KorAP: Find »[drukola/base=braț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1941 1942 1943 ...2001 >

50,001 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

vorbă Bunger. Știți, domnilor - adăugă el înclinîndu-se ceremonios și metodic în fața fiecăruia dintre cei doi căpitani - știți că aparatul digestiv al balenei a fost construit în așa fel de impenetrabila Pronie Cerească, încît nu poate să digere complet nici măcar un braț de om? O știe și ea. Așa că, ceea ce dumneavoastră numiți răutatea Balenei Albe, e doar stîngăcia ei. Căci nu i-a trecut niciodată prin cap să înghită măcar un singur mădular omenesc, ea se gîndește numai să sperie, prin manevrele

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și mai mult; cînd i-am dat un emetic, a vărsat cuțitul sub formă de cuie. N-a putut să digere cuțitul și să-l asimileze total în organismul lui. Da, căpitane Boomer, dacă ești hotărît să lași amanet un braț pentru a dobîndi privilegiul de a-i asigura celuilalt o înmormîntare onorabilă, balena ți-l va da înapoi pe acesta: ajunge să-i mai acorzi încă o șansă de a te înhăța, cît mai curînd. Atîta tot. Ă Nu, Bunger

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
înmormîntare onorabilă, balena ți-l va da înapoi pe acesta: ajunge să-i mai acorzi încă o șansă de a te înhăța, cît mai curînd. Atîta tot. Ă Nu, Bunger, mulțumesc, răspunse căpitanul englez. N-are decît să-și păstreze brațul pe care l-a înghițit, pentru că n-am încotro și pentru că nici n-am știut că ea mi-l înghițise. Dar al doilea braț nu i-l dau! M-am săturat de balene albe! M-am dus după una odată

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
curînd. Atîta tot. Ă Nu, Bunger, mulțumesc, răspunse căpitanul englez. N-are decît să-și păstreze brațul pe care l-a înghițit, pentru că n-am încotro și pentru că nici n-am știut că ea mi-l înghițise. Dar al doilea braț nu i-l dau! M-am săturat de balene albe! M-am dus după una odată și-mi ajunge. Știu că acela care-ar omorî-o s-ar acoperi de glorie și mai știu că are o încărcătură întreagă de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
mirosi pe Ahab și dîndu-i ocol ca un cîine. Sîngele omului ăstuia clocotește - aduceți-mi un termometru! Pulsul lui face să tremure puntea! Dă-mi voie, domnule! Și, spunînd acestea, își scoase din buzunar un bisturiu și se apropie de brațul lui Ahab. Ă-în lături! răcni Ahab, îmbrîncindu-l spre parapet. Pregătiți ambarcațiunea!... în ce direcție înota? Ă Dumnezeule! exclamă căpitanul englez, căruia îi fusese pusă întrebarea. Ce-i cu dumneata?... Cred că se îndrepta spre est. Ascultă, adăugă el adresîndu-se lui

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
al coloanei vertebrale; de trei pence pentru privilegiul de a asculta ecoul din cavitatea creerului; și de șase pence pentru priveliștea neasemuită oferită de fruntea balenei. Dimensiunile scheletului, pe care urmează să le dau aici, au fost transcrise întocmai de pe brațul meu drept, în carnea căruia le gravasem, întrucît pe vremea cînd mă încumetam la astfel de expediții, nu exista alt mijloc de a păstra asemenea date statistice prețioase. Neavînd însă destul spațiu și dorind să-mi rezerv pentru un poem

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
acestea pot să pară banale. Ce să mai zic eu, care scriu despre leviatan?! Fără voia mea, scrisul mi se lățește, căpătînd majusculele unui afiș. Dați-mi o pană de condor! Dați-mi drept călimară craterul Vezuviului! Țineți-mă de brațe, prieteni, căci însuși efortul de a așterne pe hîrtie gîndurile despre leviatan mă obosește și mă amețește, prin întinderea și ambiția lor de a cuprinde totul, vrînd parcă să îmbrățișeze întreaga sferă a științelor, precum și toate generațiile de balene, de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
mai e Prometeu pus pe treabă, o să-i comand un om complet, după un model convenabil. încălțat, să măsoare cincizeci de picioare înălțime; pieptul, cu diametrul tunelului de sub Tamisa; picioarele să aibe rădăcini, ca să poată rămîne într-un singur loc; brațele, să aibe o grosime de trei picioare la încheieturi; inimă, de fel; fruntea - de aramă; iar creieri, cam un sfert de pogon... Dar să comand oare și ochi, ca să vadă în afară? Nu, mai bine să-i facă o lucarnă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
urmă, ca să poată să-l încerce și să vadă cît de comod era. Rămase acolo nemișcat vreme de cîteva minute, apoi îi spuse unuia dintre oameni să-i aducă din sacul lui marinăresc pe micul zeu Yojo. După care, încrucișîndu-și brațele pe piept, cu Yojo între ele, ceru să i se pună capacul î „bocaportul“, cum îi zicea el). Capacul prins într-o balama de piele, coborî peste Queequeg, nelăsînd la vedere decît fața lui liniștită. Ă Rarmai îmerge, e ușor

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
îmerge, e ușor), murmură el într-un tîrziu, cerînd prin semne să fie dus înapoi în hamac. Dar înainte de asta, Pip, care se tot învîrtise pe-acolo, veni lîngă Queequeg, cu tamburina într-o mînă și-i spuse, apucîndu-l de braț cu cealaltă mînă și scoțînd un suspin înăbușit: Ă Sărmane pribeag, n-o să isprăvești niciodată cu drumurile astea obositoare? încotro pornești acum? Dar dacă te va duce curentul spre Antilele acelea, a căror plajă dulce e bătută doar de nuferi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
într-o singură zi. Așa că prietenul meu Queequeg își recapătă curînd puterile și, în cele din urmă, după ce zăcu vreo cîteva zile pe cabestan fără să facă nimic îdar înfulicînd cu o poftă grozavă), sări brusc în picioare, își întinse brațele, căscă puțin, apoi, sărind la prova ambarcațiunii sale suspendate, își apucă harponul și se declară gata de luptă. Cu o fantezie năstrușnică, se folosi de sicriu ca de un cufăr, în care își rîndui hainele, scoase din sacul său marinăresc

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
din pricina neastîmpărului lor. Pentru orice mag cu firea călătoare și meditativă, acest senin Ocean Pacific devine - din clipa cînd l-a privit măcar o dată - marea lui adoptivă. Apele sale curg chiar în inima lumii, iar Oceanul Indian și Atlanticul îi sînt brațele. Aceleași ape spală cheurile noilor orașe californiene, clădite mai ieri de cea mai recentă seminție de oameni și tot ele spală țărmurile ofilite dar încă somptuoase ale pămînturilor Asiei, mai străvechi decît Abraham; iar între ele plutesc, aidoma unor căi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
sau garniturile din ambarcațiuni. Nu rareori era înconjurat de cîte un cerc de marinari nerăbdători, care așteptau cu toții să fie serviți, întinzîndu-i cîte o sapă, cîte un harpon, cîte o țăpoaie sau cîte o lance și urmărindu-i cu atenție brațele negre de funingine, în timp ce muncea. Totuși, bătrînul acesta mînuia, cu un braț răbdător, un baros la fel de răbdător. Nu crîcnea și nu se arăta cîtuși de puțin enervat sau ațîțat. Tăcut, domol și solemn, își apleca tot mai mult spinarea veșnic

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de marinari nerăbdători, care așteptau cu toții să fie serviți, întinzîndu-i cîte o sapă, cîte un harpon, cîte o țăpoaie sau cîte o lance și urmărindu-i cu atenție brațele negre de funingine, în timp ce muncea. Totuși, bătrînul acesta mînuia, cu un braț răbdător, un baros la fel de răbdător. Nu crîcnea și nu se arăta cîtuși de puțin enervat sau ațîțat. Tăcut, domol și solemn, își apleca tot mai mult spinarea veșnic încovoiată, muncind din greu, ca și cum munca ar fi fost viața însăși, iar

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
motive de economie, foarte înțelepte și chibzuite, fierarul își instalase atelierul în pivnița locuinței sale, făcîndu-i însă și o intrare separată; tînăra și iubitoarea lui soție obișnuia să asculte, cu bucurie, nu cu nervozitate, puternicele lovituri ale ciocanului mînuit de brațul tînăr al bătrînului ei soț. Ecourile lor, înăbușite de atîtea ziduri și dușumele, ajungeau cu un sunet dulce în odaia copiilor, care adormeau astfel în vigurosul cîntec de leagăn al Muncii. Dar, vai! nenorocire fără margini! De ce nu vii, tu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
lîngă corabie. Capitolul CXVII SEXTANTUL Sezonul de vînătoare de la Ecuator se apropia de sfîrșit. Ori de cîte ori Ahab ieșea din cabină și-și ridica privirea spre cer, vigilentul timonier mînuia cu dîrzenie echea, iar marinarii nerăbdători dădeau buzna la brațele de vergi și rămîneau acolo, cu ochii ațintiți asupra dublonului de aur abia așteptînd să primească ordinul de a întoarce spre Ecuator prova corabiei. Ordinul acesta fu dat peste multă vreme: era aproape de amiază și Ahab își făcea obișnuitele măsurători

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
simtă pe-al meu! Sînge lîngă foc! Așa! Apoi se întoarse, cu mîna stîngă încleștată pe ultima verigă a lanțului și-și puse piciorul pe spinarea partului, rămînînd neclintit în fața treimii înalte a flăcărilor, cu ochii în sus și cu brațul drept ridicat în văzduh. Ă O, tu, duh limpede al focului curat căruia m-am închinat odată pe aceste mări, întocmai ca un persan, pînă cînd m-ai ars cu atîta furie, că mai port și azi semnul; acum te

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
dincolo de ea, dar talazul care sfărîmase fundul ambarcațiunii smulsese teaca de piele a harponului; din vîrful dezvelit al acestuia, țîșni deodată o flacără lividă, ca o limbă de șarpe. în vreme ce harponul ardea în tăcere, Starbuck îl apucă pe Ahab de braț și-i strigă: Ă Dumnezeu îți stă împotrivă, bătrîne! Renunță! Expediția asta a început prost și continuă prost - e o expediție blestemată! Dă-mi voie, bătrîne, să brațez vergile cît mai e timp și să îndrept corabia înapoi spre patrie

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
O, Moby Dick, în sfîrșit ți-am nimerit inima! Acestea fură vorbele bolborosite de bătrîn în somnul lui chinuit, ca și cum glasul lui Starbuck i-ar fi silit visul îndelung amuțit să se rostească. Flinta, încă îndreptată spre bătrîn, tremura ca brațul unui bețiv, lîngă ușă; Starbuck părea să se lupte cu un demon; dar, întorcîndu-se de la ușă. puse în rastel țeava ucigașă și plecă. Ă Doarme prea adînc, domnule Stubb. Du-te jos și trezește-l și dă-i raportul. Eu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
acestor cuvinte, toți rămaseră cu gura căscată, căci fenomenul observat de Ahab scăpase, în mod inexplicabil, tuturor celorlalți - pe semne tocmai din pricină că era atît de bătător la ochi. Vîrîndu-și pe jumătate capul în habitaclu, Ahab își aruncă privirea asupra compasului; brațul, pînă atunci ridicat, începu să se lase în jos și, o clipă, bătrînul păru să se clatine. înapoia lui, Starbuck privi și el și văzu că ambele compase indicau estul, deși era limpede că Pequod înainta spre vest. înainte ca

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
dintre rozele compasului. La început, acul se răsuci de jur împrejurul rozei, cu ambele capete vibrînd puternic, dar în cele din urmă rămase nemișcat pe locul lui; atunci Ahab, care aștepta cu atenția încordată rezultatul, se depărtă de habitaclu și exclamă, cu brațul întins spre el: Ă Priviți voi înșivă și spuneți dacă Ahab nu-i stăpîn peste puterea magnetică! Soarele e la răsărit, iar busola îi adeverește poziția! Marinarii veniră unul după altul să privească - fiindcă niște ageamii ca ei credeau doar

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
mai e. Ia să vedem, pescarilor, dacă nu l-am pescuit cumva? Saula atîrnă greu, pe semne că s-a agățat de ea. Scutură saula, tahitianule. Scutur-o zdravăn, pînă-o cădea! N-avem nevoie de fricoși aici! Ia uite-i brațul, cum iese din apă! Un topor, un topor! Să i-l tăiem! Nu tragem la bord asemenea fricoși, nu ne trebuie! Căpitane Ahab! Domnule căpitan! Uitați-l pe Pip, încearcă să se suie iar la bord! Ă Ține-ți gura

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Să i-l tăiem! Nu tragem la bord asemenea fricoși, nu ne trebuie! Căpitane Ahab! Domnule căpitan! Uitați-l pe Pip, încearcă să se suie iar la bord! Ă Ține-ți gura, nebunule! strigă omul de pe insula Man, apucîndu-l de braț. Cară-te de pe puntea de comandă! Ă Prostul cel mare îl ceartă întotdeauna pe cel mic, murmură Ahab, apropiindu-se. Jos mîinile de pe ființa asta sfîntă! Unde ziceai că e Pip, băiete? Ă Acolo, la pupa, domnule căpitan! Acolo, acolo

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cu hotărîre: Ă Ține parîma, domnule Starbuck, o încredințez mîinilor dumitale. Apoi se așeza în coș și porunci oamenilor să-l ridice în arboradă, Starbuck urmînd să lege părîma de parapet și să rămînă lîngă ea. Și astfel, cu un braț petrecut pe după arboretul rîndunicii, Ahab începu să scruteze de jur-împrejur marea, care, de la înălțimea aceea, se desfășura ca un cerc imens, pe o întindere de multe mile. Cînd lucrează cu mîinile în vreun loc izolat din arboradă, unde n-are

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
aerului vrăjit părură să potolească, o clipă, focul ce-i mistuia sufletul. Aerul acela vesel și fericit, cerul acela îmbietor, sfîrșiră prin a-l mîngîia; lumea vitregă, atît de crudă și atît de nemiloasă, îi cuprindea acum gîtul țeapăn cu brațele-i drăgăstoase și părea că varsă lacrimi de bucurie peste el, ca peste o ființă pe care ar fi vrut s-o mîntuie și s-o binecuvînteze, în ciuda încăpățînării și rătăcirilor ei. Ahab lăsă să-i curgă, pe sub pălărie, o

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]