7,762 matches
-
Regelui Lear fără un răspuns precis. Pomponescu observă de pe geam manevra și, curios, puse feciorul să întrebe cine era staționarul, poftindu-l înăuntru când află că este fiul lui Hagienuș. Din vorbele ofițerului pricepu stratagema lui Hagienuș și nu-l trădă. - Într-adevăr, minți Pomponescu, mi-a vorbit de chestiune, însă în materie militară noi n-avem nici o trecere. Și Pomponescu dădu solicitantului o carte de vizită cu o recomandare, spre a-i înlesni accesul la Ministerul de Război, aceasta din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el, "pe la buchiniști". Nu-și putea imagina că Pomponescu, așa de familiar cu el, mai ales în ultima vreme, putea sa-l ignoreze. Toată lumea considera pe Smărăndache ca și plecat. Cu toate astea, Pomponescu nu făcu nici o aluzie și nu trădă nici o dispoziție de a procura vreo situație lui Smărăndache. Acest lucru părea cu atât mai curios cu cât din ziua depunerii jurământului Smărăndache și Smărăndăchioaia deveniseră intimii ministrului. Pomponescu îi reținea la masă cam la două zile o dată, mânca cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care ne-am închipui. "Fata" lui Demirgian nu exista, și Demirgian însuși făcuse paradă de senzualitate, ca să nu se arate mai puțin "modern" decât Sultana, care la rîndu-i arborase cinismul de frică să nu întîmpine rezerve din partea lui Demirgian. Nu trădă alcovul, în schimb trata pe Demirgian cu autoritate și soțul verifica la tot pasul superioritatea Sultanei. Astfel Sultana constată că Demirgian nu cunoștea denumirea, stilul și valoarea mobilelor vechi, din care se ofereau tot mai multe de la casele scăpătate. - Uite
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
coperta verzuie, o răsfoia cu . aer ambetat de om copleșit de probleme grave și întreba: - Și cam ce spune? . - Veștejește curentul cubist în arhitectură, care rupe cu tradiția noastră națională. . - În general e just, comenta Pomponescu obiectiv, pentru a nu trăda vreun interes; depinde de aplicare. - Cum, domnule ministru, admiteți și dumneavoastrămodernismul? - Orice artă e modernă într-un moment dat. . - Nu e vorba de asta, ci de cubism, dadaism (convorbitorulamesteca noțiunile), după care casa nu mai e casă. Ușa e în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sluji drept foișor și punct de plecare al răzmeriței, iar biserica este catedrala Mișcării, a cîrei direcție mistică e notorie." Etc. Pomponescu ascultă distrat lectura articolului, cu o compoziție a feței care nu era nici afabilă, nici indiferentă, nici dușmănoasă, trădând o continuă oscilație morală, un rău de mare spiritual. Cu toate că articolul ar fi fost de natură a-i satisface ranchiuna, nu era încîntat. Ca om politic, știa că atacul are un element pozitiv, ridică din anonimat un om. Ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe terenul umanității, Pomponescu își reprima indispoziția, avea amorul propriu de a fi elegant. Cu toată înverșunarea lui din ultima vreme, se produse din nou un sentiment de moderație. - Uite unde a ajuns Ioanide cu zăpăcelile lui! - Un nenorocit! Îl trădă Gaittany verbal, ca să cîștigesubstanța. Intercesiunea lui Pomponescu se dovedi foarte eficace pe lângă autoritățile militare, ministrul fiind idolul ofițerilor și al preoților, din cauză că după el cele două coloane de susținere ale patriei erau Armata și Biserica. Adevărul mai era că membrii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nemijlocit de factorul hotărâtor. Hangerlioaica decise să facă gălăgie internațională, apelând la presa de dreapta franceză, direct prin memorii telegrafice și indirect prin rudele franceze. Era singura cale posibilă, deoarece statele interesate a susține Mișcarea tăceau, spre a nu-și trăda complicitatea. Nici Hangerlioaicăi de altfel nu-i convenea recursul în această parte. Ea se sprijinea pe tema că Hangerliu aparținea aristocrației care dăduse câțiva domni României și că era la mijloc o răzbunare din partea dinastiei străine. Hangerliu nu acționase în numele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sunt, dar nu sfătuiesc pe o fată să nu se mărite. O căsătorie rea e mai bună decât celibatul. Ioanide, melancolic, distrat, trecea din când în când pe la Her-got ca să stea de vorbă. Spunea lucruri cu totul indiferente în aparență, trădând însă preocupările sale interioare. Astfel, odată zise: G. Călinescu - Câinele meu Ștolț are adesea ochii tot așa de profunzi ca și ai lui Shakespeare! Într-o astfel de vizită, întrebă fără nici o maliție pe Erminia: - E adevărat că vrei să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Așa sa întîmplat cu Sfântul Francisc și cu Sfânta Clara. Acum tu vii și calci pactul. . Erminia râse cu mulțumire interioară. . - Poate că ai dreptate tu, zise ea, totuși, în împrejurareacă aș face prostia, eu cred că nu te-aș trăda, așa cum tu nu m-ai trădat căsătorindu-te. Sunt ordine de lucruri cu totul deosebite. Tu n-ai pierdut nimic din spiritul tău de altădată iubindu-ți soția, iar eu, te asigur, am rămas și voi rămâne oricând, chiar într-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și cu Sfânta Clara. Acum tu vii și calci pactul. . Erminia râse cu mulțumire interioară. . - Poate că ai dreptate tu, zise ea, totuși, în împrejurareacă aș face prostia, eu cred că nu te-aș trăda, așa cum tu nu m-ai trădat căsătorindu-te. Sunt ordine de lucruri cu totul deosebite. Tu n-ai pierdut nimic din spiritul tău de altădată iubindu-ți soția, iar eu, te asigur, am rămas și voi rămâne oricând, chiar într-o regretabilă aventură, o celibatară. Niciodată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un obicei acesta printre ofițerii superiori): Biografia familiei Pomponescu cu a ramurilor sale laterale: familiile Cociu, Pienescu, Cristidi, Deleanu, Radovici, lucrată de colonelul Remus Pomponescu. Tipărită de autor cu concursul binevoitor al fiului și ginerelui său. La Tecuci, 1920. Colonelul trăda tot spiritul stirpei, importanța excesivă dată relațiilor, exagerarea lucrurilor mărunte: premii școlare, decorații, avansări. Toate acestea erau consemnate cu o naivă mândrie în memoriul genealogic. Colonelul făcuse o ispravă eroică, pentru care garnizoana îl propusese la decorare. Hârtia în chestie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
văzut, fără jenă în odaia de lucru a ministrului și, așezîndu-se pe un colț al biroului cu un picior spânzurat în jos, îi spusese odios de blajin aceste cuvinte: . - Nu vreau să prejudesc asupra întîmplărilor ce vor urma.Ne-ai trădat. Cum mi-ai făcut odată un serviciu, vreau să fiu caritabil și să te previn că moartea voluntară e mai demnă decât să fii împușcat acolo unde au căzut morții noștri. Și cu astea, Gavrilcea își lăsă și celălalt picior
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
schițele, prezentîndu-i reclamațiile sale. Acesta râmase foarte surprins la început. Nu era obișnuit să fie contrazis. Chiar și mai tânăr lucrase mai ales la construcții publice, unde cuvântul său era ascultat fără șovăire. . - Omule, zise el cu o pedagogie ce trăda iritația morală,pune-mă să-ți schimb stilul, ornamentele. Arată-mi un model, ca să văd ce-ți place, și-ți fac. Cât despre distribuția interioară, ținând seamă că ai nevoie de o sală de spectacole de atât pe atât, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-i mai aduceau aminte. . - N-am această impresie, răspunse Ioanide, parcă îmi maiești dator. . - Ferească Sfîntul! replică acela. Am avut o deosebită plăcere de a achita restul doamnei Ioanide. Arhitectul îl privi nedumerit și nu obiectă nimic, spre a nu trăda o discordie familială. Abia sosit acasă, chemă pe madam Ioanide și o întrebă dacă era adevărat că primise banii. . - E adevărat, Ioanide, ce găsești anormal? - Este anormal că faci asemenea fapte fără să-mi spui mie. . - Cu toate astea, individul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
posibil", de unde rezulta că vedea moartea, întrucît o privea, ca un fenomen foarte îndepărtat; alta: "nu mai e ca altădată", indiciu că tot ce se petrecea în prezent i se părea absurd; în fine: "Jean, nu trebuie să admiți asta", trădând ostilitatea ei pentru tot ce sta în contra intereselor lui Pomponescu sau ale generației sale. Pomponescu însuși se rușina de acest egoism al mamei sale, care, afară de asta, profesa un hedonism exagerat, în baza căruia o faptă neaducând satisfacții imediate nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spasmul revelării lor prin forță, ei sunt din familia aventurierilor cu nuanțe, Tudorel de pildă reflectînd-o și ca om individual și ca membru al nației sale" ("Doru este o personalitate, distingîndu-se violent de turmă, a cărei ideologie din cauza asta o trădează fără să vrea"). Butoiescu însuși, constructorul lui Ioanide, are profunditățile lui, "e un Sancho Panza serios, pe lângă un Quijote al arhitecturii, bunul simț asociat cu imaginația". În scopul de a da cursivitate analizei psihologice, romancierul recurge la formula senzațională, utilizată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îmi plăcea, însă, să o privesc atunci cănd scria. Mă durea atăt de mult, dar continuam să o urmăresc, îmbătat de parfumul ei dulce-amărui. Atunci nu mai era a mea. Devenea femeia tuturor. Avea privirea aia goală, pierdută, care îi trăda sufletul pustiu, și asta mă durea cel mai mult. Uita atunci, de iubirea mea, uita de iubirea noastră. Era doar ea și stiloul ei. Era povesea lor de dragoste. De-atătea ori am rugat-o să scrie despre noi, despre iubirea
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
sens, M. Eliade are o certă contribuție originală atunci când face din arhetip un veritabil instrument operațional și cu precisă valoare explicativă În descifrarea universului creațiilor spirituale arhaice. De nenumărate ori, Eliade a remarcat În opera sa că năzuința spre arhetip trădează „nostalgia originilor” dorința repetării evenimentelor primordiale de către oamenii societăților tradiționale. Nu putem discuta despre arhetipuri fără a-l aminti pe C.G.Jung, autor al unei teorii de incontestabilă originalitate asupra inconștientului uman, În care arhetipul ocupă un loc de frunte
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
a ultimului sfert de veac ... Autenticitatea nu poate fi integrată mentalității secolului al XIX-lea, căci nu confundă= realul= cu =pipăibilul. Acordă importanță documentelor, experiențelor, numai că acestea participă „la real”; evită astfel automatismele, schemele formale, iluziile. Departe de a trăda o atitudine antimetafizică, autenticitatea exprimă o puternică sete ontologică de cunoaștere a realului” (). Eliade pledează, deci, pentru o literatură a autenticității, bazată pe concret, pe trăire În procesul cunoașterii. Autenticitatea este totdeauna semnificativă. Cu cât un text este mai „adevărat
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Calomfirescu, Arghira, Zamfira cunoșteau fapte miraculoase. Efortul lui Fărâmă este să stabilească o legătură cu această lume care nu mai trăiește decât În memoria lui imperfectă. El vrea să spună ceva, să dezvăluie existența unei lumi vechi, dar memoria Îl trădează. Narațiunea mitică trăiește În (și prin) acest proces de succesiune hierofanii și ocultări. Când o latură a sacrului se manifestă (hierofanie) ceva se ocultează În același timp, devine criptic. Aceasta este adevărata dialectică a sacrului, prin simplul fapt, de a
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
lămuresc unele pe altele, alcătuiesc Împreună o configurație șiși dezvăluie sensul numai dacă plecăm de la această ipoteză: pe de o parte, voiați să ascundeți ceva, să păstrați un secret, iar pe de altă parte, memoria dumneavoastră, ca orice memorie, vă trădează, adică nu reține amănuntele esențiale și păstrează cu o precizie aproape fotografică, episoade periferice. Era suficient deci, să examinăm cu rigoarea necesară aceste episoade periferice ca să găsim cifrul prin care pot fi identificate acțiunile, personagiile, ideile pe care voiați să
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
calculați, gata oricând pentru relații conflictuale, atunci când există o posibilitate reală de a-și atinge, prin conflict, propriile scopuri. Ei pot juca mult timp rolul de supus, de om docil, de cooperant, dar atunci când se ivește prilejul sunt primii care trădează. La rândul său, N. Bouchard (2006) menționează și analizează următoarele tipuri de personalități: a. Ambițioșii. Sunt acei oameni cu dorința puternică de a câștiga, de a reuși. Sunt politicoși și drăguți în orice situație, dar mereu distanți. Ambițioșii sunt interesați
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Și ajung chiar să creadă aceasta (idem, p. 51). Micii dictatori își bagă nasul peste tot, vor să știe tot ce se întâmplă, sunt (foarte) bine informați, îi interesează în mod special persoanele de care se pot folosi, își pot trăda prietenii, renunță ușor pentru alte relații avantajoase. Asemenea tuturor celor care adoră puterea, acestor persoane le place sentimentul de a avea un public, va face totul să atragă atenția și să-l domine (sau să iasă în evidență). În general
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de cooperare, strategiile cooperative evoluează totuși dinspre grupurile mici de indivizi care cooperează unii cu alții înspre celelalte grupuri de indivizi, chiar dacă strategiile cooperative nu dețin supremația interacțiunilor dintre ei. Cei care cooperează acumulează puncte mai repede decât cei care trădează. Robert Tirvers (apud Rheingold, 2005, p. 72) consideră că privite cu atenție comportamentele cooperative/cooperante și cele competitive/concurențiale sunt intrinsec legate, adăpostindu-se unul pe altul. Cooperarea și concurența/competiția sunt, ambele, aspecte ale aceluiași fenomen. Potrivit absolventului Universității
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
acestei mutări, dar pot influența, de asemenea, mutările viitoare ale jucătorilor. Viitorul poate arunca o umbră asupra prezentului și astfel influențează situația strategică actuală" (apud Rheingold, 2005, p. 70). Prin urmare, suntem (adesea în viață) între a coopera și a trăda, între a fi trădați și a rămâne fraieri. Căutând să înțeleagă cât mai bine modul în care decid și se comportă oamenii în situații sociale complexe, D.M. Kuhlman și A.M. Marshello (1975, apud Chelcea, Iluț (coord.), 2003) au propus o
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]