5,751 matches
-
revie omul normal, rațional, demn. Ce-o fost mai bun, o distrus. Ei n-o avut grijă de oameni, totdeauna o avut grijă să promoveze nonvalori. O fost puțini și, pe urmă, peste noapte, a trebuit să puie În funcție teroarea. Ei n-o știut să puie altceva la loc. Ei frica și ia-l pe om și omoară-l. Ăsta o fost scopul lor, de a transforma În sclav pe oricine. Eu am lucrat În brigăzi de țărani, de muncitori
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o parte și pe alta și te Împingeau, te grăbeau din spate, iar de călcai pe linie luai cu parul peste cap, de ce-ai călcat linia... Care erau condițiile de detenție În Jilava? De la primire te băga Într-o teroare... Ne-au băgat În niște camere mari, de unde a urmat dup-aia să ne deie pân’ camere mai mici. Și-acolo am văzut o grămadă de pachete, stil pușcărie, din pânză, trecând pe hol... Și pe unul din ăla scria
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu care orice discutam, și lui i-am povestit: „Uite, mă, ce-am văzut. Pe doi i-am pansat”... Cum s-au comportat cadrele din penitenciar după acest incident? S-au schimbat condițiile de detenție? Din ziua aceea a Început teroarea. În toate camerele unde-au fost obloanele aruncate și date jos, oamenii au fost puși În lanțuri... Te băteau, c-aveau motiv sau nu... Nu auzeai de dimineața până seara la fiecare etaj decât zdrang-zdrang, lanțuri, nu auzeai decât vaiete
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ani i-o dus În colonie de muncă, pân’ Deltă, pe la munci agricole. Și cei peste 20 de ani am lucrat În fabrică În Gherla, acole. Cum era munca În fabrică, nu era grea? No, și În fabrică o fost teroare, Într-adevăr... Când intram, trebuia să ne dezbrăcăm În pielea goală până pe sală, că era o sală mare În pavilionul 2. No, pe ormă, după ce ieșeam afară, ne-mbrăcam și ne duceam... Când intram-napoi din fabrică iară ne dezbrăca
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am ieșit din atelier și-am mers la w.c., că era w.c. d-ăsta comun... trebuia să fugi În pas alergător, că de nu, te bătea gardianul. Și de-o fost om de 80 de ani trebuia să fugă... Era teroarea asta atunci În fabrică... Dumneavoastră cât ați stat În fabrică? Apoi, am lucrat din ’59 până-n ’64. În fabrică, prima dată, pă mine și pe frate-miu ne-o bătut un gardian, Gabor. Noi am vrut să fim Într-un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că nu l-o cunoscut mama. Și nici nu s-o mai Îngrășat dup-aia. Ce vă mai amintiți despre reeducarea de la Gherla? Și-n Gherla o fost, numai că noi n-am apucat-o. La camera 101 o fost. Teroare mare o fost, asta-i tot... D-apoi am povestit cu băieți care-o fost la Pitești, cu studenții de-aici... Doamne feri’ ce-o fost acolo... Acolo mulți dintre studenți o-nnebunit, cu reeducarea aia, cu Nicolschi, că el
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
apoi, pe ormă, săracii, mulți Își lăsa galenții ăștia de lemn prin cameră, și Istrate le zicea: „Bă, ți-ai lăsat galenții!”. Și-apoi le mai da câte una peste spate cu botele alea pe care ducea hârdaiele. O fost teroarea mare atunci... Bătăi extraordinare, și-n fiecare duminică era bătaie de la ora opt și până pă la 12. Urla celularul! P-un fost coleg, Victor Orha, l-o dus În pavilionul doi, și cică i-o dat 25 la fund
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
făceau norma, care era de trei kilometri de prășit pe zi și era foarte greu de realizat... Oricum, gardienii erau mereu după tine și te zoreau, dar te și atenționau să nu acoperi porumbul când prășești... Erai mereu ținut sub teroare... Pe dumneavoastră v-au bătut vreodată? Pă mine nu m-au bătut cât am stat pe „Gironde”... Dar regimul de acolo era extrem de greu... La un moment dat nu mai puteam, simțeam că Înnebunesc... Eram așa... cu mintea năuc. Nu știu cum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
probabil nu era decât unu’ În București... S-au recunoscut ăștia... Și io am zis: „Domnule, mă bat ăștia, că eu nu știu ce să le spun, că eu nu cunosc nici un cod, că le-aș spune să scap dracului cumva de teroare”. Zice: „Las’ că-l cunosc eu și ți-l spun”. Ca să vezi cum sunt colegii... Și a zis că eu am asistat la discuțiile lor și că nu i-am denunțat și că asta Înseamnă că am fost de acord
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cât dovlecii așa, de luni de zile am tras de ele... De bătut ne-a bătut Manea, un nenorocit, un țigan din Jilava, care era plutonier-major. Am stat În celulă la Jilava În condițiile ălea teribile de Înfometare și de teroare și de nesiguranță... Vă mai amintiți cum ați fost dus la Salcia? Ne-a Îmbarcat Într-o noapte Într-un tren. Mulți spuneau: „Domnule, ne duce În Siberia!”. Alții spuneau că ne duce În Bărăgan... Erau geamurile toate vopsite, n-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
programul de muncă... ce mai puteți să-mi spuneți despre acest aspect? Ei aveau următoarea rațiune: bătrânii și așa or să moară, dar ăștia tineri trebuie uciși... Și atunci ne supunea la un regim de muncă silnică epuizantă și de teroare, ca să te-nnebunească. Asta era! Diagnosticul era degradare fiziologică, biologică. Eu ședeam pe lângă popi și făceam și norma lor, și tot pe mine mă bătea... că Îți spusei, pe lângă că ne scotea la muncă, ne mai și bătea... Țăranii aveau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spoit un fel de firmă/ Și haita cea conducătoare acuratețea și-o afirmă./ Iar țările occidentale Își urmează afacerile lor/ Nebănuind cam câtă jale rămâne În urma rușilor./ Acum sunt liber, dar mi-apare atât de obsesivă Balta/ Cu Înfometata ei teroare, cum nici n-a fost pe lume-o alta.” Ce colegi de detenție vă mai amintiți? În lot era unu’, Filip Dumitru, care venise exmatriculat de la cinematografie, că făcuse niște porcării, și l-am Întâlnit la Închisoare după aia și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa a fost În toate Închisorile, să știți. La Jilava cât ați stat? Nu-mi mai amintesc. De ce să spun... Câteva luni... Despre Galați ce puteți să-mi spuneți? Același regim era și acolo. Ei Își făceau programul lor dă teroare prin demoralizarea deținutului, prin lipsa de alimentație... La Galați am stat cam un an, după care am plecat la Botoșani... Tot așa, cu vagoane Întregi, s-a evacuat Galațiul... La Botoșani a fost mai greu de suportat regimul decât În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
separat, nu-i băga cu noi. Aveau grija lor și le dădea bătaie, o dată pe lună sau o dată la două săptămâni... Ești vinovat, nu ești vinovat, luai bătaie. Aveau viețaș cu 25 de ani și ne da bătaie, ca să fie teroarea strânsă... Îl băga pe deținut cu fundul gol și-i dădea 25 la fund... Eu n-am crezut, dar am avut un coleg de-al meu, Vasile Hărăbor, a rupt dintr-o bucată de cearșaf și a cusut o pereche
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Pentru ce ești, mă?”. „Păi, pentru colectiv.” „Mă, pentru ce ești tu?” „Pentru colectiv.” Toți așa știam. Și punea chiciorul ’colea, uite așa, și când Îți dădea un pumn veneai dincoa’... „Bă, nu ești pentru colectiv, ești pentru acte de teroare!” Fii atent ce Îți spun... și acte de teroare e scris și aici... Când Îl lua pe ălălalt la bătaie, de frică, nu știa să mai zică „acte de teroare”, zicea „acte de oroare”! Și atuncea am știut și eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce ești tu?” „Pentru colectiv.” Toți așa știam. Și punea chiciorul ’colea, uite așa, și când Îți dădea un pumn veneai dincoa’... „Bă, nu ești pentru colectiv, ești pentru acte de teroare!” Fii atent ce Îți spun... și acte de teroare e scris și aici... Când Îl lua pe ălălalt la bătaie, de frică, nu știa să mai zică „acte de teroare”, zicea „acte de oroare”! Și atuncea am știut și eu, și chiar și ceilalți, pentru ce suntem arestați... Bun
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dincoa’... „Bă, nu ești pentru colectiv, ești pentru acte de teroare!” Fii atent ce Îți spun... și acte de teroare e scris și aici... Când Îl lua pe ălălalt la bătaie, de frică, nu știa să mai zică „acte de teroare”, zicea „acte de oroare”! Și atuncea am știut și eu, și chiar și ceilalți, pentru ce suntem arestați... Bun. Ca să spun ce nu mă privește pe mine, nu știu dacă e permis... Da’ mai bine nu trebuie să spun... Ce-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-mi povestiți? Ne-o judecat Tribunalul Militar Constanța În deplasare la Galați. Am fost 13 În boxă. Eu am fost condamnat cu articolul 199 la cinșpe ani de muncă silnică și cinci ani degradare civică pentru crimă de „acte de teroare contra orânduirii socialiste”, contra Îndrumătorilor care făceau colectivizare forțată... Adică degradarea ce era? Nu aveai voie când te eliberezi să alegi sau să fii ales... Și unde ați fost dus după proces? După proces, În mai, ne-au pus lanțuri
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pentru ce ești condamnat. Era unul Costică Unghie: „Pentru colectivizare”. I-a dat o palmă de a sărit cu cracii În sus. Avea dosarul lui și zice: „Trebuie să zici și noaptea că ești condamnat «pentru crimă de acte de teroare!»”. Altfel, programul era: trezirea la cinci, stingerea la zece. Dar foamea era cea mai mare teroare. Întotdeauna, după ce Îți dădea să mănânci, Îți era mai foame! Eu nu am fost sătul șase ani jumătate! Era mâncarea inconsistentă... Turtoi de ăla
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a sărit cu cracii În sus. Avea dosarul lui și zice: „Trebuie să zici și noaptea că ești condamnat «pentru crimă de acte de teroare!»”. Altfel, programul era: trezirea la cinci, stingerea la zece. Dar foamea era cea mai mare teroare. Întotdeauna, după ce Îți dădea să mănânci, Îți era mai foame! Eu nu am fost sătul șase ani jumătate! Era mâncarea inconsistentă... Turtoi de ăla, fără calorii... Eu, parcă, stăteam În celula 97, cu Focșa, cu un unchi care e mort
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tovarăși călări pornea prin mahalale după aventuri și orgii, intra călare prin cârciumi, chiuind și trosnind din bici, galopa în fruntea bătăușilor săi, iar lumea speriată fugea din fața lui. Când pornea Ilie Geambașu la petrecere prin stradele mărginașe se răspândea teroarea. Căci, dacă întâlnea vreun adversar sau pe unul pe care avea pică, îl snopea în bătăi. Apoi erau femeile. Nenorocire pentru aceea pe care punea ochiul Ilie Geambașu. Trebuia s-o aibă cu orice preț. Viola domiciliurile, spărgea ușile, intra
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe vremea aceea de unii cu admirație, de alții cu ură, de alții cu temere, era Ionel Isvoranu. Ionel Isvoranu, fost ofițer de cavalerie, descendent dintr-o familie boierească din Oltenia 309, unchiul lui Alexandru Marghiloman, era un fel de teroare a Bucureștilor. Om de lume de altfel, însă un chefliu de întâia forță, avea banda lui cunoscută și temută. Când intra prin locurile de petrecere, mai ales prin localurile de noapte și prin grădinile din afară de oraș, era îngrijorare. La
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Colegiului I, mulți credeau că așa va fi și la colegiile celelalte. Liberalii scontau și alegerea lui Dumitru Brătianu la Colegiul al 2 lea. Pointagiile făcute dedeau o majoritate mare candidatului liberal, cu condiția ca să nu se facă acte de teroare. Alegerea Colegiului al 2-lea s-a făcut într-o frumoasă zi de duminică din luna aprilie.24 Dis-de-dimineață, noi, grupul studenților militanți, ne-am dus în strada Carol unde ne-am cumpărat bastoane cu măciuliile de plumb. Ne înarmam
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai meargă tot așa!“ Bineînțeles că am răspuns popii amenințându-l cu bastoanele la rândul nostru. Însă cele ce s au petrecut după aceea au dovedit că tot sfinția sa avea dreptate. Cu alegerea de la Colegiul al 2-lea a început teroarea în București, teroare care a culminat apoi în alegerea de la Colegiul al 3-lea. Alegerile Colegiului al doilea trebuiau să se facă cu totul în alte condițiuni de libertate, fiindcă guvernului îi trebuia o revanșă strălucită. Dar revanșa nu putea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
așa!“ Bineînțeles că am răspuns popii amenințându-l cu bastoanele la rândul nostru. Însă cele ce s au petrecut după aceea au dovedit că tot sfinția sa avea dreptate. Cu alegerea de la Colegiul al 2-lea a început teroarea în București, teroare care a culminat apoi în alegerea de la Colegiul al 3-lea. Alegerile Colegiului al doilea trebuiau să se facă cu totul în alte condițiuni de libertate, fiindcă guvernului îi trebuia o revanșă strălucită. Dar revanșa nu putea fi luată decât
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]