindu-mă în camera mea, nu mă hotăram. O erecție teribilă, continuă, nu mă lăsa să plec, înfrânt, din acel loc. Și totuși, nu am ajuns în patul lui L.C., care nu a știut niciodată cât de dorită a fost în acea noapte de un Priap din cale afară de timid. * Întrunire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din cauza unui cancer operabil. Tot din cauza unui cancer de plămâni a murit și unchiul Vanea, la 62 de ani. Probabil că a fumat mult la viața lui. O viață despre care nu știu aproape nimic, dar care a fost, bănuiesc, teribilă, din moment ce unchiul a avut „șansa” să „prindă” și războiul civil, și teroarea stalinistă, și ocupația germană... Fratele cel mare și fratele cel mic, primul și ultimul din cei șapte copii, s-au întâlnit în 1954, după aproape 40 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
secunde. Nu mai văzusem niciodată și n-aveam să mai văd așa ceva. Când am intrat în capelă - încetase: la fel de brusc cum începuse. A fost o ninsoare pentru noi - întârziații. A fost primul semn din cer al mamei. În toată acea teribilă zi - nu a mai nins, nu a mai căzut nici un fulg. În schimb, a plouat, dar nu mărunt, ca toamna, ci în descărcări repezi, ca vara sau primăvara. Ploua și atunci când sicriul a fost coborât în mormânt. * Pentru mine nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Varlam Aravidze, a avut oare cu adevărat loc sau s-a consumat doar în imaginație, eliberând-o ca printr-un catarsis pe umila cofetăreasă specializată în torturi în formă de biserici, de povara sufocantă a amintirilor? Căința e un film teribil, ca gândul și faptul deshumării răzbunătoare a unui cadavru, „redat” în acest sinistru mod familiei, considerată, la rându-i, vinovată, apăsător, greu, ca pământul sub care se culcă, se ascund în disperare de cauză soții Barateli, acoperindu-se cu brazde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fricii. Cum se explică această alterare a vocilor? Revelația morții iminente, a vidului insuportabil pe care certitudinea ei o creează, îi transformă pe călăi în oamenii cei mai apropiați, singurii care îi mai pot ajuta pe proscriși în fața acelei amenințări, teribile, inumane, care e moartea. Printr-un ricoșeu al sentimentelor, călăii devin pentru victime ultimii lor semeni. În Liniște și strigăt toate temele ce-l urmăresc pe Jancso Miklos ca niște erinii se strâng într-un mănunchi aproape didactic și demonstrativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care umple paharul răbdării lui Andrei Rubliov. De acum înainte, frângându-și penelul ca pe un simplu vreasc, el se va închide într-o tăcere absolută. „Nu mai am despre ce vorbi cu oamenii” - sunt ultimele cuvinte, poate cele mai teribile din întregul film, pe care le rostește eroul înainte de a întrerupe pentru ani îndelungați comunicarea cu semenii săi. Dubii grele cad asupra omului, imaginea sa se întunecă în acest crâncen veac al evului de mijloc. De la chipul cneazului trădător, copleșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
chip miraculos alină sufletele greu încercate de suferință ale oamenilor, în vreme ce pânze mari de ploaie (ploaia - o altă temă obsedantă a lui Tarkovski) spală pământul de rănile sale însângerate. Andrei Rubliov se va reconcilia cu semenii, se va descleșta din teribila sa muțenie, își va relua uneltele artei sale. Filmul se încheie prin explozia de culoare a câtorva dintre principalele tablouri ale pictorului. „Nu vreau să-i sperii pe oameni” - răspunde Rubliov când îi cere să picteze o „Judecată de apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
transmutație, sau, cu un termen impropriu dar acreditat, „creația”. Gândurile nu contează decât în expresia lor, adică devenite text. Transmutația aceasta e cadoul pe care ți-l face Nu-știu cine, dar abia atunci începe o muncă, pentru mine de obicei teribilă, când nu mai știu nici de masă, nici de somn, dorm pe apucate câte o oră-două pe canapea în camera de lucru, mănânc pe apucate, fie că scrisul merge neîmpiedicat, fie că, cel mai adesea, trebuie să reiau aceeași pagină
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Aceste „cele din urmă” anulează retroactiv toate agrementele, toate vanitățile, prestigiul și puterea de care vei fi avut parte. Sigur, povestea aceea cu cămașa fericitului nu e decât un apolog fără cine știe ce relevanță. Tot sigur este că marile lipsuri sunt teribile piedici în calea fericirii. Însă nu insurmontabile. După cum plăcerile, huzurul, îndestularea sunt, dar nu negreșit, propice fericirii. Totul depinde de felul cum sunt primite. Acestea sunt arhiștiute, repetate de milenii. Le repet și eu acum. Arhiștiute, dar în fond nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de scump, dar „face”. De altminteri, ea nu poate fi obiectul unei negocieri, al unei polițe de asigurare trasă asupra Providenței. Providența e misterioasă și arbitrară, e absurd și impios să o judecăm după criteriile noastre de echitate. Cel mai teribil și adevărat tratat asupra fericirii e Cartea lui Iov. Un perfect apendice profan la Cartea lui Iov e Candide. De asemenea și Jurnalul fericirii. În Jurnalul fericirii nu apare nici un cuplu ca atare. Steinhardt nu a avut parte de asta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
firi comune. Cine e în stare de asemenea efort (care desigur e și de durată), merită nu numai reabilitarea totală și fără rezerve, dar o admirație și un respect mai mari decât ar fi putut obține anterior. Există însă cazuri teribile, când, fără ca unul din prieteni să comită vreo acțiune moralmente blamabilă, respectând în continuare codul moral comun și păstrându-și întreaga bună credință, prietenia intră într-un conflict fără ieșire, adică propriu-zis tragic : în cazul disensiunilor politice. Bineînțeles, nu e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
numai niște onești informatori, asigură că totul merge bine ; supt dominația străină «ordinea», care s-a făgăduit și care e singura scuză, domnește în toate : hrana de toate zilele, firește câtă rămâne de la stăpân, liniștea, fără care se așteaptă o teribilă represiune, școli deschise, cu anume dascăli și programul corespunzător, literatura care nu ațâță spiritele și, în loc de teatru, se revarsă valurile de armonie ale reprezintațiii de operă./ .../ Așa, cred unii, poate să meargă până la nesfârșit, de la o generație de fericiți la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ea face parte din opera lui. Afirmarea iubirii lui conjugale și paterne e un leit-motiv al scrisului său. E substanța marilor efuziuni de dragoste din piesele prea sumar comentate mai sus. Dar declarația aceasta trebuie coroborată cu alta, neașteptată, extraordinară, teribilă. Înainte însă de a o cita, vreau să amintesc o replică din Pietonul aerului, care, deși pusă în gura unui personaj epizodic și ridicul, nu e mai puțin revelatoare pentru felul de a gândi al autorului : „On peut tout de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în chip obscur și imperios să aflu, să înțeleg. Asta era : acum, dintr-o dată înțelegeam. Ascultarea Liturghiei, a cuvintelor ei răscolitoare, cutremurătoare, mă lăsau de fiece dată tulburat și însetat. Acesta era cuvântul-cheie, cuvântul zguduitor și liniștitor. Formulă simplă și teribilă. O auzisem, o citisem de multe ori. Dar o luam ad litteram, ca o exigență imposibilă (materialmente imposibilă), ceva ca o formulă asimptotică. Sau ca o formulă retorică. Ei bine, nu. E formula cea mai simplă. Cea care rezumă totul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tocmai O conferență, în care el s-a angajat să țină o conferență la Societatea Protectoare a Muzelor Daco-Romane ! O dată angajamentul luat, afișele lipite prin oraș, nu mai era nimic de făcut. Caragiale a trăit, cum v-amintiți, niște chinuri teribile, neștiind cum va scoate cămașa. Și, în sfârșit, apropiindu-se sorocul, v-amintiți, a avut inspirația salvatoare să meargă la un pantofar, care i-a dat tema conferenței ! Acuma, e-adevărat că în cazul lui era vorba despre Ce este
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Gogol, mi se pare interesant de făcut comparație pentru că - mă refer la cartea, extraordinară după mine, a lui Lucian Raicu, după mine mai bună decât a lui Merejkovski - este implicat acolo ceva, în acel vacuum, în acel vid, în acea teribilă prăpastie a neantului pe care o relevă lumea aceasta din Revizorul sau din Suflete moarte, care este consistentă numai prin viteza cu care se desfășoară : adică viteza aceea echivalentă cu netimpul. Este o viteză care produce nedurata. Dar este în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
spune, un fenomen oarecum înrudit cu sacrul, ceva așa, uimitor, ceva teribil, ceva insutenabil. Și acest lucru cred că se remarcă esențial la marea artă comică. Oamenii n-o remarcă pentru că se amuză, se amuză grozav. Dar este o esență teribilă, de spaimă, în creația mare comică, din cauză că este revelantă a abisului, a vidului uman ; mai corect a vidului, a cavității. Inconfortabilă senzație, de nedorit și de necăutat, dar extraordinară și care constituie (de necăutat în forma ei pură), în forma
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
imens, așa, de dimensiune cosmică, în care tema fundamentală este „moartea și regenerarea”, adică legea aceasta a devenirii universale, moartea poate fi un subiect mult mai puțin grav decât este în experiența noastră comună și individuală. Moartea este un fenomen teribil, reprezentată pe plan individual, chit că e vorba de un milion de individualități sau de zeci de milioane de individualități. Toate morțile teribile ale violențelor contemporane sunt morți a milioane de individualități. Da’ moartea ca fenomen, în ordinea legității ei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
subiect mult mai puțin grav decât este în experiența noastră comună și individuală. Moartea este un fenomen teribil, reprezentată pe plan individual, chit că e vorba de un milion de individualități sau de zeci de milioane de individualități. Toate morțile teribile ale violențelor contemporane sunt morți a milioane de individualități. Da’ moartea ca fenomen, în ordinea legității ei cosmice, poate fi considerată și contemplată mult mai liniștit și poate fi chiar element de amuzament și de râs, cum era, în general
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
București, în holul hotelului Athénée Palace, fără să-i țin minte chipul. Habar nu aveam, nici ea și nici eu, câtă durere ne aștepta în viitor. Cum acea mică întâlnire formală era un punct esențial al vieților noastre, un lucru teribil, decis de cineva atotputernic, fără față. Christine gătea excelent, în timp ce eu ajunsesem la virtuozitate numai în prepararea câtorva feluri. După acel vis, am înțeles că ea trăia cu noi, lângă soțul ei, care era mai puțin al meu și foarte
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
descins din carne. Carnea e creată tot de Dumnezeu. Sunt Dumnezeu. Sunt Dumnezeu... Sunt fericit. Am iubire. Am iubire de Dumnezeu și deci pot să-mi zâmbesc. Lumea crede că sunt nebun, că mi-am pierdut capul... Sunt în situația teribilă de a înțelege pe toată lumea, fără rațiune, care m-ar face să-i critic și să-i condamn pe toți”. Sunt satisfăcută de cuvintele lui Vaslav, de încrederea lui în intuiție, ceva care depășește cu mult înțelegerea rațională și sentimentele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
odată de înțeles că eram supravegheată, că avem un ofițer de securitate în blocul nostru. Soția lui, soră medicală, îi făcuse odată o injecție salvatoare lui Nichita, la început, când ne mutasem din cămăruța doamnei Lidia Unanian. Era o caniculă teribilă în București, și Nichita aranja biblioteca bând din când în când apă rece de la frigider. După câteva ore s-a simțit rău, s-a înroșit și a căzut pe pat asigurându-mă că-i va trece. Am alergat înnebunită pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]