6,137 matches
-
va fi selectat de Țurcanu, șeful reeducatorilor, mare, voinic, cu o șapcă pe ochi. El, împreună cu acoliții, era tratat diferit, erau mai bine alimentați și totodată înarmați cu bîte, pentru a-i bate pe ceilalți. Cantemir își amintește din camera zisă "spital": "Unii stăteau sub pat. Erau cei pedepsiți. N-aveau voie să iasă de acolo și mîncau cu gura direct din gamelă. Alți doi stăteau mereu cu mîinile-n sus, "în poziție". Unul, Nedelcu, înnebunise. Am văzut cum l-au bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
marilor democrații din occident. 8) Alături de legionarii incriminați, ca lucrul să pară credibil în fața străinătății, a început și o mică parte din oamenii Securității, conducerea închisorii de la Pitești și Gherla; numai că, în vreme ce grupul Țurcanu a fost executat, securiștii așa-ziși complici, de fapt intermediari ai marilor patroni care au generat crima, în speță partidul comunist și conducerea statală comunistă, au primit pedepse derizorii, nu mai mari de 8 ani; și nici aceste pedepse n-au fost executate în întregime, unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în ce privește literatura realist-socialistă impusă ca modalitate estetică de tancurile Armatei Roșii. Astfel, îndreptățit observa Emil Iordache, "după aur, glorie și obsesii remarcăm (cu excepțiile de rigoare) o foarte puțin productivă atitudine de invectivă sau, dimpotrivă, de ironizare superioară a așa-zisei literaturi realist-socialiste, deși sintagma a circulat și la noi intens, iar mulți dintre fondatorii și susținătorii ei sînt încă prezenți în peisajul public. Or, eroii fiind în scenă, piesa care se joacă acum trebuie să aibă anumite legături, chiar greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de indivizi, pe represiune, intimidare, umilire și corupție". Aplicarea dogmelor leniniste a avut ca efecte: industrializarea forțată, avînd ca pivot industria grea, o industrie depășită istoric și economic; limitarea proprietății private prin colectivizarea brutală a agriculturii, naționalizare etc.; o așa-zisă modernizare socială prin distrugerea valorilor naționale; controlul abuziv al natalității impus de ultimul dictator; controlul aproape total al vieții sociale și al celei intime etc. Totul, în acea perioadă a fost anexat, fagocitat de către partidul / stat totalitar. În perioada 1945-1965
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în adevăr a reieșit că ceilalți 13 arestați nu au avut cunoștință de organizație. La aceste confruntări au asistat tov. col. Popescu Gheorghe și lt. col. Gluvacov și de acord cu toții, am dispus punerea lor în libertate, iar cei patru așa-ziși sfătuitori au fost prelucrați chiar de noi toți și și-au luat angajamente să nu comenteze cu nimeni faptul pentru care au fost reținuți și să semnaleze Securității anumite agitații împotriva regimului, ce ar observa în oraș. Am dat dispoziție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
antrena în activități de această măsură; elemente care pot săvîrși acțiuni cu caracter terorist ori de dezordine, ca urmarea concepțiilor ostile sau pe fondul unor dereglări neuro-psihice; persoanele care sînt predispuse să dea coloratură politică insatisfacțiilor personale, invocînd o așa-zisă nerespectare a drepturilor și libertăților cetățenești, să facă declarații ori să se antreneze în acțiuni de defăimare a realităților din țara noastră, să amenințe ori să șantajeze diferite foruri de conducere ale instituțiilor artistice cu comiterea unor acte de natură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu mai vorbesc de suspendările pe o rudă de fier pentru a fi bătut la tălpi, bătăi cu capul de zid, cu pumnii, cu palmele, acestea erau considerate ca violențe mai ușoare, raportate la bătăile sistematice prin care anchetatorii, așa-ziși anchetatori, voiau să scoată anumite declarații sau să impună să îți însușești punctele lor de vedere". Pentru regretatul om politic, plecat dintre noi în noiembrie 1995, a unsprezecea poruncă a decalogului românesc era: Integritatea noastră națională pînă la frontierele etnice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
uită-te cântând în bodegi de doi bani, nu crezi că o doare destul ? — Poftim ? ! Asta crezi tu că fac eu ? — Păi, cam asta faci, Cristiane. Când știu că aveai un mare vis și te văd acum, înconjurat de așa-ziși prieteni cu zecile și sutele și femei care-ți toacă banii obținuți peste noapte în crâșme, ce să cred ? Că ți-a luat Dumnezeu mințile și nimic mai mult. — Tu crezi că e o diferență între a fi pe scena
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
da motive. — Și cu ce vă frământă ? Lăsați-i să vă judece, dacă atâta vor și atâta pot. Eu unul nu amestec lucrurile, mai ales că multe, foarte multe dintre ele sunt interpretabile în societa- tea noastră plină de așa-ziși moraliști. Pe mine mă interesează fapta, nu vorba. Cartea fiind fapta. Muzica fiind fapta. Și-așa mai departe. Dacă aș sta să citesc fiecare rând care s-a scris despre mine, probabil că da, mă voi bucura nespus și mă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că este imediat recunoscut de un colonel și trimis la Cazinoul Militar, pentru a cânta la banchetele și petrecerile Armatei. Asta va face Cristi trei luni, ceea ce știa el cel mai bine, va cânta ; singura sa cunoștință dobândită la așa-zisa instrucție fiind salutul milităresc. — Am înțeles că viziunile dumneavoastră politice libertine, ca de altfel ale oricărui artist care se respectă, v-au adus câteva probleme în penitenciarul de la Jilava. Prefer să nu discut despre acea scurtă perioadă și, chiar mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și de faptul că toți îi stau aproape doar pentru a profita de pe urma sufletului său bun și a dării de mână. Lecția de la Jilava i-a fost învățătură de minte ; atunci a văzut bine, dintre sutele de lăudăroși și așa- ziși apropiați și dintre miile de admiratori, cui îi pasă de fapt de nenoro- cirile lui. A numărat pe degete oamenii care chiar l-au ajutat, fie și cu un gând bun. Atât și nimic mai mult, iar nici acesta nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Sorescu, Valeriu Cristea, Fănuș Neagu sau Eugen Simion. „Scuza” celor care „ne” trec pe o altă treaptă a „considerației”, poate chiar a valorii, este că fie „ne-am dat” cu „fosta putere”, fie nu ne-am atașat cu convingere așa-zișilor „anti-comuniști”, adică acelora care după Revoluție și-au descoperit o fervoare luptătoare, politică, cu greu previzibilă „Înainte”. Politica, virusul ei - combinat, se’nțelege, și cu un oportunism sui generis! - a irupt și În lumea noastră literară. Dacă „Înainte”, sub tiranie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și, o repetăm, marea jertfită a fost atunci Polonia, stat și armată care au luptat contra Germaniei hitleriste de la Început până la sfârșit! -, se redresează mai iute, mai ușor, dovadă primirea lor În structurile europene, ei bine, Întârzierea noastră În așa-zisa tranziție se datorează nu numai clasei noastre politice, improvizate, e drept - dar ar fi putut fi altfel?! - sau relelor civice și administrative - corupție grosolană, discrepanța Între sat și oraș, neîncrederea În administrație, birocrația ca formă a unei alte corupții, cea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
iute desființate, interzise de puterea tot mai arbitrară a dictatorului; așa cum a fost blocat și congresul scriitrorilor ce trebuia să se țină la patru ani, statutar, după cel din ’81, și care nu s-a mai ținut niciodată În așa-zisul nostru comunism! Ulterior, l-am Întâlnit pe tovarășul Iliescu „la ape”, din nou „dat jos” de machiavelica psihologie a dictatorului care „Înălța și cobora” În funcții cu iuțeala fulgerului - se spunea, atunci: „rotirea cadrelor!” - mai ales pe cei inteligenți, cât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În vreun partid politic, așa cum nu voiam nici să mă alătur „cu trup și suflet” acelor grupări care făceau din „anticomunism” o luptă În sine! - care „comunism”, nu mai exista nici un fel de bază materială sau administrativă pentru un așa-zis comunism, ba, În câțiva ani, opinia publică românească avea să constate cu stupoare că cei mai puțin interesați În reînvierea unei hiper-centralizări a bunurilor și funcțiilor În mâinile unui grup erau tocmai „foștii comuniști”; aceștia, posedând informații, relații și având
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
odată cu instaurarea burgheziei franceze pe „ruinele” Revoluției, fapt ce arată Încă o dată că, după o mare și esențială surpare a unui sistem statal și ideologic, primii care au averi iuți și enorme nu sunt oamenii „cinstiți și harnici”, ci așa-zisele lichele, canalii, ca să nu le zicem criminali!... Oare În Statele Unite nu s-a Întîmplat la fel?! Nu, nu e vorba numai de cei care au profitat de această „surpare” pentru a se Îmbogăți lacom și de a arăta, de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întărește” - În timp ce pe alții, care par „la fel” de Înzestrați, Îi anihilează, Îi declasează, Îi „ratează”? Nu e nici o nevoie să dau aici exemple de mari creatori din varii domenii care au Învins În ciuda vremurilor aspre - Renașterea, dar și epoca zisă a luminilor sunt pline de exemple covârșitoare! Și, unul dintre meritele mele - dacă am vreunul! - sub dictatură a fost că repetam cui voia sau nu voia să mă audă că, În ciuda opreliștilor de tot felul, directe, brutale sau insidioase și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să provoace, se lasă sfătuit - de fapt, Împins Încoace și Încolo, trăind experiența, mereu aceeași, a unui stăpân instalat Într-un tron somptuos care iute se adeverește a fi un cărucior Împins când de unul, când de un altul, așa-zișii sfetnici sau consilieri, miniștri și chiar prim-miniștri care se Înclină fals slugarnic În fața lui, „ospătându-se” lacom din prestigiul și din naivitatea sa, pe jumătate jucată, pe jumătate reală. Stăpânul ceremoniei, prizonier al fostelor sale idei, de care cei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
părea că În zilele și lunile acelea de la Începutul lui ’90 se sfârșise d’abia războiul!”. Libertatea care, s-a văzut curând aceasta, era Într-un fel un stăpân aproape la fel de „tiranic” ca și foștii stăpâni discreționari ai României, așa-zișii comuniști; noua libertate socială, de expresie, de călătorie și de asociere ne-a zăpăcit, cum era firesc, dar... ce s-a Întâmplat cu țările vecine nouă, de la Nord, cu care am Împărțit atâta amar de decenii cealaltă „libertate”, de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi cartografiate din satelit doar de la o anume mare Înălțime, tot astfel și cu desenul istoriei sau al propriului nostru caracter: e nevoie absolută de a ne ridica sus, sus de tot, pierzând orice necesar și trivial contact cu așa-zisa realitate, prinzând sau captând ceea ce vulturii au din născare - anvergură! - ridicare, propulsare. Pe care câțiva Într-un secol reușesc s-o facă, s-o „Îndure”, s-o „suporte”, Încercând apoi să ne facă și pe noi să’nțelegem, noi, „cei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că „tânărul Breban” a fost posibil și datorită complicității, dar și prieteniei, unor L. Raicu, Matei Călinescu, I. Negoițescu, Eugen Simion sau N. Manolescu și Mircea Martin. Poate și pentru că literatura sa, ca și a altora, nu mulți, din așa-zisa noastră generație, conținea și semnele unei Împotriviri ferme și „organizate” contra tăvălugului dogmatic stalinist și, poate, pentru că se putea descifra În romanele sale Încercarea de modernizare reală a romanului autohton, În sensul școlii lovinesciene. „Bătrânul” Breban, Întors de la Paris În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
americani care refuză această „dependență”, această „școală” la curentele și modelele europene, voind să-și urmeze propriile tradiții. Sau, și mai mult, decretând că Întreaga cultură europeană este obsoletă și că prezentul și viitorul aparțin formelor originale americane; iar așa-zisul curent „postmodernist”, pe care-l maimuțăresc nu puțini tineri, azi, la noi și aiurea, ca și pop-art-ul, new-age sau altele reprezintă prezentul și viitorul creației În artă și litere. Vorbind mai sus de procesul interesant și, aș zice, dominant, al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ei” vor putea avea parte, dacă nu de un alt tratament, de o privire mai Îngăduitoare, oricum, mai puțin biciuitoare, mai umană. Deoarece râsul gros pe care-l provoacă schițele și dramele caragialiene nu Îi biciuiesc numai pe cei așa-ziși proști, dar și pe cei care fac un caz grotesc, grosolan aș zice, cu evidentă autosatisfacție, de aceștia. O autosatisfacție ce Îi unește pe unii În corul râsetelor batjocoritoare Într-o „masă umană” care, prin aceasta chiar, se auto-desemnează În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu numai că „el există”, dar că avem nevoie de el, și e drept că raționalitatea noastră Îndelung exersată ca și un oarecare, comun, bun-simț ne-au șoptit adesea că e „absolut ridicol” să-ți pui problema existenței unui așa-zis Sens al vieții, dar niciodată, niciodată În timpul trecutei noastre rătăciri existențiale și nici acum, deși am zâmbit nu rareori la pretențiile unora care pretindeau a-l defini, niciodată nu ne-am putut „dezbăra” de „ispita Sa”, de tentația de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ultra-colorate, ultra-expresive, ultra-simbolice. Până la urmă, o să mi se spună, totul e chestiune de „unghi”: sub ce unghi, din care „parte” contempli ceea ce, cu un termen generic, numim senectute. E adevărat, doar, că În cazul meu, cel al unui eucolos, vulgar zis optimist - de fapt, ca și În cazul atâtora care „o” văd Într-o lumină, dacă nu opusă, oricum mult diferită, cu multe griuri, dacă nu de-a dreptul negre! -, acest „unghi” al meu e de fiecare dată același, adică Îi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]