49,962 matches
-
Impozitul diferențiat definește un sistem progresiv de taxare a veniturilor personale prin care cota de impozitare crește odată cu măsura valorii impozabile de bază. Conceptul a fost lansat în ideea că trebuie să existe o diferențiere între distribuția pe venituri și pe cheltuieli. În cazul în care rata de impozitare medie este mai mică decât cea marginală, această cotă crește progresiv, de la mic la mare
Impozitarea diferențiată () [Corola-website/Science/320758_a_322087]
-
medie. Termenul este folosit în contextul impozitării pe venituri personale, atunci când implică impozitare diferențiată în funcție de mărimea veniturilor. De asemenea, poate fi aplicat în cazul ajustării bazei de impozitare prin scutirea de la plata taxelor, a creditelor fiscale sau a impozitării selective. Conceptul pe baza căruia s-a construit cota diferențiată implică impozitarea progresivă a veniturilor, în funcție de anumite praguri. Acest lucru înseamnă că veniturile obținute se încadrează între anumite puncte diferențiatoare și sunt impozitate la un anumit nivel. Ideologia taxei diferențiate, cunoscută sub
Impozitarea diferențiată () [Corola-website/Science/320758_a_322087]
-
fost într-o oarecare măsură victimele calculelor politice eronate de la Paris ale premierilor Venizelos și Lloyd George. Una dintre cele mai puternice motivații pentru intrarea Greciei în război de partea Aliaților a fost dorința de realizare a „Marii Idei”, un concept politic de bază al naționaliștilor greci. Megali Idea era un plan iredentist de restaurare a unui stat elen pe ambele maluri ale Mării Egee, care ar fi trebuit să incorporeze între granițele sale toate comunitățile grecești din afara Regatului Greciei, (care în
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
a unei dominații culturale grecești multiseculare. Orașele-state grecești și mai apoi Imperiul Bizantin au exercitat controlul politic în cea mai mare parte a regiunii, din Epoca Bronzului până în secolul al XII-lea, când turcii selgiucizi au sosit aici. Chiar dacă, în conformitate cu conceptele postbelice, campania din Anatolia este considerată drept un război de cucerire, din punctul de vedere al grecilor naționaliști din secolul al XIX-lea, era vorba de un nou război de eliberare, o datorie față de „frații înrobiți”, cu nimic diferit de
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
a trimis în mod constant bani și scrisori de susținere. Trupele turcești aveau în frunte o serie de comandanți competenți, veterani ai Primului Război Mondial. Ele s-au bucurat de asemenea de a se afla multă vreme în defensivă, organizată după noi concepte strategice și tactice. În momentul culminant al ofensivei elene, Mustafa Kemal își încuraja trupele amintindu-le că turcii luptă nu doar pe o linie oarecare de apărare, ci își apăra Patria, îndemnându-i în același timp să nu abandoneze o
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
O divizie Panzer (germană: "Panzerdivision") reprezintă o divizie blindată din cadrul armatei germane. Diviziile Panzer folosesc conceptul armelor întrunite, având la dispoziție formațiuni blindate (tancuri) și infanterie, cât și trupe de sprijin precum artilerie, arme antiaeriene, trupe de transmisiuni, recunoaștere, pionieri etc., comune formațiunilor militare ale statelor industrializate. Heinz Guderian a propus pentru prima dată folosirea unor
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
Würzburg și era sub comanda lui Guderian, iar Divizia 3 Panzer avea sediul la Berlin, fiind sub comanda lui Ernst Feßmann. Diviziile Panzer au contribuit semnificativ la succesul armatelor germane de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial și apariția conceptului de Blitzkrieg (război fulger). Tancurile din majoritatea celorlalte armate ale epocii erau organizate în brigăzi care necesitau sprijinul infanteriei și artileriei. Diviziile Panzer aveau însă trupe de sprijin atașate organic, având o doctrină militară diferită: tancurile nu sprijineau acțiunile altor
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
pot fi mituite, sunt judecători imparțiali și sunt conștiente de aproape tot ce se petrece în interiorul lor și în imediata vecinătate. Cel mai important aspect al fiecărui edenist este folosirea "afinității". Afinitatea este o formă avansată de comunicare mentală, similară conceptului actual de telepatie. Afinitatea le permite edeniștilor să comunice între ei și cu tehnologia lor (numită bitek). Spre deosebire de cultura adamistă, care este împărțită în mai multe unități politice, edeniștii formează o singură entitate guvernamentală cunoscută sub numele de Consens. Consensul
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
locotenent la Saverne a atacat cu o sabie niște civili pentru că nu l-ar fi salutat suficient de politicos. Locotenentul nu a fost pedepsit. În timpul Primului Război Mondial Ossietzky a fost trimis pe Frontul de Vest devenind cu timpul caporal. A descris conceptul de război ca fiind „omor dirijat și organizat”. În 1918 a fost, ca și Adolf Hitler, un caporal de 29 de ani, deziluzionat. În timpul Republicii de la Weimar a fost cunoscut ca susținător al democrației și al pluralismului. A devenit secretar
Carl von Ossietzky () [Corola-website/Science/321506_a_322835]
-
Inelare, constituie o trecere către stele, iar Louis conduce secția de poliție și "Ticălosul Mincinos" peste margine. Echipajul urmează să folosească motorul încă intact al navei pentru a ajunge acasă. În afară de cei doi extratereștri, Niven folosește o serie de alte concepte din povestirile sale a căror acțiune se petrece în Spațiul Cunoscut: În primul capitol al ediției originale paperback a "Lumii Inelare", Louis Wu se teleporta spre est pentru a-și prelungi ziua de naștere. În realitate, mergând în această direcție
Lumea Inelară () [Corola-website/Science/321514_a_322843]
-
din 2007, este membru al echipei proiectului Dicționar de critică și teorie literară, grant CNCSIS coordonat, începând din 2007, de prof. univ. dr. Iulian Boldea. În cadrul proiectului, e autorul a peste 80 de articole referitoare la critici literari contemporani și concepte critice, publicate în volumul omonim . E membru al unui centru de cercetare acreditat CNCSIS la Universitatea Petru Maior: Modernitate și postmodernitate în literatura română a secolului XX. A făcut parte din colectivele de organizare a trei ediții succesive ale Conferinței
Dumitru-Mircea Buda () [Corola-website/Science/321511_a_322840]
-
(1948) (titlu original "The World of Null-A"), scris de obicei Lumea Ă, este un roman science fiction scris de A. E. van Vogt. Acesta a fost inițial serializat în trei numere din Astounding Stories în 1945. Romanul încorporează concepte din semantica generală a lui Alfred Korzybski și se referă la logica non-aristoteliană. "" a fost publicat inițial în 1945 sub forma unui serial în revista "Astounding Science Fiction", editată de John W. Campbell, Jr.. Pentru lansarea în volum care a
Lumea non-A () [Corola-website/Science/321516_a_322845]
-
E. van Vogt. Inițial, a fost serializat în "Astounding Stories" între octombrie 1948 și ianuarie 1949 sub tiltul The Players of Ă, ceea ce a condus la ideea greșită că apariția cărții datează din 1948, datorită mențiunii copyright-ului. Cartea încorporează concepte din semantica generală a lui Alfred Korzybski și face referire la logica non-aristoteliană. Ea prezintă continuarea aventurilor lui Gilbert Gosseyn din "Lumea non-A", detaliind eventimentele la scară galactică a căror desfășurare a condus la evenimentele interplanetare din precedenta carte
Jucătorii non-A () [Corola-website/Science/321534_a_322863]
-
îndepărtată de această lume pe care am scris-o într-o viață de vise fantastice". SciFiDimensions consideră că romanul "este ancorat puternic în stilul pulp al anilor '40, iar asta l-a făcut să nu îmbătrânească frumos", remarcând că "prezintă concepte științifice aiurite care sunt la limita magiei, personaje bidimensionale și o intrigă care șchioapătă". Cu toate acestea, consideră că "este un volum mai bun ca precedentul", lucru apreciat și pe Sevagram: """ continuă tradiția [Lumii non-A], dar o face într-
Jucătorii non-A () [Corola-website/Science/321534_a_322863]
-
serialul"Star Trek" companiei CBS, care l-a refuzat în favoarea creației lui Irwin Allen, "Lost in Space". Roddenberry și-a prezentat apoi ideea șefului Studiourilor Desilu — Herb Solow — care a acceptat-o în cele din urmă. Solow a vândut ulterior conceptul lui Gene pentru "Star Trek" companiei NBC, care a plătit, dar apoi a refuzat primul episod pilot , motivând că acesta era „prea cerebral”. Totuși, producătorii NBC fuseseră impresionați de idee, și au înțeles că o parte dintre problemele serialului se
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
with Tribbles”, „I, Mudd”, sau , au fost scrise și puse în scenă sub forma unor comedii. Umorul din "Star Trek" este în general mai voalat în seriile ulterioare și în filme, cu excepții notabile ca "". Mai multe episoade au folosit conceptul unor copii ale planetei Pământ, ceea ce a permis reutilizarea decorurilor deja existente. „Bread and Circuses”, „” și „The Omega Glory” prezintă asemenea lumi, iar trei episoade, „A Piece Of The Action”, și „Plato's Stepchildren”, se petrec pe planete extraterestre care
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
un asemenea roman. Articolul puncta faptul că schița a devenit depășită odată cu publicarea romanului "Lumea Inelară". "Down in Flames" a fost rezultatul unei conversații purtate între Norman Spinrad și Niven în 1968, dar la data publicării sale (1977) unele dintre concepte fuseseră invalidate de scrierile lui Niven publicate în perioada 1968-77 . O versiune revizuită a schiței a fost publicată în 1990 în volumul"N-Space".
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
Mondial, nava Mannerheim (referire la mareșalul Finlandei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial), centrul de pregătire al lui Rico - Camp Arthur Currie (numit după Sir Arthur Currie, comandantul corpului canadian în timpul războiului), etc. Romanul a popularizat o serie de concepte și inovații militare, unele dintre ele constituind o sursă de inspirație pentru cercetări reale. Cel mai remarcabil îl reprezintă exoscheletul care îi protejează pe soldați, folosit de infanteria mobilă. Aceste costume de luptă sunt controlate de mișcările celor care le
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
de mișcările celor care le poartă, dar sporesc vizibil puterea soldaților, viteza, greutatea maximă pe care o pot transporta, săriturile și, în plus, oferă vedere în infraroșu, radar și auz amplificat, echipament de comunicație, medical și hărți tactice. Un alt concept nou adus de carte este acela de "infanterie spațială", infanteriștii mecanizați fiind lansați în grupuri de pe orbită prin intermediul capsulelor. Tactica, antrenamentul și alte aspecte ale acestei forțe de elită futuriste sunt detaliate cu multă atenție, începând de la funcționarea costumelor de
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
ea se află pe lista lecturilor Corpului Marinei Statelor Unite, și a Forțelor Navale ale Statelor Unite Este primul roman ajuns pe lista de lecturi a trei dintre cele cinci ramuri ale armatei Statelor Unite care, la ora actuală, folosește multe idei similare conceptelor folosite de Heinlein (voluntari, forță de atac tehnologizată). În 2002, un general al Marinei descria viitorul echipamentului Marinei ca similar celui al infanteriei mobile. Spre mirarea lui Heinlein, "Infanteria stelară" a câștigat în 1960 premiul Hugo pentru "Cel mai bun
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
neașteptatului”. Anthony Boucher și J. Francis McComas au fost mai sceptici și au criticat romanul pentru „ciudatul dezechilibru dintre istoria prezentată pe scară largă și un număr de povești episodice la scară mică”. Deși au lăudat munca lui Clarke pentru „conceptele istorice și calitatea narațiunii și a ideii”, ei au concluzionat că "Sfârșitul copilăriei" este „o carte ciudată și imperfectă”. P. Schuyler Miller a spus că romanul este „imaginație și poezie”, dar a sfârșit subliniind că „nu se ridică la nivelul
Sfârșitul copilăriei () [Corola-website/Science/321576_a_322905]
-
și a numărat șapte sezoane, încheindu-se în 1999. Avându-și rădăcinile în universul "Star Trek" creat de Gene Roddenberry, a fost prima serie a francizei "Trek" creată fără implicarea directă a acestuia, deși el și-a dat binecuvântarea pentru concept cu puțin înainte de moartea sa în 1991. Serialul a fost creat de Rick Berman și Michael Piller, și a fost produs de Paramount Television. Principalii scenariști au fost, în afară de Berman și Piller, directorul Ira Steven Behr, Robert Hewitt Wolfe, Ronald
Star Trek: Deep Space Nine () [Corola-website/Science/321569_a_322898]
-
persoanele cu experiențe diferite — fie ele onorabile și nobile — intră în mod natural în conflict”. Episodul pilot a fost difuzat cu câteva săptămâni înainte de debutul serialului "Babylon 5". Creatorul acestuia, J. Michael Straczynski, a indicat că cei de la Paramount cunoșteau conceptul său încă din 1989, când încercase să le vândă ideea, și le furnizase îndrumarul serialului, scenariul episodului pilot, desene, biografii cuprinzătoare ale personajelor și rezumate pentru primele 22 de episoade. Paramount a refuzat "Babylon 5", dar a anunțat apoi că
Star Trek: Deep Space Nine () [Corola-website/Science/321569_a_322898]
-
montat în stylus, iar semnalul acustic era preluat de două microfoane apropiate de suprafață de scris. Unele modele noi pot determina poziția imaginii chiar în 3D. Tabletele Wacom sunt un exemplu pentru acest tip de dispozitive ce generează semnale electromagnetice: conceptul celor de la Wacom este că semnalul să fie generat de stilou/ indicator și detectat de o rețea de fire din tabletă. Alte modele că cele de la Pencept generează semnalul în tabletă și îl recepționează prin intermediul stylusului. Aceste tablete au fost
Tabletă grafică () [Corola-website/Science/321582_a_322911]
-
a urmări un obiect care nu atinge suprafață ei , colecționând mai multe informații . Totuși costurile acestora sunt mult mai mari se utilizează un indicator specializat. Unele tablete , mai ales cele pentru copii mici, folosind tehnologii similare celor RÂND deși acest concept nu mai este de mult folosit pentru tabletele profesionale. Un puck este accesoriul cel mai întâlnit la tabletele grafice. El seamănă cu un mouse dar este folosit cu scopul de a urmări sau de a realiza proiecte CAD sau pentru
Tabletă grafică () [Corola-website/Science/321582_a_322911]