48,792 matches
-
sumar poemele Mângâierea dezmoștenirei, Formele, un fragment din piesa Saul, schița Pomul de Crăciun. Se reproduc, de asemenea, scrieri de Traian Demetrescu și Oreste. Sunt prezenți frecvent Pavel Al. Macedonski (cu versuri, proză, dar și cu piesa Masca, tipărită sub pseudonimul P. Rogala), Nichita Macedonski, precum și alți foști participanți la cenaclul macedonskian, între care Grigore Cruceanu, Mihail Celarianu, Ion Steriopol, Stan Palanka, Ion Vițianu, Al. T. Stamatiad, Alfred Moșoiu. Z. promovează și câțiva poeți tineri: George Nichita, Gheorghe Bobei, D. N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290755_a_292084]
-
ales, cu articole, recenzii și eseuri critice și la alte periodice („Brașovul literar”, „Jurnalul literar”, „Însemnări ieșene”, „Lanuri”, „Litere”, „Meșterul Manole”, „Porunca vremii”, „Sfarmă-Piatră”, „Vremea”, „Tribuna literară”, „Pământul”, „Tribuna Transilvaniei”, „Universul literar”, „Viața” ș.a.), unde mai semna uneori și cu pseudonimele Melania Chirnoagă, Emanoil Radian sau Teodor Chiru. A publicat volumul de nuvele Carte de dragoste (1935), romanul Logodna (1940), studiul Alexandru Călinescu, poet al tristeții (1937) și, în colaborare cu Virgil Chirnoagă, o cărticică pentru copii ( Poveste c-un pitic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286212_a_287541]
-
roman) în foileton, Lelița. Povestea unui legionar din Africa, iscălită Maxim Hoinaru și lăsată neterminată. O cronică având și nuanțe de analiză contextuală pe marginea traducerii făcute de Zaharia Stancu poeziilor lui Serghei Esenin îi aparține lui Vlaicu Bârna (sub pseudonimul Bunea Vornicu), care explică reușita „de o senzațională originalitate” a tălmăcirii printr-o oarecare înrudire spirituală între cei doi poeți (Un poet revoluționar: Esenin). Dar textul cel mai surprinzător în portofoliul revistei, Pontifii culturii, este o dezicere de modernism cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290335_a_291664]
-
în calitate de redactori responsabili (Ion Iosif Schiopul), fie în calitate de „colaboratori primari” (Antoniu Popp, E. Pădan, Adrian P. Deseanu). Alți colaboratori au fost G. Bodnariu, G. Dudulescu, G. Andron Galbinescu, D. Popovici, I. Bota, I. N. Pop. Se folosesc însă de obicei pseudonime: Aquila, Greurușul, Cato, Gligor, Cloșca, Don Ramiro, Azi-Buchicescu, Ion de la Avrig, Iustinianus, Ascanio, Mureșanul ș.a. Dacă la început V. intenționează să critice nu atât păcate general-omenești, cât mai ales înclinarea unor români ardeleni către ceea ce nu are legătură cu tradiția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
se dovedește un temperamental. Nici însemnările literare (de pildă, studiul Antonio Fogazzaro, tras în broșură în 1912) nu sunt lipsite de nerv polemic. Cu versuri, articole, traduceri a colaborat la „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Observatorul”, „Sămănătorul”, „Vieața nouă”, unde folosește și pseudonimul Otto Wilder, „Floarea darurilor”, „Convorbiri critice”, „Voința națională”, „Neamul românesc literar”, „Flacăra”, unde recurge și la semnătura Atta Troll, „Noi pagini literare” ș.a. În 1912, a fost cooptat în Societatea Scriitorilor Români. Iscate nu dintr-o „toană de artist”, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287095_a_288424]
-
cel încă mai aberant, de "roman generațional" cu care a fost înzestrat Les Particules élémentaires, au vreun sens pe care însă nu-i despart decît vreo zece ani. Și totuși, iată-l pe seducătorul Orsenna (de fapt, Erik Arnoult, împrumutîndu-și pseudonimul literar de la citadela mitică din Rivage des Syrtes al lui Julien Gracq), bucurîndu-se de toate onorurile terestre raportor la Consiliul de Stat, președinte al Școlii naționale superioare de peisaj, ex-emineță cenușie a lui Mitterrand și relativ proaspăt membru al Academiei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ani în spate povara figurii tutelare a unui tată exigent, sever și rece, care nu se împăca defel cu voioșia și pasiunile turbulentului său fiu, astfel încît primul roman al acestuia a fost publicat (la Minuit, ce-i drept!) sub pseudonim, la insistențele austerului părinte. Abia al doilea roman, Prince et Léonardours, din 1987, marchează ieșirea autorului de sub tutela tatălui, chiar dacă trece de puțin pe lîngă cenzura Ministerului de Interne, din cauza violurilor și torturilor suferite de un cuplu de adolescenți, relatate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai mică acreală, cea mai mică exasperare, ceea ce nimeni nu e îndreptățit să aștepte de la cel mai bun fiu, sau de la cel mai bun iubit. Între cei doi poli reprezentați de figurile masculine tutelare din viața sa (tatăl apare sub pseudonimul Sam în caz că nu e vorba de Samuel Beckett!), se desfășoară această istorisire autobiografică, profund intimistă, un adevărat roman inițiatic, ce stă sub semnul recunoștinței. Iar figura reverată a filosofului ni se destăinuie și ea așa cum, poate, puțini l-au cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pildă? Primele două încîntă deja peisajul romanesc francofon canadian, iar cea din urmă publică, discret, dar constant, de ani buni, atît în Franța, cît și în România, romane, nuvele, poezii de o remarcabilă ținută literară. Astfel, primele romane, publicate sub pseudonimul Ecaterina Petre, au apărut în 1998, Întîia viață (Iași, Editura Noel), respectiv în 2001, Ucenicia umilinței (Iași, Junimea), volum ce s-a bucurat de o entuziastă primire, îndeosebi din partea regretatului profesor Alexandru Husar, urmate de La nuit des cigales (Grenoble, ed.
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
secretar general în Ministerul Informațiilor, între 1947 și 1949 însărcinat cu afaceri ad-interim al României în Marea Britanie, între 1949 și 1952 director în Ministerul de Externe. Între timp, în 1950, își publică primele volume: Contradicții în Imperiul Britanic (semnat cu pseudonimul Victor Duran) și încercarea monografică Viața și opera lui Al. Sahia. În paralel, între 1949 și 1980 va fi șeful Catedrei de teoria literaturii din Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, în 1954 și 1955 - redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
, Andrei (pseudonim al lui Andrei Hoișie; 15.XII.1951, Iași), germanist, comparatist și traducător. Este fiul Silviei și al lui Beno Hoișie, medici. C. urmează cursul secundar la Liceul „C. Negruzzi” din Iași. În 1970 se înscrie la Facultatea de Filologie, secția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
Oltul și cu o notă intitulată Streașina casei. Dintre autorii de versuri trebuie amintiți D. Teleor, Gheorghe din Moldova, A. Toma, Cincinat Pavelescu, Florian I. Becescu, Sofronie Ivanovici, P. Vulcan, V. Cozmin, D. Naum, D. Karnabatt, I. Minulescu (semna cu pseudonimul I. Minu) și N. D. Cocea (semna cu pseudonimul Nelly). Acestuia din urmă i se dădea, de altfel, la „Poșta redacției”, îndemnul de a mai trimite literatură, fiindu-i tipărite în continuare versuri și proză. Tot proză (schițe, nuvele) dau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287044_a_288373]
-
autorii de versuri trebuie amintiți D. Teleor, Gheorghe din Moldova, A. Toma, Cincinat Pavelescu, Florian I. Becescu, Sofronie Ivanovici, P. Vulcan, V. Cozmin, D. Naum, D. Karnabatt, I. Minulescu (semna cu pseudonimul I. Minu) și N. D. Cocea (semna cu pseudonimul Nelly). Acestuia din urmă i se dădea, de altfel, la „Poșta redacției”, îndemnul de a mai trimite literatură, fiindu-i tipărite în continuare versuri și proză. Tot proză (schițe, nuvele) dau Gh. Becescu-Silvan și Ioan Adam. Câteva cronici de artă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287044_a_288373]
-
odiseea mutărilor din loc în loc, deseori din cauza unor sancțiuni disciplinare. Simpatizant socialist, la 1 mai 1925 i se confiscă un manifest tipărit în o mie de exemplare, este anchetat de poliție și consemnat la domiciliu. A debutat în 1914, sub pseudonimul George din Muscel, la revista „Valuri” din Iași. A editat revistele „Rândunica” (1925-1928, Alexandria), „Facla Muscelului” (1926-1927, Câmpulung) și „Piatra Craiului” (1928-1929, Dragoslavele) și a colaborat cu articole pe teme sociale, politice, de igienă și educație sanitară, precum și cu traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
țării” ș.a., cele mai multe editate în orașele prin care a peregrinat, și efemer la „Adevărul literar și artistic”. Stabilit la Alexandria, spre sfârșitul anului 1927 redactează prima formă a jurnalului Din carnetul unui medic de plasă, intenționând să-l publice sub pseudonimul dr. Ion Cicoare, cu titlul Din viața de apostol. Însemnările unui medic de plasă. Abia odată cu a treia variantă, încheiată la Câmpulung, unde se retrăsese în 1938, după ieșirea la pensie, renunță la pseudonim în favoarea identității reale. Din cauza morții premature
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
plasă, intenționând să-l publice sub pseudonimul dr. Ion Cicoare, cu titlul Din viața de apostol. Însemnările unui medic de plasă. Abia odată cu a treia variantă, încheiată la Câmpulung, unde se retrăsese în 1938, după ieșirea la pensie, renunță la pseudonim în favoarea identității reale. Din cauza morții premature, jurnalul va apărea postum, în 1946, la insistențele fratelui său și prin grija lui Al. Rosetti, în „Revista Fundațiilor Regale”, iar în 1948 în volum. Mare admirator al lui Rabindranath Tagore, a tradus, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
este și manuscrisul intitulat Jurnalul sorei Olimpia, datat 1931 și rămas necunoscut până în 1967, pagini de un umor savuros, ce întredeschid o ușă spre traiul copleșit de năravuri laice al unor tinere măicuțe și al stareței lor. A mai folosit pseudonimele N. Dumitriu, Ion Pravăț, George din Muscel, Van Ryd, Ion Retevei, Tugomir, Alma Deodor, I. Pretor, Eriantus. Descoperite întâmplător, însemnările Din carnetul unui medic de plasă aparțin unui om care aproape treizeci de ani a dus o existență seminomadă, obligat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
din 12 martie 1947, Truman a oferit o garanție tuturor forțelor anticomuniste. Doctrina lui Truman marca asumarea de către Statele Unite a rolului de superputere împotriva Uniunii Sovietice (sau a comunismului mondial), într-o lume ce devenea bipolară. În iulie 1947, sub pseudonimul Mr. X, George Kennan a publicat în Foreign Affairs un articol intitulat " Sursele comportamentului sovietic". Acest articol va deveni în scurt timp temelia analitică a unei noi politici împotriva Uniunii Sovietice, bazată pe percepția propusă de lunga telegramă asupra URSS
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
scriitor?” Revista publică versuri de Elena Văcărescu (însoțite de o scurtă prezentare a poetei), Vintilă Horia (Sonet la statuie, A murit un sfânt, Exil), Constantin Virgil Gheorghiu (Dorul de țară, Primăvară în surghiun), N. I. Herescu, Florin Zaharia, Alexandru Ciorănescu, sub pseudonimul Mihai Tăcutu (Dor, Dunăre, Dunăre), Horia Stamatu, N. S. Govora (Exilații), Titus Barbu, I. G. Dimitriu, Georges Rosetti, Vasile Posteucă ș.a. Sub iscălitura Valeriu Anghel se tipărește poemul Adio libertății, transmis clandestin din țară de V. Voiculescu. Apar povestiri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287874_a_289203]
-
4. G. Călinescu publică articole de direcție și atitudine literară, eseuri de istorie literară, multe dintre ele intrate, apoi, în Istoria literaturii române. Ține rubricile Prostologhicon și Cronica mizantropului, începută, în 1933 (12 februarie), la Adevărul literar și artistic, sub pseudonimul AL și, apoi, Aristarc. Programul revistei e definit în nr. 13: Avem un program. El prevede formarea unei pături de cititori constanți, pregătiți intelectualicește, "totala abstragere a literaturii de la orice judecată străină de ea", exercitarea spiritului critic etc. Ajută la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vorbești Și că n-oi fi înșelată ș-adevărat mă iubești Și că jertfa nu mi-oi pierde-o, dar oi face-o pentr-un ce, Ți-aș făgădui din parte-mi amur și fidelite. ZILOT ROMÎNUL Cronicarul ascuns sub pseudonimul Zilot Românul era pe la 1850 un om cu totul vechi, el care, născut pe la 1780, alcătuise în 1800 o cronică în versuri și proză din domnia lui Constantin Hangerliul până la domnia lui Ion Caragea. Cu cât înaintează în veac, Zilot
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
țărănimi sănătoase. Avea noțiunea de poezie pură de vreme ce repudia sentimentul. "Sentimentalismul e haina de teatru - s-o lăsăm actorilor vieței." Densușianu a scris, în sprijinul "decadentismului", numeroase articole, despre Remy de Gourmont, Henry de Régnier, Émile Verhaeren. Ca poet, sub pseudonimul Ervin, a compus poezii reci și echivoce. ȘTEFAN PETICĂ Întâiul simbolist declarat și veritabil e tuberculosul Ștefan Petică (1877-1904), cunoscător perfect al poeziei franceze noi în chiar spiritul ei: Laforgue, Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, Verhaeren, Henry de Régnier, Stuart Merill, Remy
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și s-au selecționat, s-au îndepărtat una de alta și s-au adaptat diferitelor medii, și-au stins lumina ochilor ca să nu mai vadă soarele, și-au exagerat personalitatea ridicîndu-și gâtul deasupra arborilor și ascunzîndu-și numele lui Dumnezeu sub pseudonimul de girafă, s-au strâns în mușuroaie ori s-au răzlețit în pustiuri, au întins aripi să se înalțe în albastru ori s-au coborât în adâncurile nebănuite, aprinzîndu-și un far luminos deasupra orificiului veșnic căscat ca să înghită o pradă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la „Viața socială”, „Ramuri”, „Pagini dunărene”, „Viața militară”. A fost distins cu diverse premii, acordate de revistele „Ramuri” și „Viața militară” sau de Asociația Scriitorilor din București (pentru romanul Nimic despre fericire, 1984). După perioada de detenție a semnat cu pseudonimul Andrei Rotaru. Debutând târziu, la patruzeci și trei de ani, R. se dovedește încă de la primul volum - Dincolo de așteptare (1967) - un prozator matur, stăpân pe mijloacele de expresie. Nuvelele cuprinse aici - reluate în volumul Oameni și oameni (1973) - se axează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
, Angela (pseudonim al Basarabei-Angela Marcovici; 8.VII.1941, Arad), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica Mariei Marcovici (n. Martiș), profesoară și sportivă, și a lui Marius Marcovici, funcționar. Învață la Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1955-1962) și se înscrie la Institutul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]