5,554 matches
-
sentință, era un adevărat chin. Zile întregi întorceam totul pe toate fețele. Nici una din cele două părți ale mele nu vroia să cedeze. Amândouă stăteau tot timpul treze, fiecare cu mâna în gâtul celeilalte. Mă amenințam că sânt îngăduitor cu vinovații și, în același timp, mă acuzam că sânt prea crud. În acest clește, mă zbăteam zile întregi. Căutam o soluție. Și când credeam, în sfârșit, că pot pronunța o sentință acceptabilă, o revedeam pe femeia de la frizerie. Auzeam țipătul ei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lângă stâlpii pe care erau instalate becurile și în dreptul vitrinelor luminoase. La început erau foarte siguri pe ei. Șefii lor tocmai făcuseră declarații furtunoase, amenințând pe cei care sfidau ordinea publică și dând cetățenilor asigurări, invitîndu-i să stea liniștiți întrucît vinovații urmau să fie prinși și pedepsiți aspru. Dar în ciuda acestor declarații belicoase și a faptului că polițiștii umblau înarmați până-n dinți, becurile pocneau mai departe. Moralul polițiștilor a început să scadă, iar unora le-au cedat nervii. Într-o dimineață
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cer pentru acuzată. Cum a ajuns ea să ucidă? Cine a împins-o la asta? A avut ea vreodată instincte criminale care au răbufnit acum? Cei care au împins-o sânt cei care au răspândit frica. Da, ei sânt principalii vinovați. Toți cei care au spart becurile îngrozind lumea, toți cei care au umplut orașul de câini, toți dresorii care au apărut peste noapte, toți indivizii care plimbîndu-se cu câinii de zgardă i-au amenințat soțul, toți cei care au făcut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
unii care n-aveau altă vină decât că-și puneau întrebări? Oare cuțitul trebuia să fie răspunsul? Dacă am începe să gândim că nu există victimă cu totul inocentă, am sfârși prin a crede că nu există călău cu totul vinovat. Și, oricum, dincolo de asta, nu frica e profesorul de fericire pe care l-a visat omul. Până la urmă, ghilotina a tăiat uneori și gâtul celor care au pus-o în funcțiune... Mi se va spune apoi că fanatismul său rigid
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Cum mă întorceam însă la foile mele, îmi recăpătam energia să merg mai departe. Iată și apărarea. 24. "Subscriu la tot ce-a spus acuzarea împotriva fricii. M-a scutit pe mine s-o fac. Subscriu și la ideea că vinovații se află nu numai în boxă. Se află și pe fotoliile judecătorilor. Și în sală... Aproape îmi vine să cred că acuzarea și-a asumat și misiunea apărării demonstrând că Robespierre singur n-ar fi reușit să devină atotputernic. El
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se sfârșește vara. Din când în când ridic privirea și mă uit în zare. "Spre pădure. Apoi aud ciorile cârâind. Îmi amintesc de procesele pe care le-am judecat. Pe eșafod și-au făcut ciorile cuib, toată lumea e inocentă. Singurul vinovat sânt eu. Nebunia de a face din orice o partidă de șah m-a transformat. M-am sfâșiat singur și acum nu mă mai pot reuni. Așa au apărut cele două părți ale mele, pe care le-am numit Dumnezeu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sunt, acum, toți într-o oală. Aceasta e ordinea: urmează șeful Gărzilor Reunite, Caravella și Darling. Ultima, probabil, pentru „cloaca numită Pensiune”, după cum o ține una și bună Filozoful. În rest, oameni de rând, figuranți ce vor ispăși alături de marii vinovați. Doctorul nu mai este agreat de nimeni; se află cu mărimile Stațiunii în relații încordate. Ar fi spus cuiva că într-o bună zi va aduna în Lazaret întreg Consiliul. Magistratul a pus pe cineva să fie mereu cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dreptate - doar mânjeli -, iar Castelanul se dovedește a fi o fantomă ce bântuie locul, încurcând și mai mult lucrurile. Apariția și dispariția lui au adus numai derută. Romancierul, nu se mai îndoiește nimeni, este, la rândul său, unul din marii vinovați. I-a fost răscolită casa: manuscrisele citite în Piață, în fața mulțimii, cărțile arse. CRONICA INFAMĂ aproape că a explodat. Cei trei, separat, au dus Stațiunea la dezastru. Asumându-și responsabilități excepționale, Comitetul Cetățenesc a organizat, ieri, o demonstrație de forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
precum Iov în cartea tăcerii, uitând, de fapt, că noi suntem cei care am naufragiat în mijlocul ei. Este atât de simplu să privești lucrurile dinafara neliniștii, să fii un judecător drept și lucid și să vezi cum, fără să fii vinovat de ceva, te învinovățești și de faptul că ești. Petru se simțea parte dintr-un șotron nepășit până la capăt. Trupul: carne, oase, sânge, fire de păr, într-un sac de polietilenă, primul sertar frigorific, morgă, demisol, camera 2, spitalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
calorifer, îi punem căluș în gură și gata. Gară, tren, lume... Largă lume, deschide-ți plămânii că venim! Vom păși dincolo ca o ispășire de livadă curățată până în inimă. Lume, a luat foc arena! S-a făcut pace între clovni, vinovat de următorul spectacol va fi dresorul! Lume, păsările primăverii s-au aprins în zbor, printre cochilii de melci, încă o dată vom învăța mersul în vârful iluziilor. Lume, ninge peste câmpii cu fulgi de îngeri, hrănesc femeile pruncii, biberoanele sunt pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aceeași noapte în care se hotărâseră să facă asta și Goebbels și băieții lui. Joey a crezut că e ziua lui de naștere, mai ales când s-a dovedit că Lubbe era bolșevic. Numai că a uitat că arestarea unui vinovat înseamnă un proces, ceea ce presupunea că ar fi trebuit să existe enervanta formalitate a înfățișării de probe. Și normal că, de la bun început, pentru orice om cu capul pe umeri era limpede că Lubbe nu ar fi putut să acționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de poliție politică). . Funcționar public care pe vremuri avea atribuția de a merge pe străzile orașului și a aduce la cunoștința locuitorilor, prin viu grai, hotărârile municipalității. . Semnul figurat al lui Satana și al răului, în general. . Comunistul olandez găsit vinovat pentru incendierea clădirii Reichstag-ului. . Stil creat de către arhitectul italian Andrea Palladio (1508-1580). Ceea ce este cunoscut astăzi ca fiind stilul palladian este de fapt o evoluție a concepțiilor și ideilor arhitecturale ale lui Palladio pe parcursul secolelor XVII și XVIII. . Rasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu plată, curate, organizate, silențioase. Aveam doar patruzeci de ani și poate că nu-mi mai iubeam meseria. În tinerețe acționasem plin de avânt. După specializare, primii ani de practică au fost febrili, viguroși, ca și pumnul tras unui asistent, vinovat de nu a fi așteptat ca autoclava pentru sterilizarea instrumentelor să-și termine în mod corect ciclul. Apoi, aproape fără să-mi dau seama, m-am lăsat învăluit de o liniște interioară, însoțită de o ușoară deziluzie. Am vorbit despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acuzator, că niște farsori ar fi adus trei șobolani morți în mijlocul culoarului. Trebuie să fi fost prinși cu niște curse zdravene, fiindcă erau plini de sânge. Portarul rămăsese câtva timp în pragul ușii, ținând șobolanii de labe și așteptând ca vinovații să binevoiască să se trădeze printr-o glumă sarcastică. Dar nimic nu se întâmplase. ― Ah! de-al de ăștia, își spunea domnul Michel, pun eu mâna pe ei până la urmă. Intrigat, Rieux se hotărăște să-și înceapă turul consultațiilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, ediția a II-a, vol. II, București, 1887, p. 18 footnote>. Relațiile excelente cu Poarta sunt însă tulburate de o împrejurare care era să-l coste viața și de care nu era cu nimic vinovat. Se zvonea în acea perioadă că hanul tătarilor vrea să rupă relațiile cu Poarta și să se închine Moscovei. Pentru a verifica această posibilitate, vizirul îl însărcinează pe Duca să redacteze o scrisoare către han, cum că ar fi avut
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
care doar genetic era legat, n-ar fi aflat la nici unul vreun sentiment filial; poate, vag. S-ar fi ajuns la momente penibile; ce să-și spună unii altora, cînd s-ar fi găsit față În față? De ce să fiu vinovat? Cine se gîndea la așa ceva acum cincizeci de ani? Sau chiar mai puțini... Donatori de... Peste tot atîția ani sau chiar mai repede, se vor găsi clinici și mai eficiente: donatorii vor depune sămînța direct... Un act sexual pe Întuneric
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
omenești, care nici lege nu era pe de-a-ntregul; o co nvenție: nici măcar, pentru că nu toate părțile o admiseseră fără rezerve. Un cadru privat ce oferea o oarecare siguranță și impunea, totodată, anumite obligații. Thomas nu se simțea un mare vinovat. Un pieton care trecea pe roșu. Avea o problemă și Încerca să o rezolve. Lipseau din enunț date, nu era sigur că le va afla. Chiar știindu-le, nu ar fi fost lesne. Și ce Îndrăzneală: le-ar fi zis
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
asta ajunsese problema lui? De parcă le vînduse Întrupate, persoană, nu microscopice, un fel de bacterii ce parazitau apoi o femeie, hrănindu-se, luni de zile, din trupul, din carnea ei. Culmea ar fi fost să se simtă și de asta vinovat, de tribulațiile viitoarei mame, de moartea ei, dacă ar fi avut o naștere nefericită! Unde putea să te ducă mintea, dacă te lăsai după ea! De acolo pornea răul! Nici din trup nu venea binele: carnea doar cerea, avea și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
șase. Unul dintre bărbați ridică mâna, vroia să știe, dacă era posibil, când a fost descoperită peștera și cine o păzise de atunci, Responsabilitatea pentru siguranță, spuse, ne va reveni numai de la ora șase, așa că nu vom putea fi făcuți vinovați de vreo incorectitudine întâmplată înainte, Intrarea în peșteră a fost dscoperită azi-dimineață când se transporta manual pământul, lucrul a fost imediat întrerupt și a fost informată administrația, din acel moment trei ingineri au stat tot timpul la fața locului, E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Întâlnit niciunde o asemenea generozitate. Mi-ați Îngădui, totuși, să pun o Întrebare care Îmi muncește mintea? Cadiul Îi taie vorba: — Știu ce vei Întreba: cum de niște oameni care așază atât de sus virtuțile ospitalității pot să se facă vinovați de violențe Împotriva unui oaspete ca tine? — Sau Împotriva unui nefericit de bătrân ca Jaber-cel-Lung. Am să-ți dau răspunsul, el e cuprins Într-un singur cuvânt: teama. Orice violență este, aici, odrasla fricii. Credința noastră este asediată din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Fie ca stăpânul nostru să se arate milostiv. Hasan Sabbah a săvârșit, poate, greșeli, a păcătuit, poate, din prea mult zel sau din prea mult entuziasm și, pentru aceste rătăciri, trebuie să fie Îndepărtat, dar el nu s-a făcut vinovat de nimic față de persoana ta. — Să fie orbit, atunci! Aduceți galena, puneți fierul la Înroșit! Hasan rămâne mut, Omar este cel care intervine din nou. Nu poate Îngădui ca un om căruia chiar el i-a mijlocit intrarea la curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe Abu Taher la vizir. Îl prezintă, apoi Îi lăsă să discute Între patru ochi. Nizam și-a ascultat gânditor oaspetele, chipul lui a căpătat o expresie de neliniște. Atunci când cadiul tace, Îi aruncă: Știi tu oare cine e adevăratul vinovat pentru nenorocirile din Samarkand și pentru toate nenorocirile noastre? E bărbatul acesta, care te-a Întovărășit până aici! — Omar Khayyam? — Cine altcineva? Khwaje Omar este cel care a creut să fie cruțat Hasan Sabbah În ziua În care puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
incinta fortăreței. Un martor l-a acuzat pe cel de-al doilea fiu al lui Hasan. Fără să mai Încerce să-i verifice spusele, acesta din urmă a poruncit să fie retezat capul ultimului său fiu. Peste câteva zile, adevăratul vinovat mărturisea; era, la rându-i, decapitat. Biografii Marelui Maestru amintesc masacrarea fiilor acestuia spre a-i ilustra rigoarea și imparțialitatea; precizează că obștea de la Alamut a devenit, cu ajutorul acestor pedepse exemplare, o oază de virtute și moralitate, ceea ce e lesne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sieși o foarte necesară cupă plină ochi cu vin rubiniu. Nu uita că pe lista condamnaților, Întocmită de mâna lui Nizam al-Mulk, exista un om la care n-am reușit niciodată să ajungem, Hasan Sabbah. Nu el este oare principalul vinovat pentru moartea vizirului? Planul meu era simplu: să plec Împreună cu tine, În speranța că ai căuta scăpare la Alamut. Te-aș fi Întovărășit acolo, cerându-ți să nu-mi dezvălui numele, și aș fi găsit un prilej să-i scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să fac? Să mă opresc? La prima Întrebare pusă, aveau să descopere că de-abia vorbeam persana, să-mi ceară actele și mă aresteze. Să fug? Nu le-ar fi fost greu să mă prindă, aș fi reacționat ca un vinovat, n-aș fi putut nici măcar să invoc buna credință. N-aveam decât o fracțiune de moment ca să aleg. Am hotărât să-mi continui drumul fără să mă grăbesc, ca și cum n-aș fi auzit. Dar urmează un strigăt, puști care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]