7,806 matches
-
persoane care au participat, 19 au obținut victoria asupra fumatului. Reușita acestora i-a făcut și pe alții să ceară reeditarea evenimentului, astfel că, în a doua serie, încă 4 persoane din 8 au reușit să se îndepărteze de acest viciu prin puterea Celui Preaînalt și prin susținerea oferită de frații Floricel Lucian, Costache Paul și Turturică Ionel, cel din urmă fiind motorul și sponsorul principal al ambelor evenimente (antifumat și seminarii biblice). Seminarul de renunțare la fumat a fost urmat
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
finaliza doar jumătate din proiectul său care-l recomandă ca un fiziolog modern al neamului ciocoiesc, adică funcționăresc. Cât de rău văzut era acest funcționar o știm prea bine din romanul său unde Dinu Păturică trece drept un „luceafăr al viciilor”, așa cum știm că ciocoiul modern „cu frac și cu mănuși albe” rămâne un proiect niciodată realizat. Cât de departe este această viziune de accepția modernă a funcționarului e ușor de decelat. Abia cu Caragiale, pentru prima oară în circuitul literaturii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
jurisdicții civile, a încălcării regulilor de comportament. Deplasarea este numaidecât sesizabilă, acest soț exemplar a devenit un pater familias redimen- sionat la scara întregului stat. În această calitate el re glează un scandal diplomatic, o agresiune politică ca pe un viciu de comportament și invers, recomandă măsuri radicale pentru încălcarea unei jurisdicții domestice care ține de moravuri. III Caragiale și Caragiale în Cercul Literar de la Sibiu Faptul că opera „dinastiei” Caragiale se află în atenția preocupărilor cerchiste o dovedește articolul lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
asimilarea comediei lui Caragiale fără acea încărcătură negativă, purtând marca unui spațiu văzut de cei doi scriitori ca alienant, profund străin. Personajele devin „personificări etice”, - nu proștii, ci prostia, nu tipul, ci categoria -, Caragiale produce „un teatru cu «tipuri de vicii»” , nici tipuri umane, nici tipuri „naționale”, ci „abstracțiuni morale, angrenate în situații cu adânc înțeles uman și cu o valabilitate estetică ce depășește cu mult sfera unui localism restrâns și efemer.” Într-un fel, Radu Stanca încearcă să atenueze pronunțata
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
caracteristici fundamentale : „setea de intemperanță” ca pierdere a discernământului, a diferenței, și pierderea distanței sanitare față de obiectul bășcăliei, o complicitate fără rest cu derizoriul. Bășcălia reprezintă astfel nu dereglarea unui mecanism retoric, nici faptul unei deficiențe a discursului, ci un viciu cognitiv. Aceste excese constituie expresia unei forme de negare perma- nentă echivalentă unui relativism deopotrivă moral și axio logic. Ar mai fi de adăugat aici o deformare care face parte dintr-un set de deformări analizate de către Tzvetan Todorov în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Uniunea Sovietic). El nu o apreciaz) drept cea mai rea societate din istorie sau un imperiu demonic, c)utând s)-si extind) puterea, urm)rînd distrugerea democrației capitaliste. Are vederi mai echilibrate. Uniunea Sovietic) este probabil o superputere plin) de vicii, care Ins) poate fi Înțeleas), poate fi neutralizat) și dirijat). Nu este ceva inuman de solid și de brutal. Mai face greșeli, măi ezit); sl)biciunile sale umane sunt de natur) s) ne linișteasc). Uitați-v) numai ce dezv)luie
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cum le-am l)sat, sunt c)rți, ziare și discuri, teancuri de scrisori, colete, reviste și manuscrise. Imposibil s) ții pasul cu corespondență. Oscar Wilde spunea c) a cunoscut un tan)r promit)tor care s-a distrus din cauza viciului de a r)spunde la scrisori. Imposibil s) o scoți la cap)ț cu acest morman de hârtii, plus cele dou) sau trei c)rți pe care le primești zilnic. La universitate, predau Împreun) cu David Grene un curs despre
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cum reacționez. Mare le-a fost surpriza să constate că Încercările mele repetate de a trage În piept fumul miraculos nu mă schimbau cu nimic: nici o reacție, zero efect! Am tras deci concluzia că eram imun la droguri. Stăpân peste viciu (mi-am zis, mândru de mine), pot să fumez, dacă vreau să fac impresie, din moment ce nu mi se Întâmplă nimic! Cu această convingere fermă, am acceptat pipa de opiu pe care am văzut că Hafiz o ținea Întinsă spre mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din punctul de vedere al autorului, ceea ce contează este alegoria medievală. În Londra elisabetană, unde trăiau doar două sute de evrei, problema evreiască era cu totul inexistentă. Shylock sau negrul Othello sunt figuri exotice, folosite ca hiperbole pentru a expune acțiunea viciilor asupra omului: În Othello, omul orbit de orgoliu, În Shylock, omul cu inimă de piatră. Dar, chiar dacă am admite că piesa vorbește despre condiția evreului, și nu a omului În general, trebuie recunoscut atunci că nici creștinii din piesă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pretinșii serioși) se sperie de frivolitate, fug de ea ca dracul de tămâie și rămân la nivelul clișeelor și platitudinilor grave. Contrariul frivolității nu e seriozitatea, contrariul frivolității e superficialitatea, pe care Wilde, după marea lui experiență penitenciară, o declara viciul suprem. Nu există teme grave și teme superficiale, există numai privire superficială și privire pătrunzătoare, profundă, indiferent de obiectul ei. Pretinșii serioși nu au acces la profunzime, și nu știu nici să se amuze. Observați că pseudo-amuzamentele lor sunt totdeauna
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
decent, îi poate pretinde Adrianei Georgescu să-l ierte pe Nicolski ? Cine, în mod decent, îi poate pretinde Elizabetei Rizea să-l ierte pe Cârnu ? Să nu fim „resentimentari”, să nu fim răzbunători. Mai întâi, „resentimentar” înseamnă altceva, e un viciu de structură în ordine morală, analizat de Max Scheler, care nu intră în bilanțurile justițiare ale victimelor și călăilor. Dar răzbunarea trebuie evitată. Zic evitată și nu exclusă, căci pentru ca răzbunarea să nu se reverse, să nu se declanșeze în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
contempla în mers, oferindu-și-l ca spectacol. Constantin Noica folosește totdeauna, când vine vorba, formula „zeflemeaua lui Caragiale”. Desigur, zeflemeaua e o trăsătură de netăgăduit la Caragiale. Dar Noica nu vede la Caragiale decât asta, iar în asta un viciu iremisibil. De la Mitiță Sturdza la N. Davidescu, și de la acesta la Constantin Noica s-a găsit mereu cine să-i impute lui Caragiale „zeflemeaua”. Zeflemeaua face parte din arsenalul libertății de spirit și era în mare favoare la junimiști, care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
precădere, Bergson și Husserl, distanțându-se mult de amândoi, ̀ i recunoaște totuși celui dintâi o intuire mai adecvată a concretului, în pofida impasurilor în care-l duc dualismul și consecința lui, „căderea” în dialectică (în Doctrina Substanței „dialectica” e un viciu speculativ, în opunere cu „gândirea concretă”). Spuneam la început că Doctrina Substanței e un antidot la lenea minții. Lenea minții e cu atât mai funestă cu cât se află la niveluri mai înalte și cu cât acestea îi conferă mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
plină de fum de la pipele mele și de la cele moștenite de la René, cu miros de prune și cireși, în care tabacul elvețian s-a amestecat cu măiestrie. Un timp am reușit să mă abțin (grație lecturii lui Italo Svevo!) de la „viciul nostru”, fumatul pipelor, contractat la Lucerna, în lungile noastre călătorii pe Rigi. N-am încetat să scriu, am zgâriat în fiecare zi pielea albă a hârtiei, am desenat cu spontaneitate suprarealistă pe cearșafuri îmbibate de sucul iubirilor noastre, totuși fumatul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
realismul infantil! Sunt într-adevăr neliniștit de sănătatea ta! Ce e ciudat e că am același simptom, eu care fumez 40 de țigări pe zi, și asta de 24 de ani. Tu abia ai început să te bucuri de acest viciu extraordinar și de neînlocuit. Ai grijă de tine, mon amour, îngrijește-te pentru tine și pentru mine. Mă bucur mult la ideea de a te revedea în curând, de a te atinge, de a te simți și iubi - de a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
socialist-prețioasă", de interes în acest sens, NOTA R 381/ LA, referitor la Alin Săvescu, semnată conspirativ LIVIU, menționează: "Inteligent și citit, își perfecționează tot timpul cultura, dorind să fie prezent în rândurile oamenilor culți, instruiți. Nu s-au putut observa vicii. Este serios și are o ținută morală impecabilă. Vestimentația corectă, poate puțin cam exagerat de pusă la punct". La sfârșit de noiembrie am plecat! Era un început de iarnă urâtă, cu lapoviță, îngheț, viscol, frig și noi, ca marii îmbogățiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
au avut funcții au făcut abuzuri așa cum au procedat, vicepreședintele sfatului popular tovarășul Gheorghe Stănescu, de loc din satul Victoria, cu teren agricol de cca.două hectare, intră ca goard la primărie, se înscrie în P.M.R. și cu timpul ajunge „viciu”, după cum se lăuda el. Pe lângă faptul că era incult, natura l-a înzestrat și cu o bâlbăială pronunțată, mai ales, când se supăra și din cauza defectului stâlcea cuvintele, sau le boteza după cum îi venea la gură. Odată, stând de vorbă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
după cum îi venea la gură. Odată, stând de vorbă cu chiaburii, le explica importanța achitării cotelor și le spunea să nu-l aștepte pe „Hoțenvever”, vrând să spună pe Eisenhower. El le mai explica oamenilor, ca o scuză ”eu fiind „viciu” nu pot decât să aplic legea”. La fel, președintele sfatului popular, muncitorul adus din partea Sucevei, Fieraru, avea un comportament dictatorial, nu respecta bătrânețea, situația de fap a prezentului și spre a realiza ”puterea” se purtau ca adevărați vătafi și nu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
au avut funcții au făcut abuzuri așa cum au procedat, vicepreședintele sfatului popular tovarășul Gheorghe Stănescu, de loc din satul Victoria, cu teren agricol de cca.două hectare, intră ca goard la primărie, se înscrie în P.M.R. și cu timpul ajunge „viciu”, după cum se lăuda el. Pe lângă faptul că era incult, natura l-a înzestrat și cu o bâlbăială pronunțată, mai ales, când se supăra și din cauza defectului stâlcea cuvintele, sau le boteza după cum îi venea la gură. Odată, stând de vorbă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
după cum îi venea la gură. Odată, stând de vorbă cu chiaburii, le explica importanța achitării cotelor și le spunea să nu-l aștepte pe „Hoțenvever”, vrând să spună pe Eisenhower. El le mai explica oamenilor, ca o scuză ”eu fiind „viciu” nu pot decât să aplic legea”. La fel, președintele sfatului popular, muncitorul adus din partea Sucevei, Fieraru, avea un comportament dictatorial, nu respecta bătrânețea, situația de fap a prezentului și spre a realiza ”puterea” se purtau ca adevărați vătafi și nu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
într-acolo. Acum, privind, zilnic, la acest drumeag, mi se pare că este o strofă de poezie pe care nu o pot citi. Sunt, așadar, un locuitor clandestin al acestei așezări, un călugăr secret al meleagurilor din care, dintr-un viciu personal care, ca orice viciu, îmi produce și un strop de bucurie și unul de durere, nu îl pot desprinde de ființa mea. Fiind îndrăgostit de peisajul înconjurător, de ambianță, de oameni, de tot ceea ce constituie această așezare, vin aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la acest drumeag, mi se pare că este o strofă de poezie pe care nu o pot citi. Sunt, așadar, un locuitor clandestin al acestei așezări, un călugăr secret al meleagurilor din care, dintr-un viciu personal care, ca orice viciu, îmi produce și un strop de bucurie și unul de durere, nu îl pot desprinde de ființa mea. Fiind îndrăgostit de peisajul înconjurător, de ambianță, de oameni, de tot ceea ce constituie această așezare, vin aici aproape zilnic, cu perseverența vagabonzilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în mine ceea ce este nemedical. C mulți din generația mea am devenit dependent de meșteșug Încerc să mă desprind de această față care, dintr-o mască, a devenit propriul meu portret. De altfel, "persona" însemna mască. Un alcool îmbătrânit în viciu mi-a spus odată că vreo două săptămâni reușit să nu mai bea deloc și că a fost o minune această evadare. Mă bate gândul și pe mine să evadez din psihiatrie. Nu sunt ipocrit, nu sunt renegat, nu regret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că, dincolo de noi, oamenii, se întâmplă un fenomen cosmic, ciudat. O viteză a schimbării, o schimbare, fenomen "în sine" cosmic, transmițând regnului animal, și chiar vegetalelor, o precipitare inutilă ca alunecarea unei roți în nisip. Este o grabă generală, un viciu UNIVERSAL, VICIUL VITEZEI. Nu avem timp de trăit, de gândit, de iubit, de primăvară... 2 Este precipitare, o grabă spre schimbare, grabă care nu duce nicăieri, fiind un fapt în sine, un simptom steril ca alunecarea inutilă, în nisip, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
noi, oamenii, se întâmplă un fenomen cosmic, ciudat. O viteză a schimbării, o schimbare, fenomen "în sine" cosmic, transmițând regnului animal, și chiar vegetalelor, o precipitare inutilă ca alunecarea unei roți în nisip. Este o grabă generală, un viciu UNIVERSAL, VICIUL VITEZEI. Nu avem timp de trăit, de gândit, de iubit, de primăvară... 2 Este precipitare, o grabă spre schimbare, grabă care nu duce nicăieri, fiind un fapt în sine, un simptom steril ca alunecarea inutilă, în nisip, a unei roți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]