5,344 matches
-
chef să descriu întâlnirea mea recentă cu Hugo. Avusese un efect extraordinar asupra mea. Era la fel de sigur pe el ca și mine; până aici nimic nou. Dar stăpânirea de sine, cel puțin la fel de bună ca a mea, m-a cam uimit. Simțeam o plăcere extraordinară să-i fac pe bărbați să-și piardă cumpătul, în timp ce eu mi-l păstram pe al meu, dar Hugo era primul bărbat care mă atrăgea atât de mult și cu care manevra asta pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sateliți. Un moment am uitat de toate, contemplând rezultatul muncii mele; Sam se uita la lucrările ei și vedea că sunt bune. Sunt al dracu’ de mișto, zise Bez încet. Până atunci vorbisem pe un ton aproape normal; întotdeauna mă uimea cât de mult zgomot se putea face în spatele scenei. Îmi vorbise în șoaptă mai degrabă în chip de compliment față de mine, decât din necesitate. Nu mă puteam abține să nu zâmbesc. Era ultima scenă. Hugo, în postură de Oberon, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
MM: —În afara scenei, ca un zombie. Iar pe scenă, chiar mai bună decât era înainte. — O să fie extrem de jenant să lucrezi cu ea pe scenă de acum încolo. Adică, știu că practic ea n-a făcut nimic, dar aș fi uimit să aflu că n-a avut nici măcar o bănuială despre ce făcea Ben pentru ea, observă Fisher, la care ceilalți își exprimară cu mâhnire acordul, în cor. —Săraca de Violet intră direct în repetițiile pentru Casa păpușilor cu ea! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
contrariu, Yahya imaginase o stratagemă: să adune toate merindele care rămăseseră, să le așeze la vedere în suk, apoi să poftească o delegație de creștini care să vină să negocieze cu el. Intrați în oraș, trimișii lui Ferdinand au fost uimiți să vadă un asemenea belșug de produse de toate soiurile, astfel că s-au grăbit să-i raporteze regelui lor aceste lucruri, sfătuindu-l să nu mai încerce să înfometeze Basta, ci mai degrabă să le propună apărătorilor ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu trebuia să mă întrerup. Dat find imensul interes pe care-l trezeau spusele mele, le-am scurtat cât am putut, apoi am amuțit. Monarhul și-a dat seama de acest lucru după alte câteva șușoteli și spuse că era uimit de elocința mea, ceea ce era un mod de a reminti cât eram de tânăr. Mi-a cerut să transmit condoleanțe alor mei, a debitat câteva vorbe în legătură cu unchiul meu, „fidelul nostru slujitor“, și a isprăvit exprimându-și dorința de mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care au parte toți călătorii, simțeam totuși o insistență neobișnuită, pe care am pus-o pe seama straielor mele maghrebine. Dar nu era asta. Un negustor de fructe își lăsă o clipă prăvălia ca să vină să-mi dea sfaturi: Oamenii sunt uimiți să vadă un om de calitatea ta umblând umil pe jos, prin praf. Fără să mai aștepte răspuns, strigă după un conducător de măgari care îmi oferi un animal falnic, împodobit cu o frumoasă cuvertură, și-mi lăsă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În ciuda frigului, am ajuns la liniile franceze în mai puțin de o săptămână. Am fost mai întâi întâmpinați de un bătrân gentilom de rang înalt, mareșalul de Chabannes, senior de La Palice, care-l cunoștea foarte bine pe Guicciardini. A părut uimit de vizita noastră, dat fiind că un alt trimis al papei, ofițerul de la Vatican Matteo Giberti, sosise cu o săptămână în urmă. Fără să se lase încolțit, însoțitorul meu răspunse pe un ton pe jumătate insinuant, pe jumătate amuzant, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
laborator au fost neconcludente, că nu se poate descifra cu claritate nici un cuvânt. La prima silabă care transpiră, vă dau afară pe amândoi și vă înlocuiesc cu cei mai mari dușmani ai voștri din partid. Mossek și Ben-Ari se retraseră, uimiți de această subită manifestare de suspiciune, pe care o interpretară amândoi ca pe descătușarea unei furii reprimate. Iar Amir, aici de față, va spune presei că ați furnizat inamicului un secret de stat crucial în timpul negocierilor de pace. Dacă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a fost atât de ocupat să-i lingușească pe palestinieni, încât a lăsat țara descoperită și acum negociază sub amenințare armată. Și Yariv știe cum au reușit să treacă? —Asta-i problema, Maggie. Chiar și serviciile noastre de informații sunt uimite de asta. Israelienii spun că au verificat zidul pe toată lungimea lui și nu au găsit nici o fisură. — Atunci ce poate fi? Sanchez coborî vocea. —Israelienii se tem că e ceva care îi depășește. Că poate palestinienii ridică gradul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a adormit pe o suprafață tare. În cazul acesta, pe biroul lui. —Mi-ați spus să vin aici! —Despre ce vorbești? Maggie observă că Rosen își căuta ochelarii, deși îi avea deja pe ochi. În același timp, lucru care o uimi, vorbea în engleză, cu ceea ce părea să fie o urmă de accent britanic. A da, am vorbit. Dar asta n-a fost ieri? —A fost azi. Doar că ați adormit. —A, da. Uri se întoarse către Maggie, dând ochii peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în toată lumea. Vom primi valută și vom amenaja tot ce este necesar. Acolo vom amenaja un parc, dincoace o tombolă. Ne gândim și la un sistem de iluminat, astfel încât să ne putem continua activitățile turistice și noaptea. VIZITATORUL: Domnule, mă uimiți. Sunt fericit că vă cunosc. (Simultan cu dialogul dintre VIZITATOR și MAJORDOM are loc dialogul dintre GRUBI și BRUNO.) GRUBI: Uite-i! BRUNO: Nu ți-am spus? Au și început să vină. GRUBI: Cum naiba au aflat? BRUNO: Și ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PLOAIE (Din politețe.): Văd. CASIERUL (Aruncând din nou zarurile.): Priviți. Din nou șase-sase. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ușor admirativ.): Într-adevăr. CASIERUL (O nouă aruncare.): Iar... sase-șase. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sunteți formidabil. CASIERUL: Încă o dată... șase-șase. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Domnule! Mă uimiți. Cum e posibil? CASIERUL (Imperturbabil.): Priviți! Din nou șase-șase. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum faceți asta? CASIERUL: Nu știu. Priviți: șase-sase. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Imposibil. CASIERUL: Ba da. Iată: sase-șase. CAIATORUL PRIN PLOAIE: Fantastic! CASIERUL: Nu e nimic fantastic. Credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și te rog să nu Încerci să mă convingi de contrariu. L-am testat, așa că nu mai Încape nici o Îndoială. Mințea. Care testare? Eu unde mă aflam când o făcuse? Mai mult Însă decât seninătatea cu care inventa bazaconii, mă uimea tonul: se voia ferm și autoritar, și nu era decât Împleticit și rugător. Îi cerea Încuviințarea, se străduia s-o convingă, era limpede. Nu Înțelegeam de ce: după vorbă, după port, Eva nu părea altceva decât o simplă infirmieră, asistentă șefă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
său, dar mai ales era bucuros că acesta depășise admirația juvenilă de odinioară pentru războinicii eroi ai Iliadei lui Homer și se dovedea un conducător capabil de mari și substanțiale Întreprinderi. Geniul incipient al puștiului de la Mieza, cel care Îl uimise cu ascuțimea minții și cu gândirea sa proaspătă, adâncă și Îndrăzneață, se vădea acum, la apropierea maturității, Împlinit, puternic și vizionar, demn de un ales al destinului. Aristotel a Înțeles că, dacă prin triumfurile sale militare, Alexandru intrase imperial În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a evoluat În replay: utilizând aproape aceleași fraze și chiar aceleași cuvinte ca prima oară. Parcă repeta o lecție predată În nenumărate rânduri, pe care ajunsese s-o știe pe dinafară, ca pe o poezie. Am fost peste măsură de uimit, Însă n-am lăsat să se vadă nimic, n-avea nici un sens s-o fac pe deșteptul Într-o chestiune pe care o bănuiam a fi cel puțin gingașă. Totuși, ciudată treabă. Cu atât mai ciudată cu cât funcționa sincopat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la episodul manuscriselor. Am așteptat mai mult decât interesat să văd dacă va reitera sau nu considerațiile dezlânate despre textul lui Georg Simmel și dacă va mai reuși s-o facă În stilul bandă de magnetofon cu care tocmai mă uimise. Nici una, nici alta: l-a amintit În treacăt și a mers liniștit mai departe. 32 - Cele câteva tentative eșuate de a reproduce vocea doctorului Wagner m-au și Îngrijorat, dar, În primul rând, m-au iritat. În cameră Îmi ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la modul direct, frust, intuitiv, așa cum o făceau gânditorii din vechime, acei antici fabuloși care și-au apropriat În chip miraculos o mulțime de axiome, principii, paradoxuri, teoreme, aporii din fizică, matematică, astronomie, logică, drept, științe naturale etc., ce ne uimesc și astăzi prin adâncime și pertinență. Anecdota după care Arhimede a descoperit În baie legea care Îi poartă numele este adevărată - măcar În spirit -, pe când povestea cu Newton și mărul care Îi sugerează legea gravitației este, În aceeași ordine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
piesa absurdă a lui Racine dădea buzna În picioarele goale În camera noastră. Toată viața am adormit greu. Oamenii din trenuri care-și pun ziarul deoparte, Își Încrucișează stupid brațele și Încep imediat, cu o familiaritate jignitoare, să sforăie, mă uimesc În aceeași măsură ca individul neinhibat care defechează confortabil În prezența altuia ce flecărește În timp ce face baie sau ca individul care participă la uriașe demonstrații sau se Înscrie Într-un sindicat pentru a se pierde În ele. Somnul este cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ea Îmi amintea de o călătorie din prima mea copilărie, prin lungul și Întunecatul Tunel St. Gothard, În care trenul nostru pătrunsese În timpul unei vijelii, dar când noi ieșisem, aceasta se terminase, și În acel moment Albastru, verde și portocaliu, uimiți De frumusețea și norocul lor, Peste o stâncă curcubeul s-a lăsat Și-a prins acolo o gazelă demnă. Trebuie să adaug că În timpul acelei ședințe de duminică și a celor următoare, mai aglomerate și mai oribile, mă urmăreau ecourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Dumi Ochiîntors, fochistul din blocul de peste Bulevard, moștenitorul caselor. Aveam să beau cu el, ascultându-i poveștile dintr-o vreme și dintr-o lume pe care nici nu le bănuiam. Domnul acela din spatele ferestrei m-a observat cum mă uitam uimit la el, a văzut-o pe Lia care se hlizea și s-a ridicat brusc de la masa lui, făcând câteva semne amenințătoare cu pumnul spre noi. Paharul se răsturnase și lichidul se împrăștiase pe toată masa. — Hai, că-i rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al aerului, cum stă cu mâinile încrucișate, cu picioarele ușor desfăcute, întinse, privind îngândurat spre mine. Uneori parcă zăresc și conturul de abur al acelui orb, cu toiagul lui pe genunchi, cântând din muzicuță în timp ce veverița de demult încă stă uimită în coadă în fața lui și-l ascultă. Dintre multe alte imagini ale tatălui meu, aceasta a fost să-mi rămână cea mai pregnantă, însoțindu-mă acum în mersul meu pe drumul Luminării: umbra lui așteptând pe banca aceea ca eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vă iau. Ne-am cunoscut, demult, în trenul acela de la Brăila. Am intrat în localul gol la acea oră a dimineții. Am băut cuvenitul aldămaș. I-am povestit de mine. Mi-a povestit de Pu. Îl ascultam fără interes, ușor uimit doar de întâmplare. Credeam că viața le potrivește astfel spre a-și bate joc de mine, spre a mă umili, dacă de rănit nu mă mai putea. Eram tăbăcit de cicatrici, nu mai avea nici un haz o nouă rană. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau sfârșit de mai. Era cu o bluză transparentă ca o foiță de ceapă. Se uita tot timpul la mine, ca la cine știe ce ciudățenie. M-am îndârjit și m-am uitat și eu la ea. Pofticios, furios, spășit, implorând-o, uimit de frumusețea ei, scârbit că se îndoise de mine, bălos, cu jalea că n-o pot răsturna pe catedră, cu duioșia că-și ofilea frumusețea cu aiurelile acelea de ablative și perifraze, cu ista veritas, etiam si iucunda non est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care trebuie să le descoperi. Chiar nedescoperite, ele rămân acolo, în pliurile Textului. Romanul lui Ioan Lăcustă aduce, pentru mine, ceva cu totul nou: problema tipului moral. Poate că vi se pare un subiect demodat, însă tocmai faptul că ne uimește problematizarea aceasta demonstrează cât de mult ne-am îndepărtat de subiect: naratorul Luminării nu judecă, dar are puterea de a spune „Am știut, de la bun început, că cineva cunoscut de mine nu are talent, dacă nu are caracter. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de care hotărîse să se despartă pentru totdeauna. Viața și, mai nou, cărțile Îl Învățau că pînă și eroii - reali sau de ficțiune - Își pierdeau mare parte din puteri cînd, Într-un fel oarecare, femeile le invadau existența, și era uimit să constat cum chiar și cei mai duri și mai energici dintre ei se lăsau dominați de ele. Guyenot fusese Întotdeauna un căpitan violent și temut de echipajul lui, iar la bordul lui Dynastic era de-ajuns un ordin de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]