48,792 matches
-
BONTAȘ, N. I. (pseudonim al lui Nicolae C. Ionescu; 21.XI.1899, Bacău - 19.I.1986, București), poet. B., al cărui tată era profesor, urmează gimnaziul și două-trei clase liceale, înainte de a fi mobilizat. După încetarea războiului, la care totuși nu a participat, își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
a participat, își va fi luat pesemne bacalaureatul, căci în 1919 devine funcționar la PTT. Ar fi absolvit și Facultatea de Litere și Filosofie din București. Debutează în 1918, în „Moldova” (Iași), cu versuri întrucâtva bacoviene, iscălite N. Bontaș; la pseudonim nu va mai renunța, dar uneori îl va asocia numelui real. Poezii și, mai rar, recenzii, note și comentarii îi apar în periodicele „Graiul nostru” (Bârlad), „Câmpina”, „Universul literar”, „Datina”, „Crainicul” (Turnu Severin), „Muguri” (Ploiești), „Provincia literară” (Sibiu), „Abecedar” (Brad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
Papanastasiu, I. Mateiu, G. Togan, N. Sulica, C. Sassu, Ion Gherghel, Teofil Bugnariu, Septimiu Bucur, E. Boșca-Mălin, Victor Fulicea, D. Munteanu-Râmnic, Zenobie Pâclișanu, N. Tatu, Gabriel Țepelea, Ionel Neamtzu, Victor Iancu, Radu Enescu, Aurel A. Mureșianu, Elie Dăianu (și sub pseudonimul Păscu Ludeanu), Mihail Fărcășanu (Mihail Villara), Corneliu Coposu s. a. Și literatura străină este bine reprezentată, traducându-se din Goethe (I. Al. Bran-Lemeny), Nietzsche (Lucia Goșteanu), D’Annunzio (Giuseppe Cifarelli), Baudelaire (Horia Bottea), Paul Valéry (I. Pasca), Kipling, Rilke, Arturo Graf
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290268_a_291597]
-
d-lui T. Maiorescu. Rubrici: „Cronica Bucureștilor”, „Ultimele știri”, „Cronica teatrală” (asigurată de A. de Herz), „Literatură” (susținută de Th. M. Stoenescu) ș.a. Sunt inserate versuri de A. Mândru, G. V. Botez-Gordon, G. Murnu, Th. A. Naum, Gh. Vasiliu (sub pseudonimul G. Prut), Iuliu Predescu, Mihail I. Procopie, D. Iov, Eugen Ciuchi, Maria Dragu, Vl. Lăiniceanu, Alfred Moșoiu, în timp ce proza este semnată de N. Mihăescu-Nigrim, Mircea Alexiu, N. I. Porfiriu, Al. I. Zissu. În sumar intră și traduceri din Elena Văcărescu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289893_a_291222]
-
dorit ca o bibliografie completă a unor astfel de aventuri publicistico-literare să le ia și pe acestea, cândva, în considerație, fără nici o supralicitare. A fost repus recent în circulație și un text al lui N. Steinhardt, publicat tot clandestin, sub pseudonimul Nicolae Niculescu: Secretul Scrisorii Pierdute, în revista Ethos de la Paris, în 1985, condusă de V. Ierunca 15. Avem motive să credem că astfel de dezvăluiri vor continua. 5. Și mai neobișnuite evocate în acest cadru exclusiv sub emblema unor (cum
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
V. Ierunca 15. Avem motive să credem că astfel de dezvăluiri vor continua. 5. Și mai neobișnuite evocate în acest cadru exclusiv sub emblema unor (cum să le spunem?) efectiv riscate, periculoase chiar, escapade radiofonice sunt și unele colaborări, sub pseudonim, bineînțeles, la Europa Liberă. Nu există încă, în mod regretabil, o minimă evidență nici a unor astfel de colaborări ocazionale din țară. Ele au fost expediate redacției de la München pe diferite căi, sau scrise pe loc ad hoc, apoi distruse
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Takor Șișmanian, gazetar. Urmează, la București, Liceul „Gh. Lazăr” și Facultatea de Limbi Orientale, secția hindi, unde îi este profesor Sergiu Al-George; teza de licență are ca obiect sacrificiul vedic. Colaborează cu cronici și studii la „Luceafărul” și „Steaua”, sub pseudonimul Alexandru Romașcanu. Lucrează la Muzeul Literaturii Române, dar în urma semnării apelului pentru respectarea drepturilor omului în România, inițiat de Paul Goma, i se desface contractul de muncă. Va fi o vreme corector la Editura Academiei. Din cauza persecuțiilor politice, părăsește în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
1903) este o culegere de material folcloric și va fi urmată de două volume intitulate Studii în folclor (1908-1912). N.-V. este și autoarea plachetei Poezii (1935), conținând în majoritate versuri patriotice, unele în stil popular. A semnat și cu pseudonimul Veronea. Lucrarea Datinile și credințele poporului român... poate fi apreciată drept una dintre cele mai importante monografii regionale realizate la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. E remarcabilă atât prin bogăția și diversitatea textelor cuprinse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288457_a_289786]
-
fost funcționar la Institutul de credit și economii „Albina” din Brașov, oraș unde devine, din 1882, proprietar de tipografie și editură, proprietar și redactor al publicațiilor-magazin „Noua bibliotecă română” (1882-1883) și „Poșta română” (1888-1889). Autor bilingv, a semnat și cu pseudonimele Th. Düsterblick și Stan Pârjol. Debutează în 1868 cu volumul de versuri Karpaten-Röschen, urmat de prelucrarea în limba germană a romanului Ciocoii vechi și noi de N. Filimon (în „Bukarester Hauskalendar auf das Jahr 1868”), adaptare care nu făcea trimitere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285249_a_286578]
-
fost închisă de două ori, în 1947 și în 1952, în închisori brașovene. A debutat în 1925, în „Convorbiri literare”, iar în anul 1942, i-a apărut volumul de eseuri Mama, generatoare de viață românească. Până în 1989, a colaborat, sub pseudonimul Maria Walewska, la postul de radio Europa Liberă, purtând și corespondență cu Noel Bernard, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, Ștefan Baciu, Eugen Ionescu, Rodica și Marie-France Ionescu, Vlad Georgescu. Între 1941 și 1945, a fost redactor la „Gazeta Transilvaniei”. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
Ioan V. Boeriu, Sanda Opriș, Mihail Sturdza, Dimitrie Danciu, nume care își au locul lor într-o istorie a liricii transilvănene, dar de o mai restrânsă circulație națională. Se publică (sau se retipărește) proză de Gheorghe Tulbure, Axente Banciu (sub pseudonimul S. Tamba), N. Vonica, A. P. Bănuț, Al. Lascarov-Moldovanu, Ernest Bernea, Virgil Onițiu, Victor Tufescu. Deși sporadice, traducerile au în vedere nume celebre: Petó´fi, Arany János, Ady Endre, Heine, Lenau, Uhland, Goethe, Rilke, Longfellow, Alfred de Musset, Horațiu. Deceniul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290061_a_291390]
-
ziare și reviste transilvănene („Societatea de mâine”, „Hyperion”, „Brașovul literar”, „Graiul Maramureșului”, „Claviaturi” ș.a.), la unele fiind membru fondator („Symposion”) sau, temporar, secretar de redacție („Națiunea română, 1935-1938, „Tribuna”, 1938-1944). A semnat, în mare parte, cu inițiale (C.S.A.) sau cu pseudonime (Gh. Barciu, Ciocio, Sergiu, Emilian, Leviatan), contribuind, cu un condei energic și incisiv, la impulsionarea vieții literare din Ardeal și, îndeosebi, la stimularea tinerelor talente. După un sfert de veac de tăcere, poetul revine la creație în 1968, dar se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285349_a_286678]
-
pregăti un doctorat în filosofie, susținut strălucit la Sorbona abia în anii ’80, cu o teză în metafizică. Cunoaște pe Albert Camus, care îi va gira intelectual primul roman, scris în limba franceză, Le Paresseux (1955; Prix Rivarol), apărut sub pseudonimul Constantin Amariu, folosit de autor pentru toate textele sale în franceză. Concomitent cu prezența literară și publicistică în spațiul cultural din Franța - unde mai tipărește romanele La Fiancée du silence (1957; Prix de la Fondation del Duca) și Le Pauvre d
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
Buzdugan, Eugeniu Ștefănescu-Est, Panait Cerna și I. Minulescu. În mai multe numere G. Coșbuc comentează la zicale și datini populare și alte scrieri în proză. Se tipăresc și scrieri de B. Delavrancea, T. V. Ștefanelli, Al. Macedonski, I. Adam (sub pseudonimul Blanc), Em. Grigorovitza, G. Dem. Teodorescu, I. Paul, G. I. Ionnescu-Gion, A. Domșa ș.a. Se traduce, în mod obișnuit de D. Stăncescu sau I. S. Spartali, din J.-J. Rousseau, B. Franklin, Novalis, Lenau, Lamartine, Andersen, Hugo, Musset, Schopenhauer, Fr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287045_a_288374]
-
mozaic, evadări din banalitatea realului, cu incursiuni onirice și viziuni intens cromatice, alternând cu observații asupra condiției umane și a interiorității, asupra relației dintre om și divinitate. Interesant este elogiul lecturii. Poeziile din cartea Umărul de argint (2002), semnată cu pseudonimul Vicenția Vara, închid în ele trăirile unui suflet încercat de vămile existenței, rostite cu discreție, fără patetism edulcorat, în versuri de o cuceritoare expresivitate lirică. Sentimentul dominant este cel al singurătății, în care I. își decantează impresiile, interogând netulburată adâncimile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
în „Steaua”, „Studii și cercetări de istoria artei”, „Apostrof”, „Litere, arte, idei”, „Echidistanțe”. În afara câtorva articole (despre muzică, artele plastice, literatură), A. manifestă la început o înclinare pentru poezie. Volumul Agonia (1929), ca și placheta Urmare (1936) sunt semnate cu pseudonimul Mihail. Este o poezie de atmosferă mistică, înstelată de o simbolistică pur creștină. Între fervoarea credinței și îndoiala crispantă, între chemarea iubirii și semnele premonitorii ale morții, se consumă trăirile unui spirit mereu supus tensiunilor divergente, căutându-și izbăvirea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
Corsaire” (în ale cărui pagini era prezent și Baudelaire), D. publică, în 1870, poemul L’Invasion, si o carte asupra Comunei, La Résistence. Îl cunoștea pe poetul Isidore Ducasse, ce și-a semnat cunoscutul poem Leș Chants de Maldoror cu pseudonimul Contele de Lautréamont (între cei cărora acesta le dedică volumul Poésies era și D., menționat că „director de revista”). M. Eminescu îl acuză pe D., care se exila în 1872 în România unde avea o soră căsătorită cu avocatul C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
profesor de limba franceză la Liceul „Sf. Sava”, ocupă funcții în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice: șef al biroului de statistică, director al învățământului primar, inspector școlar. Până în 1907 e la cârma ziarului „La Roumanie”, făcând servicii conservatorilor. Semna cu pseudonimele Carillon, Fantasio, Lear, Cinel. Numeroasele tălmăciri din literatura franceză, care apar fără indicarea traducătorului în „Cimpoiul”, revista scoasă de el din 1882, îi aparțin fără îndoială. Din bogată activitate publicistica desfășurată în România, contribuția de cronicar dramatic (la „Românul”, între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
români, Gavriil Musicescu. Viața și opera sa muzicală, Istoricul muzicii laice și religioase botoșănene 8. 30. Alexandru Răutu (1881-1937), om politic, actor, publicist, profesor de franceză la gimnaziul din Dorohoi, este corespondent la periodicele Evenimentul, Gazeta de Dorohoi, Patriotul, sub pseudonimul Dela Buda. 31. Nicolae N. Răutu (1891-1979), profesor la Liceul "Laurian" din Botoșani, colaborează în presa locală, fiind membru al comitetului de redacție la Revista Moldovei. Publică volumul de traduceri din Charles Nodier, Povestiri și nuvele, 1925. 32. George D.
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
umoristică românească, Ț. avea ca editor pe C. A. Rosetti, care de la al doilea număr figurează și ca director, alături de redactorul N. T. Orășanu, ale cărui înclinații spre satiră se făcuseră cunoscute încă de prin 1857. Cei doi semnează cu pseudonimele Constantin Trandafirescu (Rosetti) și N. T. Cetățenescu (Orășanu). O singură dată colaborează, sub pseudonimul Iernescu, Enrich Winterhalder. O anume sobrietate în alegerea mijloacelor umoristice, neîntâlnită mai târziu la Orășanu, trebuie pusă, fără îndoială, în seama lui Rosetti. De altfel, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290059_a_291388]
-
număr figurează și ca director, alături de redactorul N. T. Orășanu, ale cărui înclinații spre satiră se făcuseră cunoscute încă de prin 1857. Cei doi semnează cu pseudonimele Constantin Trandafirescu (Rosetti) și N. T. Cetățenescu (Orășanu). O singură dată colaborează, sub pseudonimul Iernescu, Enrich Winterhalder. O anume sobrietate în alegerea mijloacelor umoristice, neîntâlnită mai târziu la Orășanu, trebuie pusă, fără îndoială, în seama lui Rosetti. De altfel, din iunie Orășanu nu mai scrie aici, deoarece scoate gazeta „Spiriduș”, care după patru numere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290059_a_291388]
-
piesă a unui, inexistent, autor maghiar, István Kemény. Întețindu-și campania de defăimare, energumenul, care invocă și numele lui L. N. Tolstoi, publică o broșură agresivă, Originalitatea d-lui Caragiale - Două plagiate. Atacurile lui sunt susținute de Al. Macedonski, sub pseudonimul Luciliu, în „Forța morală”. Deși apărat cu strălucire de către Delavrancea, C. nu obține satisfacția cuvenită, întrucât Caion va fi, până la urmă, achitat. Din nou respins, cu volumul Momente, de la un premiu academic (1902), scriitorul, după un turneu prin țară (1903
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Convorbiri literare”. A semnat o singură dată cu numele întreg (poemul Versuri. Amicului C.D.), în „Revista contimporană” (1874). În rest, cu inițiale, cu numele mic (Luca, Ion, I. Luca), în forme abreviate și răsucite (Car, Rac, NOI), în fine, cu pseudonime - Caracudi, Falstaff, Farsor, Gri-gri, Hans, Intim, L. Van-tyn, A. Museus, Mizilic, Nastratin, Oblivius, Palicar, Piccolino, Pincenez, Quodlibet, Timon, Valentin, Zoil ș.a. Se percep, în cozeria doar aparent cordială a tânărului C., zvâcnirile acelei verve sarcastice, mușcătoare ce avea să facă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Universul Bucureștilor”, „Sud”. Prima prezență editorială va fi ediția G. Bacovia, Plumb. Versuri și proză, apărută în 1965. Primind la naștere prenumele Grigore, a semnat volumele de versuri pentru copii Martinică la bunici (1995) și Martinică face sport (1995) cu pseudonimul Grigore Storin. Ca editor, N. și-a îndreptat preocupările cu precădere asupra scriitorilor din perioada interbelică (G. Bacovia, Gib I. Mihăescu, Damian Stănoiu, Ionel Teodoreanu, George Acsinteanu). Unele din studiile sale introductive au aspect monografic, precum cel din antologia Dramaturgia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
de dincoace de munți. Colaborează cu versuri, memorialistică, publicistică literară și traduceri (din Shakespeare, Goethe, Schiller, Lenau ș.a.) la „Familia”, „Foaia literară”, „Sămănătorul”, „Evenimentul”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Românul” din Arad, „Almanahul scriitorilor de la noi”, „Gazeta Transilvaniei”, „Cosinzeana”. A semnat și cu pseudonimele I. Corbea și Sorin. O parte din versurile risipite prin diferite periodice vor fi adunate de Horia Petra-Petrescu într-un volum, Înviere și alte poezii (1924), publicat la Sibiu, unde, un an mai târziu, i se va tipări și singura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]