5,522 matches
-
lacuri mici. Aici s-a creat un microclimat specific și o vegetație caracteristică mediului lacustru. Se poate accesa cu mașina prin Crăcăoani sau pe jos peste cumpănă apelor, din valea Cuiejdiului prin comună Gârcina. Rezervatia forestiera Pângărați se află pe versantul stâng al pârâului Pângărați la o altitudine de 700 m, în partea nordică a satului Poiana, reprezentând o zonă cu rol de protecție pentru specii arboricole de tisa ("Taxus baccata"). Locul fosilifer Cozla se află la nivelul terminației sudice a
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
periferie - mai rapid către est descât spre vest. Din punct de vedere morfologic culmile interfluviale principale - prelungi de ordinul zecilor de kilometri - sunt larg vălurite, culmile secundare fiind - în general - scurte, în general rotunjite și ele superior dar mărginite de versanți abrupți. Orientarea generală a culmilor principale este aceeași cu a masivului muntos - de la nord-nord-vest spre sus-sud-est. Cumpăna de ape a bazinului Tarcăului este situată la vest de axa orografică reprezentată de Culmea Grindușu - Ciudomâr (fragmentată de văi), spre Muntele Lung
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
și este situată în satul Piatra Șoimului din comuna cu același nume, pe partea stângă pârâului Calu. Reprezintă o stâncă înaltă de gresie, martor de eroziune "Cascada de de pe Pârâul Dracului" - Pârâul este omonimul Tocilei, situat în partea cealaltă de versant, spre valea Iapa. "Poiana Murgoci" - este cunoscută pentru câțiva paltini seculari groși și înalți. Se află spre vârful Murgoci în amonte de Piatra Șoimului. "Cascada Duras" - Este situată la 4,5 km în amonte în amonte de satul Negulești din
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
a săpat valea astfel încât aceasta este formată dintr-o alternanță de de defilee și sectoare depresionare. "Lacul Veselaru" - Este un lac aflat pe o treaptă de alunecare formată în anul 1940, situat în satul Luminiș din Comuna Piatra Șoimului, pe versanții din dreapta pârâului Iapa. Are o suprafață de 0.35 ha. "Cascadele Tocila 1 și 2" - Pârâul Tocila are 2 cascade, una este situată chiar în apropierea drumului axial al văii Iapa, la 1 km aproximativ în amonte de capătul satului
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
0.35 ha. "Cascadele Tocila 1 și 2" - Pârâul Tocila are 2 cascade, una este situată chiar în apropierea drumului axial al văii Iapa, la 1 km aproximativ în amonte de capătul satului Negulești, iar cealaltă se află pe același versant, mai sus în amonte. "Zona Stogul de Piatră": "Lacul Boiereasca" - După unele surse numit Modârzău, se află în comuna Zemeș pe dealul împădurit în formă de șea dintre vârfurile Runcu și Jghiab, numit Modârzău - ce face hotarul între satele Solonț
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
treaptă de alunecare, situat în partea sud-estică a Prelucii Tâlharului pe prelungirea întinsă spre Trotuș a dealulului Muncelu - Piciorul Ciungii Popii (interfluviu situat între pârîul Chicera și cel al Ciungilor), în apropiere de satul Asău. "Lacul Goioasa" - Este situat pe versantul sud-estic al Muntelui Muncelu (1268 m, aflat în partea sud-estică a Prelucii Tâlharului), s-a format în urma unei alunecări produse pe fața sudică a acestuia după cutremurul din 1977. "Cascada din Apa Asău" - Este situată pe un mic afluent al
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
începând din 1874 până în 1962 în Stațiunea Balneo-Climaterică Negulești, actual aflată în conservare "Izvoarele de la Moinești" - În zona municipiului există o serie de izvoare minerale: la Lucăcești, Schela Moinești si Lunca Șesului sunt clorosodice, iar în Parcul Băi și pe versantul nordic al Dealului Oșoiu - în Lucăcești, sulfuroase (dar și bicarbonatae, calcice, magneziene, hipotone) și feruginoase. O parte sunt captate, mai puțin cele din Lucăcești. Cândva orașul a figurat printre stațiunile balneare din România în mod oficial. "Baia tradițională Muhos" - La
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
de la Moinești - rezervație naturală de pini negri. În arealul Munților Tarcău (situat în Oligocen pe fundul Mării Paratethys) se găsesc și zone fosilifere, actual protejate. Astfel lângă Piatra Neamț sunt sunt rezervațiile Agârcia - localizată la o altitudine de 400 m pe versantul drept al pârâului Doamna și Cernegura - localizat în dreapta râului Bistrița pe unul dintre versanții dealului Cernegura (852 m altitudine). Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
pe fundul Mării Paratethys) se găsesc și zone fosilifere, actual protejate. Astfel lângă Piatra Neamț sunt sunt rezervațiile Agârcia - localizată la o altitudine de 400 m pe versantul drept al pârâului Doamna și Cernegura - localizat în dreapta râului Bistrița pe unul dintre versanții dealului Cernegura (852 m altitudine). Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. "Mănăstirea Daniil Sihastrul Tărcuța" - Este mănăstire de călugărițe. Complexul construit din
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
la stânga pe drumul petrolier principal, 12 km. "Schitul Pietrosu" - Este situat în satul Păltiniș din comuna Asău. "Biserica de piatră din Huisurez" - Este o biserică de rit ortodox cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, situată în satul Huisurez pe versantul drept al pârâului Dămuc. Materialul folosit la ridicarea construcției este piatra. "Biserica de lemn Sfîntul Ilie din Negulești" - Face parte dintre reperele de arhitectură populară excelent integrate în peisaj. Este construită din lemn de brad cu tălpi de stejar, în
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
sau de pe vârful Furnica. Aceasta separă Munții Baiului de Munții Bucegi între localitățile Sinaia și Bușteni. Aici s-a îndividualizat un culoar depresionar născut prin eroziune diferențială la contactul dintre conglomeratele de Bucegi și marno-calcarele și gresiile din Munții Baiului. Versantul estic al Munților Bucegi se impune în peisaj printr-un abrupt de peste 1200 m, prin stîncărie, văi înguste și bogate păduri de conifere care-l îmbracă în jumătatea înferioară. De partea cealaltă a culoarului depresionar, în est, culmile Munților Baiului
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
abrupt de peste 1200 m, prin stîncărie, văi înguste și bogate păduri de conifere care-l îmbracă în jumătatea înferioară. De partea cealaltă a culoarului depresionar, în est, culmile Munților Baiului, aflate la 1 400-1600 m, se termină către Prahova prin versanți în trepte care dezvoltă o diferență de nivel de 300-500 m și care în cea mai mare măsură sunt acoperiți de păduri de foioase. În sud-vest, aval de Sinaia, Prahova străbate defileul de la Posada (circa 9 km), despărțînd Munții Baiului
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
cea mai mare măsură sunt acoperiți de păduri de foioase. În sud-vest, aval de Sinaia, Prahova străbate defileul de la Posada (circa 9 km), despărțînd Munții Baiului (culmile vestice ale Gagului și Doamnelor) de Muntele Gurguiatu. Defileul tăiat în mamo-calcare are versanți abrupți (diferență de nivel 300-400 m) și bine împăduriți. Munții dintre Prahova și Doftana (în limitele amintite) sunt cunoscuți în literatura geografică și turistică prin două nume: Baiului și Gîrbova. Prima denumire este justificată prin frecvența ei ca oronim (Baiul
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
cursul zilei peste Clăbucet și Munții Neamțului. Deosebiri uneori destul de importante în regimul temperaturilor, în grosimea și durata menținerii stratului de zăpadă, în circulația locală și intensitatea vântului sunt determinate de condițiile locale de expunere (cea mai mare parte a versanților sunt orientați fie spre sud, fie către nord), de adâncimea mare și îngustimea văilor. Pe fondul general și local al condițiilor climatice, în Munții Baiului se pot distinge două etaje climatice. La peste 1400 m, pe culmile și vârfurile acoperite
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
se află în imediata vecinătate; cursul lor constituie pe mai mulți kilometri hotarul dintre munții Baiului, Bucegi și Grohotiș. Cele mai multe aparțin bazinului hidrografic Prahova, care până la confluența cu Doftana se întinde pe circa 880 kmp. Doar în nord-estul regiunii, de pe versanții vârfului Paltinu, mai multe pâraie aparțin Doftanei Ardelene, care se varsă în Părlung. Dispunerea geografică a Munților Baiului în cadrul Carpaților de Curbură, desfășurarea sistemului orografic de la 800 m la 1 923 m și variația condițiilor climatice în raport cu acestea imprimă diversitate
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
de 1100 m, culminînd la 1785 m în vîrful Goru. Nivelul altitudinal mediu de 1500 în poate fi generalizat la întreaga suprafață, el înglobînd marea majoritate a liniilor orografice prelungi, numeroase culmi secundare și “umerii" detașați în partea mijlocie a versanților. Acest nivel este dominat de numeroase vîrfuri care se apropie sau depășesc cu puțin 1600 m, cele mai înalte (puține la număr) trecînd de 1700 în altitudine. Pe lîngă Goru, alte exemple ni le oferă Lăcăuți (1777 m), Arișoara (1
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
hidrografice dense. Rețeaua hidrografică are o distribuție radiară, încrustîndu-se deopotrivă pe ambele flancuri montane. Astfel, văile dirijate către răsărit aparțin bazinului hidrografic Siret, iar cele orientate spre apus revin bazinului Olt. Excepție face Bîsca Mare, care, deși se înjghebează pe versantul vestic, transilvan, al Munților Vrancei, este aferentă tot bazinului Siret. Data fiind disproporția considerabilă în privinta extinderii celor două flancuri muntoase vrîncene, văile orientate către est sînt cu mult mai lungi și totodată mai numeroase, în raport de cele de pe
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
Picus viridis), gaița (Garrulus glandarius), diverse specii de pițigoi (Parus caeruleus, P. major) etc., aproape toate, exceptînd gaița, fiind ocrotite de lege și declarate monumente ale naturii. Rezervația forestieră Lepșa-Zboina ocupă o suprafață de 210,7 ha, fiind situată pe versantul sudic al Muntelui Zboina Neagră. Are o vegetație lemnoasă și alcătuire floristică aflate în stadiu aproape natural. Este accesibilă din stațiunea Soveja și din satul Lepșa, pe DN 2D, continuat cu DJ 205F. Rezervația conține făgete seculare pure, cu exemplare
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
sub vîrfurile Fărăoane și Oușoru creînd unele dificultăți în parcurgerea lor. În al doilea rînd, amintim mușuroaiele înierbate și microdepresiunile nivale etc. Calcarele cristaline explică apariția reliefului carstic, e drept, puțin dezvoltat, reprezentat prin dolinele din Muntele Rotunda și de pe versantul drept al văii Runcu. Caracterele morfologice de ansamblu, cît și unele aspecte de detaliu impun subdivizarea Munților Suhard în trei unități bine individualizate: Omu, Fărăoane și Oușoru. Prin poziția sa geografică, Suhardul are un climat temperat-continental, aflîndu-se sub influența nord-atlantică
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
munots-deluroase, ci și prin direcția văilor principale, cum sunt Luncavița, Taița, Lozova etc. Acești munți, cu înălțime redusă și aspect de dealuri (așa cum arată cele mai multe denumiri din cuprinsul lor), se impun în peisajul geografic general prin numeroase vârfuri ascuțite și versanți abrupți, plini de grohotișuri (în special sectoarele granitice). Dobrogea de nord sau Dobrogea hercinico-chimerică este situată între cele două mari dislocații transversale Galați-Tulcea și Peceneaga-Camena, care reprezintă latura nordică a horstului dobrogean. În cuprinsul Dobrogei de nord, se disting din
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Lacul Razim și râurile Cerna, Aiorman, Jijila-Sarniar, care se varsă în Dunăre. Lacurile din această zonă se împart după geneză: Prin varietatea și fertilitatea lor, joacă un rol important pentru dezvoltarea culturii agricole. În depresiunea interioară și pe galcisurile de versant ale Dobrogei de Nord au o largă răspândire cernoziomurile carbonatice vermice și solurile bălane foarte utile pentru culturile agricole.Pe spațiile ocupate de pădurile mezofile și xerofile din Podișul Babadag și Niculițelului, predomina solurile cenușii și cernoziomurile cambice.Pe luncile
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
satelor este determinată de forma de relief; astfel, în Munții Poiana Ruscăi există sate mici de tip risipit, în timp ce satele aflate pe valea Cernei sunt mijlocii, cu structura răsfirata. De asemenea, în Munții Poiana Ruscăi satele evita văile înguste cu versanți abrupți, dezvoltându-se pe culmile interfluviale netede. Acestea sunt câteva dintre comunele care sunt situate pe valea Cernei și satele din care sunt compuse: După anul 1990, oadtă cu trecerea la economia de piață, în această zonă a început unproces
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
planuri de amenajare nu a putut fi valorificată. Cerințele din noua etapă impuneau o abordare care să nu pună accentul doar pe amenajarea resurselor de apă, ci pe o dezvoltare coordonată a diferitelor sectoare economice. În noua optică amenajarea bazinului versant avea cel puțin aceeași importanță cu amenajarea cursurilor de apă. Cele de mai sus sunt prezentate doar pentru a ilustra noul mod de abordare a planurilor de amenajare. Comparând Planul de amenajare al bazinului Ciad și programul de amenajare a
Andrei Filotti () [Corola-website/Science/306352_a_307681]
-
revine în acest caz asociațiilor de factori interesați în realizarea unui efect comun. Asemenea asociații pot fi asociații de utilizatori, în special pentru sisteme de irigații sau de alimentări cu apă. De asemenea pot fi asociații de gospodărire a bazinelor versante care se preocupă de modalitățile de utilizare a suprafeței bazinului versant pentru a obține efecte ca reducererea undelor de viitură, reducerea eroziunilor de sol, a antrenării aluviunilor și a colmatării albiilor etc. Asemenea acțiuni impun un amplu program de orientare
Andrei Filotti () [Corola-website/Science/306352_a_307681]
-
efect comun. Asemenea asociații pot fi asociații de utilizatori, în special pentru sisteme de irigații sau de alimentări cu apă. De asemenea pot fi asociații de gospodărire a bazinelor versante care se preocupă de modalitățile de utilizare a suprafeței bazinului versant pentru a obține efecte ca reducererea undelor de viitură, reducerea eroziunilor de sol, a antrenării aluviunilor și a colmatării albiilor etc. Asemenea acțiuni impun un amplu program de orientare a populației astfel încât să înțeleagă importanța problemelor și să se implice
Andrei Filotti () [Corola-website/Science/306352_a_307681]