48,792 matches
-
lunar, între 20 ianuarie și 28 decembrie 1904, sub directoratul lui Dimitrie Nanu. În Întâiul cuvânt publicația își declară scopul de „a scoate la lumină” talentele locale. În consecință, în cele opt pagini din primele două numere vor fi întâlnite pseudonime sau nume mai puțin cunoscute (Profir, Ofelia, Isis - Isidor Budu, Silvia Slăvescu, Maria Arteni, A. Mândru, Dan, Rândunel, Nicu G.), semnând poezioare sau „rime vesele”, traduceri, schițe și impresii. De la numărul următor D. Nanu, constatând puținătatea talentelor locale ce nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288633_a_289962]
-
de regulă portretul literar al unei personalități, precum Barbu Delavrancea, I. L. Caragiale, Ștefan cel Mare ș.a. Poeziile inserate în P.l. aparțin lui Cincinat Pavelescu, D. Nanu, Al. Zamfirescu, Al. Gherghel, G. Tutoveanu, A. Mândru, Ion Petrovici, Corneliu Moldovanu (și cu pseudonimul Radu Stâncă). O parte dintre semnatari pot fi regăsiți în paginile literare ale gazetei „Paloda”. În ultimul număr se reproduce un articol al lui Titu Maiorescu, Progresul adevărului, pentru a evidenția încă o dată clarviziunea acestuia în legătură cu literatura și arta românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288633_a_289962]
-
imaginari. A creat trei alter-ego principali: Alberto Caeiro, Ricardo Reis, Alvaro de Campos. Aceste texte trebuie înțelese ca replici ale unor personaje din piese de teatru inventate de el, explică poetul portughez. Cel de-al patrulea mare autor e un pseudonim: eu am scris opera lui, precizează Pessoa, sub un alt nume. Alberto Caeiro, pe care Pessoa îl prezintă drept maestrul său și despre care afirmă că s-a născut în 1889 și a murit în 1915, este poetul inocenței. Poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
NEAGOE, Vlad (pseudonim al lui Vladimir Berlinschi; 2.III.1952, Tănătari, j. Tighina), poet, prozator și dramaturg. Este fiul Raisei (n. Osadci) și al lui Isachie Neagoe, țărani. Urmează liceul în localitatea natală, absolvindu-l în 1969, și se înscrie la Facultatea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
la care renunță după al doilea număr, cedându-i titlul lui George Ivașcu. Mai publică la „Însemnări ieșene”, „Umorul literar”, „Lumea”, „Tot”, „Cuvântul liber”, „Șantier”, „Era nouă”, „Frize”, „Jurnalul literar”, „Ecoul”, „Cronica”, „România literară”, „Teatrul” ș.a. În 1957 semnează cu pseudonimul Alexandru Adamescu dramatizarea Judecata focului și alege să se ocupe cu perseverență de acest gen literar. A mai iscălit Al. V. Voitinovici, Adam Apostol. Piesele de teatru ale lui V. sunt grupate în trilogii: Oameni în luptă (1964), alcătuită din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
ALEXANDRU, Oltea (pseudonim al Oltei Epureanu; 22.VI.1930, Cernăuți - 28.VII.1991, București), prozatoare. Este fiica avocatului Emil Epureanu, prieten cu Mihail Ralea și Ionel Teodoreanu, și a Ștefaniei Alexandru (n. Hotinceanu), învățătoare. Urmeză cursurile primare, gimnaziale și liceale la București, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
de N. Mihăescu-Nigrim, fragmente de nuvele de S. Semilian, povestiri de Iordan Lucaci, N. N. Beldiceanu. Cu articole privind literatura au colaborat și Gala Galaction, N. Dunăreanu, D. Iov, Liviu Marian, Alfred Moșoiu, Zaharia Stancu. Pentru foarte multe texte sunt folosite pseudonime. Apar traduceri din Lev Tolstoi, Marcel Prévost, Charles Baudelaire. Il.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288853_a_290182]
-
Alfred de Musset, Victor Hugo, Sully Prudhomme) la revistele sămănătoriste „Sămănătorul”, „Ramuri”, „Neamul românesc literar”, „Floarea darurilor”, „Freamătul”, „Arta românească”, apoi și la „Daruri”, „Orașul nostru”, „Viitorul”, „Unirea”, „Adevărul literar și artistic”, „Viața românească”, „Însemnări ieșene” ș.a., semnând uneori cu pseudonimul Măceș. A fost membru al Societății Scriitorilor Români, al Societății Dramaturgilor Români și al Societății Publiciștilor Români. Începuturile literare ale lui M. stau sub semnul poeziei (a lăsat și un manuscris cu titlul Din caier, datat „1904-1905”), influențată vădit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
BRĂNIȘTEANU, B. (pseudonim al lui Bercu Braunstein; 17.IV.1874, Iași - 29.XII.1947, București), gazetar. Fiu al comercianților Ester și Avram Braunstein, B. a avut parte de o educație îngrijită. Elev mai întâi la Iași, apoi la Roman, a fost trimis (1888
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285863_a_287192]
-
care exaltă și poetizează trecutul național, mare portretist, L. este și ca literat reprezentativ pentru climatul romantic premergător anului 1848. „Mozaicul”, publicație în paginile căreia apar numai traduceri (majoritatea îi aparțin lui L., dar sunt fie nesemnate, fie trecute sub pseudonime precum Scumpescu sau Gr. Canuș), arată o preferință marcată pentru romanesc. Influențat de ideile lui Ioan Maiorescu, care încerca, prin modelul german, să contracareze invazia literaturii franceze (ce îi părea „ușoară, imorală și fadă”), L. adună în „Mozaicul” numeroase transpuneri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
era ales președinte al Societății studenților români din Belgia. B. debutează, cu o schiță și cu o poezie, în 1896, în ziarul „Dreptatea” din Turnu Severin. În continuare, va colabora asiduu cu versuri, proză, note și comentarii, iscălite și cu pseudonimele Floreal, Florib, Ieșanu, Juvenal, Rocambole, Telegrafistul X.Y., Zed, Zefirina ș.a., la „Foaia pentru toți”, „Adevărul ilustrat”, „Povestea vorbei”, „Epoca”, „Convorbiri literare”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Revista modernă”, „Noua revistă română”, „Arhiva”, „Pagini alese”, „Ovidiu”, „Cronica”, „Jurnalul”, „Românul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
, Ștefan (pseudonim al lui Gheorghe Dinu; 5.VI.1904, Precopana, Grecia - 14.V.1974, București), poet, prozator și eseist. Este fiul Paraschivei și al lui Enache Dinu, comitagiu, venit în țară în 1907 și stabilit la București, proprietar al unei lăptării în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
1924-1925), „Integral” (1925-1928) și la „unu” (1928-1932), „Cuvântul liber” (1933-1936), „Lumea românească” (1937-1939), „Timpul” (1940-1947). Colaborează frecvent la „Contimporanul” și „Urmuz”, „Meridian”, „Facla”, „Orizont”, „Veac nou”, „Revista literară”, „Umanitatea”, „Flacăra” ș.a. Semnează proza și Stephan Roll, iar pentru poezie folosește pseudonime ca Sașa Tanievicin, Dinu Precopan, Jack Spintecătorul, Barbu Albastru și Teodor Cristea. În 1932, în revista „unu”, R. publică un text, Sugestii înaintea unui proces (era vorba de procesul intentat de autorități lui Geo Bogza), semnat Gh. Dinu, un manifest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
, (pseudonim al reginei Elisabeta a României; 29.XII.1843, Neuwied, Germania - 1.II.1916, București), poetă, prozatoare și traducătoare. Fiică a prințului Hermann de Wied și a prințesei Maria de Wied, Paula Ottilia Elisa de Neuwied, viitoarea regină și poetă, învață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
literarische Rumänien”, „Foaia interesantă”, „Gazeta feminină”, „Gegenwart”, „Ilustrația”, „La Revue des deux mondes”, „Le Figaro”, „Les Annales politiques et littéraires”, „Monde und Heute”, „Opinia publică”, „Revista noastră”, „Revista politică”, „România”, „Tribuna”, „Vocea adevărului” ș.a. Și-a semnat unele scrieri cu pseudonimul F. de Laroc, iar altele, alcătuite în colaborare cu Mite Kremnitz, Dito und Idem. Devine membră de onoare a Academiei Române în 1881. A fost înmormântată la Curtea de Argeș. Poezia din volumele Jehovah (1882), Meine Ruh (1883), Balladen und Romanzen (1885), scrisă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
în 1934-1935 îi încredințează un serial de treizeci și trei de studii și portrete literare consacrate scriitorilor români din secolele al XIX-lea și al XX-lea), „Muzică și poezie”, „Libertatea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Gazeta cărților”, „Timoc” ș.a. A apelat și la pseudonimele Ali, Alior, V. Baltă. A îngrijit și comentat o ediție Teatru de V. Alecsandri, o ediție Opere alese de A.I. Odobescu și alte scrieri ale acestui autor, căruia îi alcătuiește și o bibliografie cvasicompletă, ca și în cazul scrierilor lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Hegheș; 17.III.1946, Arad), prozator. Este fiul Profirei (n. Rusu), coristă la Filarmonica „Banatul”, și al lui Alexandru Hegheș, profesor universitar. A urmat, în Timișoara, școala profesională (1960-1964) și liceul la fără frecvență (1972-1974). A practicat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286709_a_288038]
-
Cavaler (2000) și cu Legiunea de Onoare în grad de Ofițer, acordată de Republica Franceză (2001). Membru al Asociației Scriitorilor Români din Ardeal (1937), va deveni, peste ani, și membru al Uniunii Scriitorilor. Debutează în literatură cu epigrame semnate cu pseudonimul La Flèche în paginile revistei orădene „Flori de crâng” (1933), unde publicau și colegii săi de liceu Ion Frunzetti și Vasile Netea. De-a lungul vieții va colabora la gazetele „România nouă”, „Patria”, „Națiunea română”, „Vestul”, „Tribuna Transilvaniei”, „Dreptatea”, precum și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
gazetele „România nouă”, „Patria”, „Națiunea română”, „Vestul”, „Tribuna Transilvaniei”, „Dreptatea”, precum și la publicațiile literare „Gând românesc”, „Universul literar”, „Familia”, „Vatra”, „Astra”, „Tomis”, „Argeș”, „Scrisul bănățean” („Orizont”), „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. A folosit și pseudonimele G. T. Pop, P. Dragomir, A. Daescu, G. Tega. Ț. s-a făcut cunoscut cu volumul de epigrame Instantanee (1937), care marchează totodată debutul editorial. Pentru nuvela Drumul spre țară, a cărei acțiune se petrece în zilele Dictatului de la Viena
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
teatrale dau Ion Peretz (Domnul Tudor) și Oreste (Rugăciune). De relevat seria Figuri contimporane, semnată de Petre Locusteanu, care asigură și cronică literară, articolele despre teatru și actori, suita intitulată Impresii... nesubvenționate din Germania, ca și rubrică „Însemnări”, unde, sub pseudonimul Cronicarul Dâmboviței, redactorul scrie cu un condei acid despre viața culturală a capitalei, vizând îndeosebi oameni și moravuri din lumea literară. M. Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290734_a_292063]
-
SOLIA, revistă apărută la Călărași în octombrie 1935, având subtitlul „Literară, artistică, dobrogeană”. Redactor: G. Arabolu, care folosește și pseudonimul Calistrat Istriceanu. S. afirmă că vrea să fie „solul literar al Dobrogii”, „să unească într-un singur gând și ideal celelalte provincii cu vechea țară a lui Mircea” (Cuvânt înainte). Colaborează cu versuri Corneliu N. Iliescu, Lascăr Demetrescu, Mihail Iazu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289782_a_291111]
-
Relgis (Parabola omului de azi, Pe muntele vieții, proză poematică), C.R. Ghiulea (Oișie Haham în război, nuvelă). Publică eseuri Ioan Slavici (Umanitarism rațional, în care pledează pentru găsirea obârșiei umanitarismului, a iubirii de oameni în sentimentul religios), Tudor Teodorescu-Braniște, sub pseudonimul Andrei Braniște (Războiul în literatură, fragment), Alexis Nour. În rubricile „Recenzii”, „Glose”, „Cărți noi”, „Cronici” (subdivizată în „Literare”, „Filosofie”, „Artă” și „Sociale”) se prezintă volume de I. Al. Brătescu-Voinești (În slujba păcii), Lucian Blaga (Poemele luminii), Ion Pillat (Grădina dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
păcii), Lucian Blaga (Poemele luminii), Ion Pillat (Grădina dintre ziduri), A. Dominic (Revolte și răstigniri). Sunt de semnalat ampla recenzie făcută de Ion Barbu la volumul de versuri Darurile pământului de Nichifor Crainic și alta, semnată de C.R. Ghiulea cu pseudonimul Renovatus, la Amintiri universitare de Ion Petrovici. Fără un program enunțat ca atare, dar prezentându-se drept „o revistă care corespunde noului spirit al vremii”, U. își propune să facă „o revoluție spirituală”, să se articuleze la noua intelectualitate a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
Ploiești, în al cărei comitet de redacție este membru), „Universul”, „Viitorul” ș.a. În 1899-1900 a scos săptămânalul „Stindardul” (Ploiești), iar în 1908-1909, împreună cu D. Karnabatt, revista „Opinii”. Debutează editorial în 1896, cu volumul Epigrame, aici semnând pentru prima oară cu pseudonimul Quintus. Improvizația reușită și expresia vie își găsesc în epigramele sale genul potrivit. Tematicii nu-i lipsește varietatea, dar de o atenție deosebită în ochii epigramistului pare să se bucure portretizarea, în manieră ușor caustică, a femeii. Un alt volum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287593_a_288922]
-
, Leonida (pseudonim al Liubei Tuchilatu; 26.X.1949, Bursuceni, j. Bălți), poetă și eseistă. După studii de filologie română făcute la Universitatea de Stat din Chișinău (1965-1971), a fost colaboratoare la Muzeul Literaturii Române din Chișinău, redactor la Editura Cartea Moldovenească (din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]