49,017 matches
-
unei misiuni sacre, ceea ce conferă demersului său o tentă profund etică: trecând conștient peste faptul că lirica modernă și-a asumat demult divorțul dintre artă și morală, reafirmă convingerea după care „o artă poate deveni mare numai atunci când ea este morală”. În spirit byronian, are loc aici revalorificarea titanismului și a religiei panteiste, în cadrul căreia poetul își atribuie poziția privilegiată: „Și luminat de fulgere negre spre munți / Eu vin cu dreptul la un cânt universal”. Pregătit pentru tainicul sacerdoțiu, el nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
bunelor moravuri și irumpând tonitruant când i se pare că neregulile au întrecut măsura. O utopie creștină a perfecțiunii, în lumina supranaturală ce se revarsă din înalturi, se întrevede și în didahiile acestui prelat cu un sentiment absolut al valorilor morale. Construcția unei predici urmează un plan riguros. După introducerea în subiect sau textul și formula de adresare (plină de smerenie și umilință creștină), vine exordiul (având ca punct de pornire anumite imagini din realitatea înconjurătoare ori unele principii și maxime
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
intrinsec lui y este, uneori, exprimat prin a spune că x este în sine preferat lui y. Judecățile de preferință intrinsecă, sau cel puțin multe dintre acestea, exprimă gusturile noastre” (1972). De asemenea, nu se va discuta în termenii preferințelor morale, estetice, economice, identificate de B. Hansson (1968). footnote> sau conținutului lor. Când spunem că „x este preferat slab lui y” ne interesează doar direcția preferinței, nu și conținutul sau criteriul pe baza căruia este exprimată aceasta. Axiomele sunt, așadar, în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
din procesul deciziei sociale. Individul își partiționează preferința pe baza unei reguli care nu este fundamentată pe propria preferință, ci pe un anume criteriu etic. Individul care respectă drepturi nu are nici o restricție asupra preferințelor sale, ci asupra valorilor sale morale. O persoană empatică are un set special de preferințe care coincid cu cele ale individului decisiv într-o alegere între două stări x variante . Nu există nici o partiționare a preferințelor pe baza unui criteriu etic, nici o dihotomie între valori și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în care „și-a format Eminescu stilul său inegalabil”. Sunt puse, de asemenea, în ecuație date noi despre unele etape ale vieții poetului. Aspecte ale influenței operei eminesciene asupra literaturii și spiritului public românesc sunt discutate dintr-o consecventă perspectivă morală. Antologia Proverbe, maxime, asemănări și idiotisme colectate din graiul românilor din Transilvania și Ungaria (1901) are ca modele realizările similare datorate lui Iordache Golescu, Anton Pann, Gheorghe Alexici, Petre Ispirescu, Iuliu A. Zanne, I.C. Hințescu, Karl Schuller, Otto von Reinsberg-Düringsfeld
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
nici o corecție, nici o luare de la capăt nu vor mai fi cu putință. Această presiune a răspunderii în fața cursului lucrurilor ce atârnă de tine și prin care îți angajezi ireversibil viața ta sau pe a altora este suportul, deopotrivă ontologic și moral, al nehotărârii. Spaima de a nu găsi soluția bună, unica soluție. Orice hotărâre implică o răspundere ontologică: care anume variantă a lui „a fi“ este mai bună, mai adevărată, mai frumoasă? Cel ce hotărăște trebuie să judece în spațiul posibilului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pot da greș, pot fi deci stimat, mă pot bucura de considerație în ochii celorlalți sau, dimpotrivă, pot să îmi pierd fața în ochii lor și să mă acopăr de rușine. În joc, în acest caz, este onoarea mea profesională, morală și civică; sunt ireproșabil profesional sau, dimpotrivă, prost cotat; sunt un bun părinte, un bun fiu, un bun cetățean sau, dimpotrivă, nu-mi onorez obligațiile morale, nu-mi educ copiii, mă dezinteresez de soarta celor apropiați, îmi este indiferentă suferința
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să mă acopăr de rușine. În joc, în acest caz, este onoarea mea profesională, morală și civică; sunt ireproșabil profesional sau, dimpotrivă, prost cotat; sunt un bun părinte, un bun fiu, un bun cetățean sau, dimpotrivă, nu-mi onorez obligațiile morale, nu-mi educ copiii, mă dezinteresez de soarta celor apropiați, îmi este indiferentă suferința celor din jur; ignor obiceiurile locului și încalc normele și legile țării mele, fur, omor, dezertez. - În toate aceste cazuri în joc este respectabilitatea, iar nereușita
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sunt iminente și pentru că libertatea e trăită în consecințele ei imediate. Cei care mă întreabă și care mă trag la răspundere pot fi, în acest caz, familia, prietenii, colegii, șeful meu, un tribunal, „lumea“ („ce va spune lumea?“) - o instanță morală sau una juridică. În toate aceste situații risc să-mi pierd slujba, să-mi atrag mustrarea cuiva, să-mi pierd cinstea, să fiu ocolit, să fiu izolat sau să fiu exclus din comunitate. Și eu mă tem în imediat de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
locurile unde limita apare în mod explicit, ci și pe acelea unde ea este prezentă în chip nebănuit; deci nu numai în mărginirea în spațiu sau în ritmurile timpului, ci deopotrivă în statutul existențial sau istoric al omului, în norma morală, în credință etc. Astfel înțeleasă, limita poate fi descoperită cu funcția ei benefică și modelatoare, fără de care nici un act formativ și nici o așezare stabilă în lume nu ar fi cu putință; sau, ca limită a finitudinii, ea poate fi descoperită
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
școală de istorici naționaliști pe parcursul secolului al nouăsprezecelea și în prima jumătate a secolului al douăzecilea. Au existat două tipuri de istorici naționaliști: cei ai marilor puteri (în Occident și în Rusia), care au încercat adeseori să ofere o bază morală sau ideologică expansiunii sau să justifice absolutismul și expansiunea prin Mesianism, și cei ai țărilor mici, cum sînt cei din Europa Centrală și din Balcani. Rolul istoricului naționalist din Balcani și din Europa Centrală este diferit de cel al istoricilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu tentă de oracol, alături de justificările raționale, au arătat oamenilor de stat ce cale să urmeze. În vremuri de război au salutat deciziile liderilor lor, glorificînd trecutul. Ei înclinau să justifice cuceririle din trecut sau pe cele viitoare. Aceste justificări morale și intelectuale erau adesea ambiții mascate. Oamenii de stat încurajau acest sprijin. Cum rămîne atunci cu obiectivitatea istorică? Tacitus voia să scrie istoria "fără teamă sau favoritism". Ranke a mers pe urmele lui scriind istoria wie es gewesen ist (așa cum
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
den deutschen Wesen, soll die Welt genesen (sub conducerea germană, lumea trebuie să se însănătoșească). Nu există nici o "misiune austriacă", așa cum susțin istoricii austrieci. Nici măcar la mission civilatrice (misiunea civilizatoare) a Franței sau Mesianismul rusesc, care a constituit întotdeauna justificarea morală a expansionismului rusesc. Din punct de vedere cultural, zona aceasta diferă de Occident. Dr. Samuel Johnson nu prea ar putea justifica prezența istoricilor în acest context, și nici măcar Descartes sau Voltaire. Sub imperiul obligației menționate mai sus, pentru un istoric
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sărac, admirator al culturii și muzicii franceze. Sternfeld l-a ajutat mult pe Iorga în cercetarea întreprinsă de el asupra lui Thomas III, marchiz de Saluzzo. Marchizul a fost o importantă personalitate pe la 1400, un gînditor politic de mare valoare morală și autor al unor cărți care i-a fascinat pe prinții contemporani cu el. Putem identifica în studiul lui Iorga asupra lui Thomas III felul în care aborda el istoria. Studiul a fost scris într-un spirit științific rigid, plin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a constituit "o tranziție de la o versiune predominant schizoidă la una predominant paranoică a perspectivei românești asupra lumii; mai exact, de la o structură mintală dominată de mecanismele rezervei și prudenței la una dominată de mecanismele atacului și la un sistem moral bazat pe afirmații agresive și pe forță"5. Ținînd cont de toate acestea, analiza aceasta nu este exhaustivă. România era aliata nu prea pe ascuns a Imperiului austro-ungar și a Germaniei. Regele ei, Carol I de Hohenzollern, era foarte pornit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acest sistem bipartit conservator și liberal aducea aminte de așezarea geamănă Sodoma și Gomora 14. Într-adevăr, elita încerca să facă din București un Paris al Orientului; puteai fi martor la orice manifestare a corupției, întrucît elita încălca orice lege morală scrisă și nescrisă. Cum arăta economia? În afară de moșiile întinse și de mizeria țărănimii, interesele străine furnizau guvernului împrumuturi de care acesta avea nevoie urgentă 15. Pe plan intern, capitalul României era reprezentat de banca lui Maurice și Aristide Blank; dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-i cultura. Tot ele determină și opțiunile în privința viitorului națiunii respective. Măsura în care cultura este sufletul națiunii îi subliniază unitatea. A o neglija sau a o abandona în favoarea altei culturi nu este numai o greșeală, ci și o crimă morală. O națiune se naște deci evoluînd organic printr-un proces original care îi asigură o viață și o energie organică. Din el derivă tradițiile care includ lungi experiențe istorice esențiale în viața unui popor. Spiritul național, născut pe solul său
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era convins că pînă și dezbinarea națională, negarea autodeterminării naționale și nedreptatea socială pot fi remediate prin intermediul ei. El credea într-o schimbare fundamentală prin naționalismul cultural, acesta reprezentînd varianta sa de revoluție culturală. Naționalismul lui Iorga era un concept moral. Puteai deci să fii liberal sau naționalist, conservator sau naționalist, și așa mai departe. Naționalismul exclude orice alte partide sau doctrine politice 27. În primul deceniu al secolului al XX-lea, Iorga avea respect față de democrație, dar ulterior și-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de cea față de orice altă națiune. Să iubești ceea ce este bun și firesc la o națiune; nu păcatele și relele națiunii. Patriotismul este dragostea pentru și apărarea patriei tale; naționalistul și patriotul își iubesc pămîntul și națiunea dintr-o datorie morală. Ei își iubesc țara așa cum își iubesc părinții sau copiii. Iubirea față de națiunea lor este o lege morală înălțătoare a firii pentru ei. Ei nu consideră națiunea lor mai frumoasă sau mai bună decît este în realitate. Toate lipsurile existente
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și relele națiunii. Patriotismul este dragostea pentru și apărarea patriei tale; naționalistul și patriotul își iubesc pămîntul și națiunea dintr-o datorie morală. Ei își iubesc țara așa cum își iubesc părinții sau copiii. Iubirea față de națiunea lor este o lege morală înălțătoare a firii pentru ei. Ei nu consideră națiunea lor mai frumoasă sau mai bună decît este în realitate. Toate lipsurile existente îi dor. Ei nu acționează ca propagandiști ai națiunilor lor și nici nu se dau de ceasul morții
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
L'intélligence și Histoire de la littérature anglaise). Armonia evoluției nu trebuie să fie tulburată. Atît Iorga cît și Taine au urît din suflet Revoluția Franceză, pe Iacobini și pe Robespierre (Origines de la France contemporaine). Taine judeca un scriitor după "mediul moral" al societății. El era un determinist: rasa, mediul, momentul istoric au, după părerea lui, efecte decisive. Hennequin era împotriva acestei idei. Numai societățile primitive sînt monolitice; cu cît mai evoluată și mai complexă este societatea, cu atît mai puțin au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
personalității lui Iorga a fost ego-ul său. Chiar și familia lui recunoștea că ego-ul său era imens și multă lume vorbea despre "complexul exagerat de moralitate" sau despre "complexele de persecuție" ale lui Iorga 115 . Simțul său accentuat al rectitudinii morale nu era produsul unei copilării împovărate și nefericite (la urma urmei, pot fi trase concluzii diferite din încercările provocate de sărăcie). Poate că este păcat că puțini din cei din viața publică păreau să aibă un astfel de simț, atunci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vanitos și egocentrist, nutrind ambiția de a-l înlocui pe Iorga în fruntea partidului și a ziarului și întreținînd relații cu legionarii. Valentin ducea o viață lipsită de ambiții, iar Ștefan scria versuri pe care nu toată lumea le aprecia. Sensibilitatea morală a lui Iorga era ceva neobișnuit la București. Își folosea adesea editorialele ca să le facă morală conaționalilor săi. Chiar și în particular vorbea mereu despre corupția răspîndită ca o ciumă în țară, dar vorbele lui nu prea aveau efect. Comportamentul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ziarului și întreținînd relații cu legionarii. Valentin ducea o viață lipsită de ambiții, iar Ștefan scria versuri pe care nu toată lumea le aprecia. Sensibilitatea morală a lui Iorga era ceva neobișnuit la București. Își folosea adesea editorialele ca să le facă morală conaționalilor săi. Chiar și în particular vorbea mereu despre corupția răspîndită ca o ciumă în țară, dar vorbele lui nu prea aveau efect. Comportamentul lui Iorga a fost întotdeauna dincolo de orice reproș; trăia modest, în stil spartan și părea insensibil
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
corupția răspîndită ca o ciumă în țară, dar vorbele lui nu prea aveau efect. Comportamentul lui Iorga a fost întotdeauna dincolo de orice reproș; trăia modest, în stil spartan și părea insensibil la lux. Dar naivitatea sa politică îi submina cruciada morală; Aristide Blank, Regele Carol al II-lea și asistenții săi au profitat cu toții de acest lucru. Deoarece Iorga nu era atras de cîștigarea banilor pe căi necinstite, a trebuit după 1900 să conducă examene de bacalaureat și nu s-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]