49,017 matches
-
la Liège, de unde se întoarce, în 1891, cu titlul de doctor în științe politice și administrative. Publică basme, snoave și traduceri, iar din 1895, împreună cu Carol Müller, înființează colecția „Biblioteca pentru toți”, urmărind, prin conținutul scrierilor selectate, răspândirea „frumosului și moralului”. Același imbold îl va călăuzi și în activitatea de director al revistei „Foaia pentru toți”, pe care o va edita și conduce între 1896 și 1899. Mai scrie în „Revista literară”, „Revista olteană”, „Familia”, „Biblioteca familiei”, „Vatra”, „Revista nouă”, „Vieața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
ghiaur hain". Prima dintre acestea, prezența de două ori În conținutul baladei, prezintă condiția și postura reală a personajului, folosită o dată de autorul anonim În expozițiune, si a doua oară de către sultan În momentul În care este impresionat de puterea morală a voievodului român care nu cedează insistentelor lui nici după decapitarea primilor doi copii. Atunci Însă când același sultan se arătă nemulțumit de năzuința spre independența a lui Brâncoveanu i se adresează cu formulă disprețuitoare și amenințătoare În același timp
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
se arătă nemulțumit de năzuința spre independența a lui Brâncoveanu i se adresează cu formulă disprețuitoare și amenințătoare În același timp, ,,Boier vechi, ghiaur hain". Pentru turcii de rând, limitați, de o cruzime feroce și incapabili să înțeleagă adevărată valoare morală a lui Constantin Brâncoveanu, el este doar ,,Ghiaur vechi, ghiaur hain". La rândul lor, formulele de adresare existente În replicile domnitorului reliefează măiestria cu care autorul anonim a știut să evidențieze atitudinea acestuia În funcție de momentele acțiunii și de interlocutor
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
Fără o miză literară specială, scrierea își conservă o miză personală și autenticitatea de document al unei stări de spirit. Sticla de lampă reunește texte eterogene - scurte eseuri, mai ales memorialistice, unele pe teme minore (fluturi, flori, riduri), literare sau morale (Dizidenții apostați sau Manierismul neputinței, denunțând „falsul” autorilor de parabole din anii ’60-’70), portrete (Telefonul, Redactorul), pagini de sociologie a literaturii. Eseistica lui V. se distinge prin aceeași discreție elegantă, de un lirism tandru când e vorba de evocarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
Holban, M. Cerchez, G. Lazăr, Gh. Tăutu, Em. Cobălcescu, N. Roiu, I. Gheorghiu-Budu, Emil Simon, D. Gulea, Gh. Stați colaborează cu versuri și proza. Adesea publică și I.M. Codrescu, autor de articole istorice, articole despre „artele frumoase”, traduceri de istorioare morale din limba franceză și versuri. Em. Arghiropol traduce din Xavier de Maistre și din V.A. Sologub (printr-un intermediar francez) și redactează o cronică a spectacolelor teatrale. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287690_a_289019]
-
maximelor care, nu-i așa, sunt necesare și universale?! Dar cum se simte insul care alege să fie instrument al minciunii? La început, agentul de marketing al minciunii, ca orice om onest, dă să se smulgă din țesătura imposturii. Instinctul moral pulsează viu și amenință prăbușirea șandramalei. Dorințele însă, pulsiunile chiar, anihilează acest instinct, îl biruie. Există atătea momente care ar putea fi de cotitură! De întoarcere la cenușiul blocant dar cel puțin neutru moral. Căte momente de cotitură, atătea ispite
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
maximele expuse de profesor, urmează interpretarea în registru parodic și se încheie cu adevărurile expuse ex cathedra de către profesor. Umorul fin vine din manevrarea ingenioasă a acestui scenariu care opune absolutul prozaismului cotidian: „Progresul este intrarea în absolut / a valorilor morale, prin repetiție, însă, / valorile se înjumătățesc”; Profesorul tăia cu cuțitul bucata / din farfurie, șervetul îi stătea strâmb, / am vrut să i-l îndrept”. Genericul profesor are păreri despre toate stările lumii, vorbește despre război, plictis, banalitate, libertate. Dedublarea eului poetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
de mahala, apărută mai întâi în „Revista Carpaților” (1861). Înrudită îndeaproape cu fiziologia, specie cu o prezență distinctă în scrisul românesc de la mijlocul secolului al XIX-lea, nuvela indică orientarea autorului către realitatea (și actualitatea) autohtonă. Opțiunea privește o categorie morală și socială dezavuată de mulți alți scriitori, întru totul caracteristică vremurilor tulburi, de tranziție. Autorul pare să aibă în preajmă (și nu numai aici) diatribele lui I. Heliade-Rădulescu împotriva ciocoilor și a ciocoismului, dar ajunge să dea acestei caracterologii o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
a slujnicarului rezonează deplin în grotesca mărturisire cu temei similar rostită de Rică Venturiano. Dar F. nu-și poate lăsa eroii să se contureze singuri și îi „susține” cu discursul lui agresiv, pătimaș ori persiflant, întotdeauna polemic. Considera că asanarea morală este ținta cea mai de seamă a scrisului. Mentalitatea, definind epoca, își avea sorgintea în confuzia dintre finalitatea etică și cea estetică a operei literare. Suprapunerea planurilor se menține și în romanul Ciocoii vechi și noi, dar preeminentă va deveni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
numeroase, ale lucrării. Oprindu-se asupra epocii fanariote în faza ei crepusculară, „o vreme de o caricatură tragică” (N. Iorga), când pe decrepitudinea inconștientă a unora înflorește parvenitismul neguros și cinic al altora, F. intuiește aici sursa unei bogate tipologii morale, psihologice și sociale. Întregul proiect etic și epic al romanului este enunțat în Dedicație și în Prolog, texte revelatoare pentru incisivitatea critică și pentru polemismul abundent exteriorizat. Fusese în intenția autorului să întruchipeze ascensiunea ciocoiului în două ipostaze, dar nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
ei declinantă odată cu revenirea în scaunul țării a unui domn pământean, care face dreptate și pedepsește aprig pe ticălos, tot atunci aflându-și cuvenitul sfârșit chera Duduca, chir Costea Chiorul și Andronache Tuzluc. Destin regizat autoritar de autor, din perspectiva morală și moralizatoare proprie oricărei scrieri edifiante, ceea ce dictează și introducerea în acțiune a unui grup de personaje cu evoluție simetric antagonică, acestea fiind menite să recupereze și să încununeze ideea de virtute: banul C., Maria (fiica banului) și vătaful Gheorghe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
F., care nu știe să povestească, pune în scenă. Nu doar un element sau altul este dramaturgic în Ciocoii vechi și noi, ci chiar trunchiul operei, pe el aglomerându-se nenumărate glose alogene, izvorâte din dorința de epuizare a studiului moral și istoric. Căci autorul înscenează, documentează și face comentarii diverse, având mereu sub control, ca dintr-un fel de avanscenă, mișcarea actorilor și reacția cititorului. Astfel, epoca fanariotă se dezvăluie a fi mai mult decât o ramă ori un fundal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
unui ceas. Lângă omul rămas după debarcare (moarte) sunt puse greșelile sale ca o movilă; și aceasta este, Într-adevăr, veșnicia. (Merikara, 51.57) Astfel, viața devine În Întregime o slujire divină Împlinită de fiecare, pentru că fiecare deține personalitatea sa morală, iar ritul - care este public - Își pierde sacralitatea mecanică: „Este mai bine primită virtutea celui drept decât boul celui nedrept” (Merikara, 128). Cred că aici este pentru prima oara când se vorbește astfel, spre jumătatea secolului al XXI-lea Î
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orice mort, ca beneficiar al unei formule funerare regale, devine rege și, prin urmare, se identifică cu un zeu care este rege al celor morți. Astfel, orice mort devine Osiris, se identifică cu membrii societății care ajung „dincolo” după judecata morală care le asigură supraviețuirea. În concordanță cu această concepție este faptul că În reprezentările obiectelor personale, Înzestrate cu nume, de pe sarcofagele epocii, apar, pe lângă obiectele de uz cotidian - arme, provizii -, și coroanele și Însemnele regale, de care, acum, orice mort
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acordată conceptului maatxe "maat". Am Întâlnit deja În alt moment o insistență aparte asupra acestei teme, chiar În prima Perioadă Intermediară, când, În urma prăbușirii societății organizate, aspirația către o ordine reînnoită din rațiuni interioare duce la contemplarea nostalgică a Îndatoririi morale. Aici maat este ceea ce Îl face pe rege să „trăiască” (la fel ca Ra În mai vechea mitologe solară), dar este și ordinea cosmică pentru care regele este garant. Astfel se revine În mod oficial principiul conform căruia regele Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
era asigurat nivelul de trai de care se bucurase pe pământ, În conformitate cu faptul că hitiții considerau moartea o continuare a vieții Într-un mediu diferit, unde fiecare Își păstra statutul social și economic, fără diferențe create de evaluări de ordin moral. Și morții obișnuiți continuau să ducă o viață asemănătoare celei de pe pământ, fără schimbări, o existență de cele mai multe ori săracă, având perspectiva neliniștitoare de a ajunge la o situație chiar mai proastă În cazul În care urmașii nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o boală cumplită care e pe punctul de a-l ucide, dacă nu ar fi intervenit zeii care l-au salvat trimițând o entitate tămăduitoare care să exorcizeze boala. Povestea este Întrețesută cu motive importante, subliniindu-se Îndeosebi tema echității morale și religioase a suveranului, care trebuie să fie impecabilă tocmai ca mediator Între sfera divină și societatea umană. Reiese, de asemenea, și rolul primar pe care trebuia să-l aibă fiica regelui În ceremoniile funebre În cinstea suveranului defunct, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că, lăsând la o parte triada capitolină și cea palatină, Ceresxe "Ceres", Liberxe "Liber", Venusxe "Venus", Dianaxe "Diana", Lucinaxe "Lucina", Mater Matutaxe "Mater Matuta" nu desemnează numai fenomene naturale (creștere, cereale, vin, sexualitate, lumină), ci și situații sociale, psihice și morale (căsătorie, libertate, iubire, tinerețe). Începând din așa-numita perioadă intermediară a republicii, cel puțin unele sectoare ale elitei culturale au putut formula o concepție transnaturală și transpersonală a divinului, având și ajutorul filozofiei „italice”, al celei platonice, epicureice și stoice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu există o instituție a profeției. XV-viri sacris faciundus, quindecemvirii Însărcinați să administreze graecus ritus și să păstreze cărțile sibiline erau fără Îndoială scutiți de serviciul militar, dar nu și-au folosit timpul și funcția ca să stigmatizeze abuzurile sociale sau morale și ca să le ceară pacea militariștilor romani, ori ca să pună În practică ceea ce alcătuiește În vreun fel obiectul marii tradiții profetice iudaice (Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, Antiquitates Romanae, 4, 62, 5). La Roma aceasta era datoria filozofilor, a poeților satirici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tatălui nu apare printre cele mai bune zece lucruri. Averea, virtutea și desăvârșirea pot fi atinse fără religie, rămânând În cadrul tradiției sociale sau al formării filozofice (Lucilius, 1326-1338). Aceste indicații despre situarea religiei În contextul civilizației romane și oscilația funcțiilor (morală, critică a societății, caritas În sensul de binefacere) Între religie și celelalte segmente ale instituțiilor civile și culturale (Înțelepciune, mos, filozofie, drept, prevederea statului: cura, providentia) arată că orice clasificare a religiei romane În sfera științei religiilor trebuie să integreze
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
El a cutezat cel dintâi să critice „Înșelătoria homerică”. Homer Îi gândește pe zei ca oameni, antropomorfi și plini de defecte etice: „Însă de la Homer au Învățat toți” (F 10). Critica le este adusă lui Homer și Hesiod din motive morale: aceștia le-au atribuit zeilor tot ceea ce este supărător și blamabil printre oameni (F 11). Așadar, sunt atacate nu cultele oficiale, ci „teologia poeților”. Xenofan merge până la abolirea divinației sau până la a da o explicație naturală fenomenelor meteorologice, folosind un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
găsesc cu timpul ceea ce este mai bine”. Puținele fragmente care ne-au rămas nu ne permit să clarificăm care este relația Între Zeul său unic și numeroșii zei. Prin critica adusă mitului și reprezentării divinului În formă umană, prin exigențele morale și spiritualizarea ei radicală, această doctrină prezintă trăsăturile unei tipice „religii de intelectuali”. Problemele pe care pitagoreismul le prezintă În plan istorico-religios privesc relația dintre „confraternitatea religioasă” și „școala științei”, distincția precisă Între doctrina sufletului și escatologia pitagoreică, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și prin ce fel de acțiuni (RD I fr. 6-10, În Augustin, De civitate Dei 4, 27; 6, 5). Teologia mitică este foarte răspândită prin intermediul artiștilor, poeților și, mai ales, al teatrului, dar, din punct de vedere filozofic, civic și moral, ea este aceea căreia trebuie să Îi fie aduse acuzele cele mai severe. Nașterea unui zeu din capul, coapsa ori picătura de sânge a altui zeu, felul În care zeii pradă, sunt adulteri, Îi slujesc pe oameni - toate acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
taur și În lebădă doar ca să poată iubi o muritoare. Nu există minune sau viciu pe care mitul să nu Îl fi atribuit zeilor. Asemenea povești s-ar putea salva cel mult prin alegoreză. Această critică dovedește superioritatea intelectuală și morală a unui om Învățat și fidel față de stat, raționalist și mistic În același timp. Această critică nu reprezenta o primejdie pentru el, deoarece nici unul dintre miturile pe care le-am amintit nu a fost elaborat direct În cadrul cultelor romane licite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
separa religia, morala și ordinea socială, afirmă autonomia virtuții (Cicero, De natura deorum, 3, 36, 86 sq.): nimeni nu a primit niciodată virtutea de la divinitate, nici nu i-a mulțumit cineva fiindcă este un om bun din punct de vedere moral, drept, Înțelept. Rămâne de subliniat că temele căsătoriei și ale erosului („morala sexuală”) ocupă un loc fix, dar nu dominant, atât În filozofia, cât și În religia romană. Multe din subiectele pe care le-am tratat aici nu au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]