48,811 matches
-
Nykwana Wombosi (Adewale Akinnuoye-Agbaje). Intenționând să rupă toate legăturile între CIA și Wombosi, Conklin trimite trei "agenți" (asasini) foarte bine pregătiți pentru a-l elimina pe Bourne. Bourne și Marie ajung la apartamentul din Paris, unde constată că unul dintre pseudonimele sale, "John Michael Kane", ar fi fost ucis în urmă cu două săptămâni. Primul asasin, cu numele de cod "Castel" (Nicky Naude), îi atacă, dar Bourne îl imobilizează după o luptă scurtă. Marie verifică rucsacul lui Castel și intră în
Identitatea lui Bourne (film din 2002) () [Corola-website/Science/326756_a_328085]
-
în ceea ce o privește pe Alexandra și planurile sale, care sunt mereu dejucate de fete. Aceasta caută să le distrugă concertul și să-l îndepărteze pe Alan de Josie. Textul melodiei a fost scris de Hoyt Curtin, William Hanna sub pseudonimul “Denby Williams” și Joseph Barbera sau “Joseph Roland”, purtând titlul original “Josie and the Pussycats".
Josie și Pisicile () [Corola-website/Science/326775_a_328104]
-
în care a urmat cursurile liceale înființează revista „Tinerimea literară și artistică" din Pitești care are o perioadă de existență de doi ani, 1909 - 1910. În aceasta, redactează și publică împreună cu Cezar T. Stoika, poezii, articole literare și proză sub pseudonimul Delaziliște, pseudonim folosit și la placheta operei de debut „Licăriri" din anul 1910. Pseudonimul Delaziliște a fost dedicat mamei sale Irene. Pe lângă acest pseudonim a mai folosit și psudonimele Sapiens, Amor, Tartar, Costo, Mocado, Tarmes, Ego și Troedo. Versurile publicate
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
a urmat cursurile liceale înființează revista „Tinerimea literară și artistică" din Pitești care are o perioadă de existență de doi ani, 1909 - 1910. În aceasta, redactează și publică împreună cu Cezar T. Stoika, poezii, articole literare și proză sub pseudonimul Delaziliște, pseudonim folosit și la placheta operei de debut „Licăriri" din anul 1910. Pseudonimul Delaziliște a fost dedicat mamei sale Irene. Pe lângă acest pseudonim a mai folosit și psudonimele Sapiens, Amor, Tartar, Costo, Mocado, Tarmes, Ego și Troedo. Versurile publicate în opera
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
care are o perioadă de existență de doi ani, 1909 - 1910. În aceasta, redactează și publică împreună cu Cezar T. Stoika, poezii, articole literare și proză sub pseudonimul Delaziliște, pseudonim folosit și la placheta operei de debut „Licăriri" din anul 1910. Pseudonimul Delaziliște a fost dedicat mamei sale Irene. Pe lângă acest pseudonim a mai folosit și psudonimele Sapiens, Amor, Tartar, Costo, Mocado, Tarmes, Ego și Troedo. Versurile publicate în opera sa de debut erau „străbătute de o nostalgie prematură, de voluptatea singurătății
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
1910. În aceasta, redactează și publică împreună cu Cezar T. Stoika, poezii, articole literare și proză sub pseudonimul Delaziliște, pseudonim folosit și la placheta operei de debut „Licăriri" din anul 1910. Pseudonimul Delaziliște a fost dedicat mamei sale Irene. Pe lângă acest pseudonim a mai folosit și psudonimele Sapiens, Amor, Tartar, Costo, Mocado, Tarmes, Ego și Troedo. Versurile publicate în opera sa de debut erau „străbătute de o nostalgie prematură, de voluptatea singurătății și a visării”, evidență de care chiar autorul era conștient
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
lăsat impresia că povestea nu era nimic mai mult decât o halucinație. Versiunea mai scurtă, redenumită „Portretul oval”, a fost publicată în numărul din 26 aprilie 1845 al ziarului "Broadway Journal". Prima traducere în limba română a fost publicată sub pseudonimul D'Artanian în anul 1887 în "Revista literară". O altă traducere a fost publicată în ziarul "Națiunea", anul X (1891), nr. 2527-2533, împreună cu „Cărăbușul de aur” și „Hopa-Hop” într-o serie intitulată „Povești năzdrăvane”. Povestirea a fost tradusă apoi de către
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
filme (și a cărui voce, extrasă dintr-o lectură din 1966 a "Ligii roșcaților", a fost vocea lui Holmes în acest film, la 19 de ani după moartea sa). Într-un mod interesant, Sherlock Holmes menționează "Basil" ca unul dintre pseudonimele sale în povestirea "Peter „cel Negru”" a lui Arthur Conan Doyle. După eșecul de filmului animat "The Black Cauldron", realizat de Disney, acest film s-a dovedit a fi un succes la lansarea sa inițială în 1986. Ca atare, noua
The Great Mouse Detective () [Corola-website/Science/325568_a_326897]
-
distribuit de Warner Bros.. Rolurile principale au fost interpretate de Steve McQueen, Jacqueline Bisset și Robert Vaughn. Povestea a fost adaptată pentru ecran de Alan Trustman și Harry Kleiner, după românul "Mute Witness" (1963) al lui Robert L. Fish, un pseudonim al lui Robert L. Pike. Lalo Schifrin a scris muzică filmului inspirată de jazz. Robert Duvall are un mic rol că un taximetrist care-i oferă informații lui McQueen. Lansat la 17 octombrie 1968, filmul a fost un succes critic
Locotenentul Bullitt () [Corola-website/Science/325628_a_326957]
-
(pseudonimul literar al lui Eugen I. Mironescu) (n. 13 iunie 1883, Tazlău, județul Neamț - d. 22 iulie 1939, Tazlău) a fost un medic român, profesor de dermatologie la Facultatea de Medicină din Iași, scriitor și deputat. Eugen Ioan Mironescu a fost
Ioan I. Mironescu () [Corola-website/Science/325656_a_326985]
-
persoana I este făcută din perspectiva vechiului prieten al lui Poirot , Arthur Hastings. Romanul dezvăluie într-o manieră atentă crimele și investigațiile ce se țin lanț, relatate din perspectiva unuia dintre personajele secundare. Poirot primește scrisori misterioase semnate sub un pseudonim ABC. În fiecare scrisoare se precizează data și locul următoarei crime. Crimele succed în mod alfabetic (datorită acestui mod de operare ,firul acțiunii devine și mai captivant) : "Alice Asher" era proprietara unui magazin de tutun ,omorâtă în propria-i tutungerie
Ucigașul ABC () [Corola-website/Science/325650_a_326979]
-
în timp ce Lady Clarke este în viață, transformând un simplu omor într-o operă a unui criminal în serie, pentru a înlătura anumite suspiciuni. Cust și Franklin s-au întâlnit întâmplător la o cârciumă. "Lui Franklin i-a venit imediat ideea pseudonimului ABC (initialele numelui Alexander Bonaparte Cust)". Apoi, el a planificat și a pus la cale totul. Franklin râse la acuzația renumitului detectiv, dar se panică în timp ce Poirot afirma că amprenta domnului a fost găsită pe butoanele de la mașina de scris
Ucigașul ABC () [Corola-website/Science/325650_a_326979]
-
al romanelor polițiste." Un critic anonim mărturisește în revista Daily Mirror din 16 ianuarie 1936:, Îi mulțumesc Raiului că numele meu începe cu o literă de la sfârșitul alfabetului! Asta trebuie spusă doar când se găsesc printre noi niște copiatori de pseudonime, care abia așteaptă să devină mici criminali în serie." Robert Barnard:,O clasică poveste, frumos realizată. Ea diferă de caracteristicile monotone : crimele efectuate în serie par a fii opera unui maniac. În realitate, personajul-soluție se regăsește printr-un cerc restrâns
Ucigașul ABC () [Corola-website/Science/325650_a_326979]
-
anonim în septembrie 1835 în revista "Southern Literary Messenger". Prima traducere în limba română a fost a fost publicată în anul 1888 sub titlul „Umbră” în "Revista literară (și politică)" (anul IX, 1888, nr. 2, pp. 88-90), fiind semnată sub pseudonimul „Nocturna”. Povestirea a fost tradusă apoi de Iuliu Cezar Săvescu (publicată în anul 1890 sub titlul „Umbra” în ziarul "Duminica", anul I, 1890, nr. 3, 14 octombrie, pp. 2-3) și de Nicolae Dașcovici (publicată sub titlul „Umbra” în vol. "Povestiri
Umbră – O parabolă () [Corola-website/Science/325725_a_327054]
-
umoristice sau, după cum a scris Poe, „burlești asupra criticismului în general”. William Bittner, de exemplu, a scris că Poe a parodiat în special romanul "Sir Edward Seaward's Narrative" (1831) al lui Jane Porter sau "Smyzonia" (1820) al autorului cu pseudonimul „Captain Adam Seaborn”, care a fost posibil John Cleves Symmes. În numărul din 15 iunie 1833 al revistei "Baltimore Saturday Visiter", editorii Charles F. Cloud și William L. Pouder au anunțat premii de „50 de dolari pentru cea mai bună
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
Poemul trimis de Poe, „Coliseum”, a fost publicat cu câteva zile mai târziu, dar nu a câștigat premiul. Câștigătorul premiului pentru poezie s-a dovedit a fi redactorul-șef al revistei "Baltimore Saturday Visiter", John H. Hewitt, care a folosit pseudonimul „Henry Wilton”. Poe a fost indignat și a sugerat că concursul a fost aranjat. Hewitt a susținut în 1885, după mai multe decenii, că s-ar fi încăierat pe stradă cu Poe din cauza concursului, dar existența acestei lupte nu a
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
George Pantazi cu pseudonimul , (n. 18 aprilie 1893, Tulcea - d. 3 iunie 1958, Olivos, Buenos Aires, Argentina) a fost un violonist român, dirijor și compozitor de etnie rroma, un nume de rezonanță în muzica ușoară, a cărui activitate s-a desfășurat (în mare măsură) peste
Georges Boulanger () [Corola-website/Science/325797_a_327126]
-
joc. Heinlein a editat o antologie a poestirilor SF ale altor scriitori. Postum au fost publicate trei cărți de non-ficițune, două poeme, două romane science fiction (unul dintre ele, apărut în 2006, fiind o colaborare neobișnuită) și patru antologii. Printre pseudonimele cunoscute ale lui Heinlein se numără Anson MacDonald (de 7 ori), Lyle Monroe (7), John Riverside (1), Caleb Saunders (1) și Simon York (1). Toate operele atribuite inițial lui MacDonald, Saunders, Riverside și York, precum și multe dintre operele atribuite inițial
Bibliografia lui Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/325033_a_326362]
-
este numele unui film de animație realizat prin tehnologie 3D după personajul cu același nume din benzile desenate, creație a lui Cristian Dzwonik, un animator din Buenos Aires, faimos în Argentina, cunoscut sub pseudonimul „Nik”. este un motan care se hotărăște, sfătuit de simpaticii lui prieteni, să renunțe la viața de până atunci, mai degrabă asemănătoare unei mâțe de salon, și să calce în luminile rampei în tentativa sa disperată de a intra în
Gaturro () [Corola-website/Science/325140_a_326469]
-
ProTv s-au alăturat echipei asistenții cei mici, Abramburica și Abramburici - Dana Rogoz și Geo Morcov și precum și talentata Iulia Stănescu. Eugen Patriche a fost scenarist al programului "Abracadabra" de la începuturile sale, cu o scurtă perioadă când a semnat cu pseudonimul Ioan Munteanu. Din 1998 s-a transferat de altfel la Pro TV. După seria de filmulețe realizate la TVR - Cenușăreasa, Prinț și cerșetor, etc-a urmat o avalanșă de povești și cântece/compozitorul fiind Virgil Popescu pentru că show-ul era săptămânal
Abracadabra (emisiune) () [Corola-website/Science/325225_a_326554]
-
Olaniuc. Redactori permanenți erau Cristian Petrescu, Ion Stoenescu, Horia Stamatu, Ștefan Ion Gheorghe, Luca Popovici, Radu Gyr, Mircea Streinul, Alexandru Alexianu, Demetrie Soutzu. La ziar au lucrat în calitate de colaboratori Mihail Manoilescu, Constantin Noica, Colonel Octav Vorobchievici, Locotenent Emanuel Voinescu (sub pseudonimul Vornicul Boldur), Mircea Mateescu, Dragoș Vrânceanu, Ciril Vârnav, Nicolae Pană, Demetrie Ganea, Paul Petzi, Barbu Slușanschi, Mircea Pop. După apariția articolului lui Grigore Manoilescu, "Cu mănuși", ziarul a fost suspendat o săptămână din ordinul generalului Antonescu și la reapariție la
Buna Vestire (ziar) () [Corola-website/Science/325227_a_326556]
-
afectată. Vizita este înscenată cu Johnson în rolul principal, iar localnicii sunt atât de încântați încât cer ca Moșul să îi viziteze în fiecare an ganymedan - adică o dată la șapte zile. În 1941, Frederik Pohl a scris o povestire sub pseudonimul James MacCreigh, dar, nemulțumit de rezultat, l-a rugat pe Asimov să o rescrie. Textul rezultat a fost respins de Campbell, dar a fost în cele din urmă vândută revistei "Fantasy Book" în 1950. Patrick Cullen, care conduce un metrou
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
continuă în "Victorie involuntară", o povestire din Seria Roboților. Ideea acestei povestiri i-a aparținut lui Pohl, iar textul rezultat nu a putut fi vândut de Asimov. Prin urmare, i l-a dat lui Pohl care l-a rescris (sub pseudonimul James MacCreigh) și i-a schimbat textul, vânzându-l câțiva ani mai târziu, când Asimov uitase deja de el. Povestirea a apărut în numărul din septembrie 1950 al revistei "Weird Tales". Russell Harley călătorește într-o regiune izolată din SUA
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
o nouă categorie de science fiction, intitulată "probabilitate zero". După ce i le-a respins pe primele două - "Big Game" și "Prima lege" - el a acceptat-o pe a treia, deși fără entuziasm. Asimov a fost de acord să folosească un pseudonim pentru povestire - pentru a încuraja noi scriitori să scrie texte de genul "probabilitate zero" - și a ales la întâmplare numele George E. Dale. Povestirea a apărut în numărul din aprilie 1942 al revistei "Astounding". Naratorul relatează o poveste auzită de la
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
Jean Henri Gaston Giraud (n. 8 mai 1938 - d. 10 martie 2012) a fost un desenator francez de benzi desenate. Giraud a devenit faimos în întreaga lume sub pseudonimul de Moebius și într-o măsură mai mică sub pseudonimul Gir. a fost activ în domeniul benzilor desenate încă din anii 1960. Împreună cu Philippe Druillet, Jean-Pierre Dionnet și directorul economic Bernard Farkas (cei patru fiind cunoscui că "Leș Humanoïdes Associés
Jean Giraud () [Corola-website/Science/325289_a_326618]