48,727 matches
-
din bârne de brad cioplite este îmbinat simplu la colțuri. Pronaosul are planșeu drept de scândură, pe ziduri se reazemă talpa care susține construcția turnului, făcută din grinzi. Podeaua este de scândură. Încă din anul 1962 de când datează fișa din arhivă, biserica părea a fi nefolosită de câteva decenii bune. La acel moment se recomanda restaurarea podelei pe o porțiune de 5 mp.
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Moisei () [Corola-website/Science/336576_a_337905]
-
Uniunea Sârbilor din România, a fost realizat de Nikola Koka Janković (n. 1926) și dezvelit la 12 noiembrie 2011. Cărturar erudit, format la Roma în istoria artelor, litere și filozofie, a fost un etnograf, istoric de artă și director al Arhivelor Statului și al Muzeului Banatului (1928-1940). A înființat Biblioteca Timișoarei, revista „Analele Banatului”, a sprijinit activitatea asociației culturale ASTRA, a întreprins numeroase săpături arheologice, a pictat și a restaurat pictura în numeroase biserici din Banat. Bustul său, donație a familiei
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
gregorian). Între 1935-1943 este cântăreț bisericesc în București, iar între 1939-1952 este profesor de muzică bisericească la Seminarul Central din București. Între 1942-1946 activează ca profesor de teorie-solfegiu la Institutul Militar de Muzică din București. În 1938 devine colaborator la Arhiva de Folklor a Societății Compozitorilor Români. Între 1949-1953 ajunge cercetător științific și apoi șef de sector (1954-1968) la Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei R.P.R. din București. Între 1966-1971 este conferențiar la catedra de folclor a Conservatorului din Iași
Gheorghe Ciobanu (etnomuzicolog) () [Corola-website/Science/336583_a_337912]
-
difuzarea valorilor literaturii și culturii europene în limba română. Debutul său editorial a avut loc în 1966 cu traducerea romanului "Husarul de pe acoperiș" de Jean Giono. A colaborat la revistele "România literară", "Viața Românească", "Manuscriptum", "Steaua". El a moștenit toată arhiva literară a tatălui său, a inventariat cele 22 de mape cu manuscrise și fotografii și le-a donat Academiei Române în anul 1987. A îngrijit edițiile postume ale scrierilor tatălui său. Contribuția sa ca editor și biograf include o colecție de
Marcel Aderca () [Corola-website/Science/336723_a_338052]
-
politice, a condus pe unele persoane din Italia să creadă că povestea lui ar fost în întregime sau în mare parte neadevărată. În 1996, a apărut în "L'Unità" o relatare privată inedită, scrisă în 1972 de către Aldo Lampredi pentru arhivele Partidului Comunist. În ea, Lampredi confirma faptele-cheie din relatarea lui Audisio, dar fără înflorituri. Lampredi a fost, fără îndoială, martor ocular și faptul că el și-a pregătit relatarea pentru înregistrări private ale Partidul Comunist - și nu pentru publicare - percepția
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
amplasate la colțurile cartierului, una la colțul mărginit de strada Buiucani (Maria Cibotari) și alta - de strada Meșceanskaia (Sfatul Țării), cu arhitectura identică și simetrică față de blocul central. În 1915 în una din ele, alcătuită din patru încăperi, se afla arhiva și depozitul Zemstvei. Arhitectura fațadelor repetă motivul grupului din trei ferestre, conturate de o arhivoltă comună. Clădirea de la colțul cu strada Sfatul Țării servește azi ca sediu al Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor. Cantina a fost construită la
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]
-
că Râvna nu stie ce face și că el ar trebui să le fie conducătorul. În continuare, Nevil o forțează pe Râvna să-i predea autoritatea de sysadmin asupra navei spațiale "Excentric ÎI", aflate pe orbită, oferindu-i acces la arhivele, sistemele și armele ei. Totuși, Râvna își păstrează pe ascuns privilegiile de comandant al navei, un statut superior celui de sysadmin. Deoarece descoperirile medicale promise de Nevil nu apar, sprijinul pentru conducerea lui începe să slăbească. Râvna complotează împreună cu Johanna
Copiii cerului () [Corola-website/Science/336919_a_338248]
-
colecțiile sale cele mai valoroase. Societatea are totuși un muzeu propriu unde se află edictul scris pe stâncă al lui Așoka (c. 250 î.Hr.) și o colecție importantă de inscripții pe plăci de cupru, monede, sculpturi, manuscrise și documente de arhivă. Unele capodopere precum "Cupidon adormit pe un nor" de Joshua Reynolds, "Cleopatra" lui Guido Cagnacci, "Ghat din Benares" al lui Thomas Daniell și "Cristos Copil" al lui Peter Paul Rubens se află, de asemenea, în posesia acestui muzeu.
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
Doilea Război Mondial. Discipol al manierei neo-românești, Simotta a dezvoltat un stil personal de rezonanță balcanică, cu influențe ale artei decorative bizantine. A fost profesor al multor generații de arhitecți. În paralel cu arhitectura, a pictat multe acuarele (acum în arhiva Uniunii Arhitecților din România). Clădirile sale poartă amprenta unei concepții clare, care se repercutează de la volume la decorații, la finisaje și în modul limpede, definit al decupării lor în spațiul, în peisajul urban al unei capitale acum profund devastate de
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
acestor excavații. Lucrarea a fost considerată un studiu de referință într-un subiect care nu fusese niciodată până atunci studiat din perspectivă arheologică. În anul 1978 Reich a început să lucreze la Departamentul de antichități și muzee ca director al arhivei științifice. Sub conducerea sa a început procesul de digitalizare a informatiilor despre situril arheologice și a listei excavațiilor din Israel, cu ajutorul ordinatorului central al Ministerului Educației și al Culturii. În anul 1986 a ocupat pentru scurtă vreme funcția de arheolog
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
Tismana (2 vol.), Obedeanu, Jitianu, Dintr-un Lemn și Govora și condica Mănăstirii Ungro-Vlahiei. Cele 25 de cronici cu interesante date istorice, scrise cu o caligrafie artistică și împodobite cu inițiale înflorate, scene și portrete, sunt păstrate în prezent la Arhivele Statului din București și la Biblioteca Academiei Române, reprezentând un bogat material documentar. A tradus din limba slavonă " Calea împărătească a crucii Domnului" și din limba germană "Întâmplările războiului franțozilor și întoarcerea lor de la Moscva" (Buda, 1814) și "Vrednica de pomenire
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
în limba și literatura română, secundar istorie (1924). I-a avut ca profesori în facultate pe Gheorghe Bogdan-Duică, Sextil Pușcariu, Nicolae Drăganu și Ioan Lupaș. După absolvirea facultății lucrează ca redactor la săptămânalul clujean "Societatea de mâine", arhivar suplinitor la Arhivele Statului din Cluj și profesor suplinitor (1924-1926). În anul 1926, la recomandarea profesorului Sextil Pușcariu, obține o bursă de doi ani (1926-1928) la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, de lângă Paris, condusă de Nicolae Iorga, unde studiază relațiile româno-franceze. Publică la Paris
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
de știință. Încă din adolescență a fost influențat de lupta italienilor pentru independență. La vârsta de 15 ani, Ernesto Teodoro Moneta a participat la cele „Cinci Zile de la Milan” (revolta din 1848 împotriva dominației Imperiului Austriac). Un document descoperit în arhiva Universității din Pavia atestă prezența sa la cursuri în anul universitar 1852-1853. Totuși, el a decis să-și abandoneze studiile, pentru a participa la luptele pentru dobândirea independenței Italiei (mișcarea Risorgimento). În acest scop, a urmat cursurile Academiei Militare din
Ernesto Teodoro Moneta () [Corola-website/Science/337177_a_338506]
-
Editura A.G.I.R., 2000. Pașcu-Rădulescu, Dorel, " Sunetul muzical și ansamblurile instrumentale," București, Editura UNMB, 2000. Pașcu-Rădulescu, Dorel, " Drumul spre interioritate," București, Editura UNMB, 2006, ediție bilingva. Păscu - Rădulescu, Dorel, "Autoevaluare", 2006 Păscu - Rădulescu, Dorel, "Memoriu de activitate", document aflat în arhiva Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România Român, Vlad, articolul "Dorel Păscu - Rădulescu - remarcabil model uman și professional", 2016
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
și remobilizarea acestuia. Unitățile sale au fost puse ulterior la dispoziția Consiliului Dirigent din Sibiu, la 3 decembrie. Pe lângă Președinția acestuia s-a înființat la 11 decembrie 1918 "„Serviciul Corpului Voluntarilor Ardeleni”", care a preluat de la Serviciul central din București arhiva și gestiunea "Corpului Voluntarilor". Pe fondul derulării rapide a evenimentelor, voluntarii au fost lăsați la vetrele lor temporar, pentru a-și regăsi familiile după patru ani de război și pentru a întări Gărzile Naționale Române. După 1 lună - prin Ordinul
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
Festivalul de film de la Cannes din 2016. Premiera de televiziune va fi pe 7 ianuarie 2017, la HBO. După USA Today filmul este „un portret intim al celebrităților de la Hollywood ... le descrie pe larg viața prin interviuri, fotografii, filme de arhivă... Culminează cu o scenă emoționantă în care Reynolds se pregătește să primească un premiu pentru întreaga carieră (2015 Screen Actors Guild Life Achievement Award), premiu prezentat chiar de către fiica ei." Fisher s-a întâlnit între 1977 și 1983 cu muzicianul
Carrie Fisher () [Corola-website/Science/337358_a_338687]
-
au locuit în special la Dresda. Cuplul a avut 15 copii dintre care doar patru au atins vârsta adultă. Mariajul lor a fost considerat armonios. Anna a Danemarcei a fost o mare scriitoare de scrisori și se păstrează o bună arhivă a corespondenței sale. Scrisorile ei oferă o perspectivă detaliată din viața ei de zi cu zi și implicarea ei în afacerile politice și religioase ale timpului ei. În Saxonia, și în toată Europa, ea a fost considerată a fi o
Anna a Danemarcei (1532–1585) () [Corola-website/Science/337392_a_338721]
-
Archives nationales (română "Arhivele Naționale") constituie Arhivele Naționale ale Franței. La 21 ianuarie 2013 a fost deschisă o nouă clădire în Pierrefitte-sur-Seine în departamentul Seine-Saint-Denis, la câțiva kilometri nord de Paris. Arhive proprii au, de asemenea, Departamentul Apărării ("Service historique de la défense"), al Ministerului
Archives nationales (Franța) () [Corola-website/Science/337439_a_338768]
-
Archives nationales (română "Arhivele Naționale") constituie Arhivele Naționale ale Franței. La 21 ianuarie 2013 a fost deschisă o nouă clădire în Pierrefitte-sur-Seine în departamentul Seine-Saint-Denis, la câțiva kilometri nord de Paris. Arhive proprii au, de asemenea, Departamentul Apărării ("Service historique de la défense"), al Ministerului Afacerilor Externe ("ministère
Archives nationales (Franța) () [Corola-website/Science/337439_a_338768]
-
Archives nationales (română "Arhivele Naționale") constituie Arhivele Naționale ale Franței. La 21 ianuarie 2013 a fost deschisă o nouă clădire în Pierrefitte-sur-Seine în departamentul Seine-Saint-Denis, la câțiva kilometri nord de Paris. Arhive proprii au, de asemenea, Departamentul Apărării ("Service historique de la défense"), al Ministerului Afacerilor Externe ("ministère des Affaires étrangères") și Ministerului Economiei și Finanțelor ("Centre des archives économiques et financières"). Departamentele ("Département"). Arhivele Naționale franceze se află sub "Direction des Archives
Archives nationales (Franța) () [Corola-website/Science/337439_a_338768]
-
departamentul Seine-Saint-Denis, la câțiva kilometri nord de Paris. Arhive proprii au, de asemenea, Departamentul Apărării ("Service historique de la défense"), al Ministerului Afacerilor Externe ("ministère des Affaires étrangères") și Ministerului Economiei și Finanțelor ("Centre des archives économiques et financières"). Departamentele ("Département"). Arhivele Naționale franceze se află sub "Direction des Archives de France" în Ministerul Culturii ("Ministère de la Culture"). Se compun din cinci centre; începând cu 1 ianuarie 2007, patru dintre aceste centre reprezintă trei centre naționale de excelență. "Centre historique des Archives
Archives nationales (Franța) () [Corola-website/Science/337439_a_338768]
-
de excelență. "Centre historique des Archives nationales" (CHAN) este situat într-un complex de clădiri, care este compus din Hôtel de Soubise și Hôtel de Rohan în "Quartier Marais" în Paris. Aici sunt adăpostite documentele din perioada de dinainte de 1958, arhiva șefilor de stat precum și documente private din toate epocile. Unele dintre aceste documente datează din perioada merovingiană. De la 1 ianuarie 2007, CHAN menține un serviciu comun cu "Centre des archives contemporaines". "Centre des archives contemporaines" se află din 1969 în
Archives nationales (Franța) () [Corola-website/Science/337439_a_338768]
-
1958. "Centre des archives d’outre-mer" este situat din 1969 în Aix-en-Provence. Aici sunt acele documentele, care se referă la fostele teritorii franceze "de peste mări", atât în raport cu departamentele guvernamentale relevante, precum și administrația colonială în sine. Din 1 ianuarie 2007, această arhivă are statutul unui centru național de excelență. "Archives nationales du monde du travail" este din 1993 Roubaix. Acesta include documente referitoare la corporații, sindicate, asociații și arhitecți. De asemenea, această arhivă are, începând cu 1 ianuarie 2007, statutul unui centru
Archives nationales (Franța) () [Corola-website/Science/337439_a_338768]
-
administrația colonială în sine. Din 1 ianuarie 2007, această arhivă are statutul unui centru național de excelență. "Archives nationales du monde du travail" este din 1993 Roubaix. Acesta include documente referitoare la corporații, sindicate, asociații și arhitecți. De asemenea, această arhivă are, începând cu 1 ianuarie 2007, statutul unui centru de competență națională. "Centre national du microfilm et de la numérisation" se află din 1973 în "Château d’Espeyran" în Saint-Gilles-du-Gard în Département Gard. În anul 2004 s-a decis pentru construcția
Archives nationales (Franța) () [Corola-website/Science/337439_a_338768]
-
cu 1 ianuarie 2007, statutul unui centru de competență națională. "Centre national du microfilm et de la numérisation" se află din 1973 în "Château d’Espeyran" în Saint-Gilles-du-Gard în Département Gard. În anul 2004 s-a decis pentru construcția unei noi arhive centrale în "Pierrefitte-sur-Seine". A fost nevoie de 60 de kilometri liniari de la "Hôtel de Soubise" respectiv "Hôtel de Rohan" și 120 de kilometri liniari din Fontainebleau. Clădirea a fost proiectată de arhitectul italian Massimiliano Fuksas. Acesta este situată în linia
Archives nationales (Franța) () [Corola-website/Science/337439_a_338768]