KorAP: Find »[drukola/base=uimire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...193 194 195 ...201 >

5,010 matches

Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783

de hazardul (provocat de el, eventual) petei de cerneală, și totodată recunoaște aici ceva ce-i este foarte cunoscut, ceva ce nu-l surprinde cîtuși de puțin și pe care parcă l-a voit și l-a știut dintotdeauna. Surpriza, uimirea sa e una specifică: ea are loc nu sub regimul unei straneități, ci sub cel al unei familiarități, al unei intimități (chiar dacă ocultată, în primul moment, de o senzație a bizarului și a neașteptatului). O fenomenologie a percepției artistice care

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
inventează singur". Drumul literaturii dintotdeauna a fost către punctul central, definit drept dorința însăși de a scrie (și, în alt sistem, de a "rescrie" = de a citi). E travaliul constant al poetei, unul la care îndeamnă și pe ipoteticul cititor. Uimirea care însoțește munca scriitorului și la care face trimitere în Poietică și poetică va fi conceptualizată și analizată de eseistă într-o carte din 1999, Uimire și poesis (Scrisul românesc). În dialogul lui Platon Theaitetos (Despre cunoaștere), Socrate vede în

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
citi). E travaliul constant al poetei, unul la care îndeamnă și pe ipoteticul cititor. Uimirea care însoțește munca scriitorului și la care face trimitere în Poietică și poetică va fi conceptualizată și analizată de eseistă într-o carte din 1999, Uimire și poesis (Scrisul românesc). În dialogul lui Platon Theaitetos (Despre cunoaștere), Socrate vede în Thaumazein (uimire) originea filosofiei, și-i răspunde personajului care dă numele dialogului: "Mirarea aparține, în cel mai înalt grad, căutătorului înțelepciunii; nu există alt început al

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
însoțește munca scriitorului și la care face trimitere în Poietică și poetică va fi conceptualizată și analizată de eseistă într-o carte din 1999, Uimire și poesis (Scrisul românesc). În dialogul lui Platon Theaitetos (Despre cunoaștere), Socrate vede în Thaumazein (uimire) originea filosofiei, și-i răspunde personajului care dă numele dialogului: "Mirarea aparține, în cel mai înalt grad, căutătorului înțelepciunii; nu există alt început al căutării înțelepciunii decît acesta și se pare că nu este străin de genealogii acela care a

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
în suflet, cum țîșnește brusc lumina din focul aprins, și se hrănește singură. Aflăm aici și o trimitere la Heraclit, frg. 115: "Logos-ul propriu al sufletului; el se sporește pe sine însuși". Aici aflăm, se pare, și izvorul creației. Uimirea este la originea oricărei creații, în sensul cel mai larg al acestui termen, care implică nu numai invenția, descoperirea, dar și cunoașterea" (Irina Mavrodin). Un pathos al uimirii stă la temeiul întrebărilor ultime; ele întemeiază omul ca ființă interogativă. Această

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
se sporește pe sine însuși". Aici aflăm, se pare, și izvorul creației. Uimirea este la originea oricărei creații, în sensul cel mai larg al acestui termen, care implică nu numai invenția, descoperirea, dar și cunoașterea" (Irina Mavrodin). Un pathos al uimirii stă la temeiul întrebărilor ultime; ele întemeiază omul ca ființă interogativă. Această capacitate de a se mira, acest - aș spune mai curînd - har al uimirii care stă la originea oricărei cunoașteri (Lucian Blaga: "cunoașterea e mirare și dezmirare" - proces infinit

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
termen, care implică nu numai invenția, descoperirea, dar și cunoașterea" (Irina Mavrodin). Un pathos al uimirii stă la temeiul întrebărilor ultime; ele întemeiază omul ca ființă interogativă. Această capacitate de a se mira, acest - aș spune mai curînd - har al uimirii care stă la originea oricărei cunoașteri (Lucian Blaga: "cunoașterea e mirare și dezmirare" - proces infinit repetitiv, căci dezmirarea e urmată de o altă mirare, stîrnită de o altă enigmă, în cadrul unui alt context al cunoașterii) și a oricărei creativități, a

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
unui alt context al cunoașterii) și a oricărei creativități, a oricărei faceri creatoare (a oricărei poiesis), reprezintă, cred, locul unui incipit comun pentru filosofie, știință și poezie (artă)". Întregul volum ne oferă, cum spune și-n subtitlu, cîteva exerciții de uimire, aplicate in actu: "Scriitorul, artistul (căci despre el vorbește această carte) este cel ce se uimește întruna, cel ce este hărăzit să fie mereu cuprins de o sacră stupoare în fața lucrurilor lumii. Scriitorul, artistul este totodată și cel-ce-știe-mereu-să- se-uimească

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
vorbește această carte) este cel ce se uimește întruna, cel ce este hărăzit să fie mereu cuprins de o sacră stupoare în fața lucrurilor lumii. Scriitorul, artistul este totodată și cel-ce-știe-mereu-să- se-uimească. Mîna care scrie este o mînă mișcată de uimire (și totodată antrenată prin "disciplină", "obișnuință", "rutină", "meserie"). Mîna care scrie: un Destin. Al celui care își scrie și își descrie întruna Uimirea". Irina Mavrodin pune în conexiune uimirea și ambiguitatea. Pentru definirea ultimei apelează la Roman Jakobson: "Ambiguitatea este

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
lumii. Scriitorul, artistul este totodată și cel-ce-știe-mereu-să- se-uimească. Mîna care scrie este o mînă mișcată de uimire (și totodată antrenată prin "disciplină", "obișnuință", "rutină", "meserie"). Mîna care scrie: un Destin. Al celui care își scrie și își descrie întruna Uimirea". Irina Mavrodin pune în conexiune uimirea și ambiguitatea. Pentru definirea ultimei apelează la Roman Jakobson: "Ambiguitatea este o proprietate intrinsecă, inalienabilă, a oricărui mesaj centrat asupra lui însuși, pe scurt, este un corolar obligatoriu al poeziei. Nu numai mesajul însuși

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
cel-ce-știe-mereu-să- se-uimească. Mîna care scrie este o mînă mișcată de uimire (și totodată antrenată prin "disciplină", "obișnuință", "rutină", "meserie"). Mîna care scrie: un Destin. Al celui care își scrie și își descrie întruna Uimirea". Irina Mavrodin pune în conexiune uimirea și ambiguitatea. Pentru definirea ultimei apelează la Roman Jakobson: "Ambiguitatea este o proprietate intrinsecă, inalienabilă, a oricărui mesaj centrat asupra lui însuși, pe scurt, este un corolar obligatoriu al poeziei. Nu numai mesajul însuși, dar și destinatorul și destinatarul devin

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
ambiguă, este că un cuvînt sau o structură gramaticală acționează în mai multe direcții deodată. Pentru Empson, și nu doar pentru el, mecanismele ambiguității se află la rădăcinile poeziei. Tratatul despre descompunere al lui Cioran este un continuu izvor de uimire și ambiguitate. Textele sale i-l relevă Irinei Mavrodin tot mai mult ca un scriitor în sensul cel mai tare al termenului, ca un poet deci. Diversitatea și plurisemantismul paginilor cioraniene îndreptățesc opinia eseistei cu asupra de măsură. La Samuel

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
în spatele eului auctorial, pus în lumină ca eu profund, eu creator, opus eului social, cotidian. Prevalează conștiința artistică în fața eului biografic. "Creația lui Beckett, atît de nepăsător și orgolios monotonă în unitatea ei structurală, infinit ambiguă, deschisă astfel spre toate uimirile și suscitîndu-le pe toate, dezarmîndu-le, tocmai prin nemărginire, și iar trezindu-le, este menită la eternă recitire/ recitare întru învierea ei ca VOCE care ne umple ființa cu zumzetul știutor de sine al propriei noastre vieți și morți: viața e

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
și suscitîndu-le pe toate, dezarmîndu-le, tocmai prin nemărginire, și iar trezindu-le, este menită la eternă recitire/ recitare întru învierea ei ca VOCE care ne umple ființa cu zumzetul știutor de sine al propriei noastre vieți și morți: viața e uimire, moartea e uimire, opera e uimire" (I.M.). Discursul asupra lui Roland Barthes îi prilejuiește și o autopoziționează în economia discursului creației, nu fără a-i recunoaște și criticii ambiguitățile ce o însoțește: ""Tradițional" sau "nou", "modern" discursul critic este global

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
toate, dezarmîndu-le, tocmai prin nemărginire, și iar trezindu-le, este menită la eternă recitire/ recitare întru învierea ei ca VOCE care ne umple ființa cu zumzetul știutor de sine al propriei noastre vieți și morți: viața e uimire, moartea e uimire, opera e uimire" (I.M.). Discursul asupra lui Roland Barthes îi prilejuiește și o autopoziționează în economia discursului creației, nu fără a-i recunoaște și criticii ambiguitățile ce o însoțește: ""Tradițional" sau "nou", "modern" discursul critic este global resimțit, de orice

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
prin nemărginire, și iar trezindu-le, este menită la eternă recitire/ recitare întru învierea ei ca VOCE care ne umple ființa cu zumzetul știutor de sine al propriei noastre vieți și morți: viața e uimire, moartea e uimire, opera e uimire" (I.M.). Discursul asupra lui Roland Barthes îi prilejuiește și o autopoziționează în economia discursului creației, nu fără a-i recunoaște și criticii ambiguitățile ce o însoțește: ""Tradițional" sau "nou", "modern" discursul critic este global resimțit, de orice cititor, ca discurs

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
Cel care, cum spune Georges Poulet, a înfăptuit în lumea spirituală o revoluție coperniciană, după el, lumea conștiinței și, prin urmare, cea a poeziei, a literaturii, nu mai sînt ca înainte este totodată, argumentează Irina Mavrodin, și un poietician al uimirii. Autorul Dialecticii spiritului științific modern (ediția românească apare în 1986 la Editura Științifică și Enciclopedică), Gaston Bachelard vine spre critica și teoria literară dinspre științele exacte, este licențiat în matematici, profesor de fizică și chimie. Într-un capitol din cartea

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
materia. În afara oricărei metafore, este nevoie de unirea unei activități visătoare cu o activitate ideatică pentru a produce o operă poetică. Arta ține de o natură grefată". Pentru filosoful francez opera artistică a fost totdeauna sinonimă cu bucuriile nemijlocite ale uimirii. Irina Mavrodin, după o sumară trecere în revistă a potențialităților din opera filosofului, concluzionează, întemeiată pe următoarea evidență: "pentru Bachelard - cîteva texte o spun explicit, întreaga sa operă o spune implicit - nu există creație fără uimire, uimirea declanșează creația, face

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
cu bucuriile nemijlocite ale uimirii. Irina Mavrodin, după o sumară trecere în revistă a potențialităților din opera filosofului, concluzionează, întemeiată pe următoarea evidență: "pentru Bachelard - cîteva texte o spun explicit, întreaga sa operă o spune implicit - nu există creație fără uimire, uimirea declanșează creația, face parte din însuși actul creator și, integrată în operă, se comunică receptorului, suscitînd în acesta, prin actul uimirii, dorința, bucuria creativității". Opera lirică a regretatului Dan Laurențiu, prin spunerea de tip oracular, în care "simplitatea", "transparența

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
bucuriile nemijlocite ale uimirii. Irina Mavrodin, după o sumară trecere în revistă a potențialităților din opera filosofului, concluzionează, întemeiată pe următoarea evidență: "pentru Bachelard - cîteva texte o spun explicit, întreaga sa operă o spune implicit - nu există creație fără uimire, uimirea declanșează creația, face parte din însuși actul creator și, integrată în operă, se comunică receptorului, suscitînd în acesta, prin actul uimirii, dorința, bucuria creativității". Opera lirică a regretatului Dan Laurențiu, prin spunerea de tip oracular, în care "simplitatea", "transparența" enunțurilor

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
evidență: "pentru Bachelard - cîteva texte o spun explicit, întreaga sa operă o spune implicit - nu există creație fără uimire, uimirea declanșează creația, face parte din însuși actul creator și, integrată în operă, se comunică receptorului, suscitînd în acesta, prin actul uimirii, dorința, bucuria creativității". Opera lirică a regretatului Dan Laurențiu, prin spunerea de tip oracular, în care "simplitatea", "transparența" enunțurilor sînt permanent "sabotate" de rupturile semantice prezente în text, produc, cum spune eseista, efectul de uimire. Dan Laurențiu este cu adevărat

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
suscitînd în acesta, prin actul uimirii, dorința, bucuria creativității". Opera lirică a regretatului Dan Laurențiu, prin spunerea de tip oracular, în care "simplitatea", "transparența" enunțurilor sînt permanent "sabotate" de rupturile semantice prezente în text, produc, cum spune eseista, efectul de uimire. Dan Laurențiu este cu adevărat un sacerdot al uimirii lirice. În capitolul final poeta narează o amintire cu Nichita Stănescu, una din care s-a și născut cartea Uimire și Poiesis: "... El mi-a spus, mărturie prețioasă, una dintre cele

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
Opera lirică a regretatului Dan Laurențiu, prin spunerea de tip oracular, în care "simplitatea", "transparența" enunțurilor sînt permanent "sabotate" de rupturile semantice prezente în text, produc, cum spune eseista, efectul de uimire. Dan Laurențiu este cu adevărat un sacerdot al uimirii lirice. În capitolul final poeta narează o amintire cu Nichita Stănescu, una din care s-a și născut cartea Uimire și Poiesis: "... El mi-a spus, mărturie prețioasă, una dintre cele cîteva mari mărturii de la care a pornit această carte

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
rupturile semantice prezente în text, produc, cum spune eseista, efectul de uimire. Dan Laurențiu este cu adevărat un sacerdot al uimirii lirice. În capitolul final poeta narează o amintire cu Nichita Stănescu, una din care s-a și născut cartea Uimire și Poiesis: "... El mi-a spus, mărturie prețioasă, una dintre cele cîteva mari mărturii de la care a pornit această carte: "Bătrîne, am început să scriu poezie din ziua cînd, pentru prima oară, m-am pomenit că mă uit la mîna

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
El mi-a spus, mărturie prețioasă, una dintre cele cîteva mari mărturii de la care a pornit această carte: "Bătrîne, am început să scriu poezie din ziua cînd, pentru prima oară, m-am pomenit că mă uit la mîna mea cu uimire"". Întregul volum dă seama asupra uimirii creatoare a Irinei Mavrodin. Cartea menționată are atașate și patru dialoguri, din care cităm o parte din răspunsul la întrebarea lui Florin Muscalu - Cum se completează reciproc, versul cu fraza critică la dumneavoastră?: "Pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]