48,811 matches
-
cu primul număr al revistei Bűyűk Doğu- Marele Răsărit. Acestă revistă este unica revistă cu subiect islamic. În prima perioadă mare parte a scriitorilor islamici au publicat în ea, dar cu timpul Necip Fazıl începe să domine conținutul sub diferite pseudonime. Revista este închisă pentru prima dată în decembrie 1943 pentru că avea conținut religios și nu îi plăcea regimul în același timp Necip este dat afără de la Academia de Arte Mimar Sinan. Revista își reia activitatea în februarie 1944, dar este
Necip Fazıl Kısakürek () [Corola-website/Science/323217_a_324546]
-
Tudor Șoimaru (n. 29 decembrie 1898, București - d. 18 septembrie 1967, București), pseudonimul literar al lui Gheorghe Drăgușanu, a fost un prozator, dramaturg, traducător și gazetar român. După absolvirea liceului din Pitești, începe studii universitare în Franța, fără a le finaliza. Debutează ca ziarist în 1918 în publicația „Cronica” din Iași. Ulterior a
Tudor Șoimaru (scriitor) () [Corola-website/Science/323364_a_324693]
-
românești scriind și articole politice: “Înfrățire adevărată” articol apărut în “Gazeta noastră” din Brașov, în care demască nesinceritatea vorbelor de înfrățire ale ungurilor, iar în numerele 24 și 25 din 1861 din revista “Foaie pentru minte, inimă și literatură” sub pseudonimul “Ioachim” arată în termeni vii lupta pe care o duc deputații români din parlamentul maghiar pentru drepturile românilor transilvăneni. În 16 februarie 1861 face cu succes și “rigorozul III” la Univeristatea din Pesta și apoi primește diploma de doctor în
Ioan Maniu () [Corola-website/Science/324017_a_325346]
-
după un vechi cântec englez) și multe altele. În aceeași perioadă a scris pentru Duo Dudaiym cântecele „"Kibuy orot"” (Stingerea luminilor) și „"Shayeret harohvim"” (Convoi de călăreți), pus pe muzica de Shimon Israeli și pe care l-a publicat sub pseudonimul Elifaz. Pentru un film de scurt metraj închinat orașului Țel Aviv a scris cântecul „"Ir levaná"” ("Oraș alb"), care a fost interpretat de cântărețul Lolik Levi. În anul 1960 Naomi Shemer a scris cântecul „"Bisdé Tiltan"” (Pe câmpul de trifoi
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
continue, a invitat-o de mai multe ori la Castelul Peleș și a sprijinit-o din punct de vedere material. A învățat apoi la un pension german din București, unde a studiat și limba română. Sub influența lui Carmen Sylva (pseudonimul literar al reginei Elisabeta), devine interesată de natura României, de literatura și folclorul românesc. În 1905 a înființat societatea "Chindia", care își propunea să cultive gustul pentru jocurile naționale și portul popular. Societatea a funcționat până la primul război mondial. Sub
Bucura Dumbravă () [Corola-website/Science/324117_a_325446]
-
literar al reginei Elisabeta), devine interesată de natura României, de literatura și folclorul românesc. În 1905 a înființat societatea "Chindia", care își propunea să cultive gustul pentru jocurile naționale și portul popular. Societatea a funcționat până la primul război mondial. Sub pseudonimul , ea a început să scrie romane istorice, concepând o trilogie intitulată “Spărgătorul de valuri”. Din aceasta au apărut două romane scrise în limba germană: "Der Haiduck" (Regensburg, 1908) - o carte despre haiducul Iancu Jianu, tradusă în limba română de Teodor
Bucura Dumbravă () [Corola-website/Science/324117_a_325446]
-
într-un spital din Port Said. Înainte de a muri, a spus îngrijitoarelor ei că numai vederea munților ar mai putea-o însănătoși. În anul 1927, a părut lucrarea postumă "Pe drumurile Indiei. Cele din urmă pagini. Scrisori" (București, 1927). După pseudonimul ei a fost denumit vârful Ocolit (vârful Bucura Dumbravă) din Munții Bucegi. În anul 1940, scriitorul Mircea Eliade a publicat nuvela fantastică "Secretul doctorului Honigberger" în care descrie dispariția fără urmă, la 10 septembrie 1910, a doctorului Zerlendi care începuse
Bucura Dumbravă () [Corola-website/Science/324117_a_325446]
-
() a fost pseudonimul jurnalistei americane Elizabeth Jane Cochran. Ea a rămas celebră pentru două realizări: un ocol al Pământului similar celui făcut în romanul lui Jules Verne de personajul Phileas Fogg, și un expozeu în care s-a prefăcut nebună pentru a studia
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
renunțat din cauza lipsei banilor. În 1880, Cochran s-a mutat cu familia ei la Pittsburgh. Redacția ce se ocupa de publicarea unor editoriale misogine în "Pittsburgh Dispatch" a angajat-o să scrie un editorial de răspuns adresat redactorului, semnat sub pseudonimul „Lonely Orphan Girl” („Orfana Singuratică”). Redactorul a fost atât de impresionat de inteligența și ardoarea cu care a fost scris articolul, încât a cerut ca autorul lui să fie angajat permanent. Când a aflat că autorul era o fată de
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
încât a cerut ca autorul lui să fie angajat permanent. Când a aflat că autorul era o fată de 16 ani, el a vrut să se răzgândească, dar Cochrane l-a convins să o angajeze. Femeile-jurnalist foloseau la acea vreme pseudonime, iar pentru Cochran, redacția a ales numele de „”, adoptat de la personajul ce a dat numele cântecului lui Stephen Foster. Nellie Bly s-a concentrat la începutul activității de la "Dispatch" pe soarta femeilor muncitoare, scriind o serie de articole de investigație
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
gotice întunecate ca "Vampire Knight". Autorul a pus scene cu magie și vrăji în toate publicațiile sale, de construcții, însă cu toate acestea introducerea celor mai recente creații are elemente de groază și parțial gotice. Numele lui este doar un pseudonim pe care-l folosește pentru desenele manga, și încă nu a dezvăluit fanilor ei numele său real. Ea iubește să joace tenis, lectura, grădinăritul, excursii cu mașina (mai ales pe timp de noapte în sus și în jos pe dealuri
Matsuri Hino () [Corola-website/Science/324182_a_325511]
-
Edward Sidney Aarons (n. 1916, Philadelphia, Pennsylvania - d. 16 iunie 1975) a fost un scriitor american, autor a peste 80 de române din 1936 până în 1975. Unele din aceste române au fost scrise sub pseudonimul Paul Ayres ("Dead Heat"), iar 30 sub pseudonimul Edward Ronns. El a scris, de asemenea, numeroase povestiri pentru reviste polițiste, cum ar fi "Detective Story Magazine" și "Scarab". Alături de alte opere de ficțiune, Aarons este cunoscut pentru thrillerele sale de
Edward S. Aarons () [Corola-website/Science/324191_a_325520]
-
Aarons (n. 1916, Philadelphia, Pennsylvania - d. 16 iunie 1975) a fost un scriitor american, autor a peste 80 de române din 1936 până în 1975. Unele din aceste române au fost scrise sub pseudonimul Paul Ayres ("Dead Heat"), iar 30 sub pseudonimul Edward Ronns. El a scris, de asemenea, numeroase povestiri pentru reviste polițiste, cum ar fi "Detective Story Magazine" și "Scarab". Alături de alte opere de ficțiune, Aarons este cunoscut pentru thrillerele sale de spionaj, în special seria "Assignment", care au loc
Edward S. Aarons () [Corola-website/Science/324191_a_325520]
-
Clarke și premiul James Tiptree, Jr.. Ea a scris și ficțiune pentru tineret, printre titlurile publicate numărându-se "Catwitch" (ilustrat de Una Woodruff) (1983), "Panther in Argyll" (1996) și "Love-on-Line" (1998). "Virgo: Snake Inside", a fost o carte scrisă sub pseudonimul Maria Palmer pentru seria de 12 cărți pentru tineret intitulată "Horrorscopes" (1995), Tuttle colaborând și la seria de cărți pentru tineret "Dolphin Diaries" (2002-2004) a lui Ben M. Baglio. În afară de ficțiune, Tuttle a scris și lucrări de non-ficțiune, printre care
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
revoltele Watts din 1965, pe atunci membru în Adunarea Statului California, Ryan s-a angajat incognito ca profesor suplinitor pentru a ancheta și a documenta situația din zonă. În 1970, a investigat condițiile din închisorile californiene lăsându-se închis, sub pseudonim, în închisoarea Folsom, pe când era președinte al unei comisii a Adunării, însărcinată cu supervizarea reformei penitenciarelor. În perioada petrecută în Congres, Ryan a călătorit în Newfoundland pentru a investiga uciderea de foci. Ryan a fost celebru pentru criticile insistente pe
Leo Ryan () [Corola-website/Science/324213_a_325542]
-
de investigare al lui Ryan „legiferare experiențială”. După revoltele Watts din 1965, parlamentarul Ryan s-a dus la fața locului și s-a angajat incognito ca profesor suplinitor pentru a investiga și a documenta situația din zonă. În 1970, sub pseudonim, Ryan a aranjat să fie arestat, deținut și percheziționat pentru a investiga condițiile din închisorile Californiei. A fost închis timp de zece zile în închisoarea Folsom, în timp ce era președinte al comisiei Adunării însărcinată cu reforma penitenciarelor. Tot în calitate de parlamentar la
Leo Ryan () [Corola-website/Science/324213_a_325542]
-
absolvit atelierul "Clarion West Writers Workshop". Nuveleta sa "Flat Diane" a fost nominalizată la premiul Nebula, iar "The Cambist and Lord Iron: a Fairytale of Economics" la premiile Hugo și World Fantasy. Unele dintre operele sale au fost scrise sub pseudonim. Unul dintre ele este M.L.N. Hanover, sub care a scris romanele din seria "The Black Sun's Daughter". Altul este James S. A. Corey, pseudonim sub care scrie în colaborare cu alt autor, Ty Franck. Cei doi au realizat o serie
Daniel Abraham () [Corola-website/Science/324232_a_325561]
-
of Economics" la premiile Hugo și World Fantasy. Unele dintre operele sale au fost scrise sub pseudonim. Unul dintre ele este M.L.N. Hanover, sub care a scris romanele din seria "The Black Sun's Daughter". Altul este James S. A. Corey, pseudonim sub care scrie în colaborare cu alt autor, Ty Franck. Cei doi au realizat o serie space opera intitulată "Expanse", din care "Leviathan Wakes" a fost nominalizat în 2012 la premiul Hugo pentru cel mai bun roman și la premiul
Daniel Abraham () [Corola-website/Science/324232_a_325561]
-
sub titlul "Fuga vânătorului". În anul 2011 a fost publicată o bandă desenată adaptată după romanul lui Martin "Urzeala tronurilor", al cărui scenariu a fost scris de Abraham, ilustrațiile fiind realizate de Tommy Patterson. Romanele seriei au fost scrise sub pseudonimul M.L.N. Hanover Romanele acestei serii space opera au fost scrise împreună cu Ty Franck sub pseudonimul James S. A. Corey.
Daniel Abraham () [Corola-website/Science/324232_a_325561]
-
romanul lui Martin "Urzeala tronurilor", al cărui scenariu a fost scris de Abraham, ilustrațiile fiind realizate de Tommy Patterson. Romanele seriei au fost scrise sub pseudonimul M.L.N. Hanover Romanele acestei serii space opera au fost scrise împreună cu Ty Franck sub pseudonimul James S. A. Corey.
Daniel Abraham () [Corola-website/Science/324232_a_325561]
-
acesta deja dăduse drepturile altcuiva. Prin urmare, ideea albumului a fost ușor modificată, păstrându-se titlul (fără virgulă, pentru a evita problemele generate de drepturile de autor). Albumul electronic din 2002 al artistului experimental Edman Goodrich (care a folosit uneori pseudonimele „je, le roi!” și „The Ghost Quartet”) are titlul "I, Robot" și este puternic influențat de temele asimoviene. Albumul din 2009 al formației singaporeze Deus Ex Machina, "I, Human", folosește principiile roboticii în conceptul clonării. Filmul SF indian "Endhiran", lansat
Eu, robotul (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324259_a_325588]
-
("Les Aventures de Tintin") este o serie de benzi desenate clasice realizate de artistul belgian Georges Rémi (1907-1983), care le-a creat sub pseudonimul Hergé. Seria este una dintre cele mai populare benzi desenate europene din secolul al XX-lea, care a fost tradusă în peste 80 limbi și a avut peste 350 de milioane de copii vândute. Seria a apărut prima oară pe
Aventurile lui Tintin () [Corola-website/Science/324307_a_325636]
-
(n. 15 martie 1831 - d. 17 iulie 1882) a fost un scriitor și critic literar român, cunoscut sub unul din pseudonimele Tapazin, G. Pantazi sau Ghaki. A urmat studii la Paris, pe care nu le-a terminat. Alături de fratele său, Ion Ghica, a participat la Revoluția română de la 1848, ca secretar al lui Nicolae Bălcescu care l-a trimis comisar cu
Pantazi Ghica () [Corola-website/Science/326711_a_328040]
-
semnat de Claymoor. Rubrica avea un caracter monden, prezentând informații și comentarii despre recepții și baluri, spectacolele de turneu ale unor vedete europene, autorul punctând îndeosebi detalii de ambianță, de atmosferă, privind toaletele și coafurile participantelor la sindrofii. Claymoor era pseudonimul lui Mihai (Mișu) Văcărescu, fiul lui Iancu Văcărescu și unchiul Elenei Văcărescu. Într-o scrisoare datată 25 august / 6 septembrie 1882, trimisă de regele Carol I al României către Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, tatăl său, acesta se plânge că foaia
L’Indépendance Roumaine () [Corola-website/Science/326714_a_328043]
-
autohtone - de la Academie la Ateneu, de la muzee la teatre, de la Universități la biblioteci și arhive -, înfierând superficialitatea mediului literar și științific, condamnând lipsa de viziune și clientelismul diriguitorilor culturali. Mihail Sebastian a ținut cronica muzicală la "L'Indépendance Roumaine", sub pseudonimul Flaminius. În clădirea ziarului "L'Indépendance Roumaine", care se afla în București, pe Calea Victoriei, peste drum de actualul Palat al Telefoanelor, la 27 mai 1896, la cinci luni după reprezentația pariziană, a avut loc prima reprezentație "high-life", cum numea presa
L’Indépendance Roumaine () [Corola-website/Science/326714_a_328043]