48,792 matches
-
cerșește În refrenul: „Cine mai cumpără flori miresei?” În opoziție cu noua boemă. Aceasta Își păstrează numele poate În virtutea inerției vocabularului, compusă din grupuri vioaie de artiști, Într-o fierbere fertilă, adevărați agitatori ai străzii. Boemă nouă, În fond un pseudonim liric al U.T.M - iștilor, fără nuanțe esseniene. Răfuindu-se cu poeții decadenței burgheze, și poate și cu vechile sale tentații, Deșliu aprinde cu cremene „iasca” meșterilor cu «plaivazul» sau astupă «marea trăncăneală» și «vorbăria pudratăă prea Îmbuibată, măcar că
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și proză, articole politice și literare. A mai colaborat și la alte ziare și reviste craiovene („Presa Olteniei”, „Jurnalul”, „Cugetul românesc”, „Tribuna Olteniei”, „Vatra” ș.a.), semnând de multe ori Fanu sau F. Bossun, dar și cu inițialele F.B. sau cu pseudonimele Vladimir Arbore, Vlad Dracu, Vlad Țepeș. Cele câteva volume de proză editate de B. (Scrisori din satul meu, 1937, Fata din pădure, 1942, A fost într-o toamnă, 1947, Acolo cântă apele, 1962, Zbor în amurg, 1976, Poveștile Jiului, 1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285823_a_287152]
-
reală valoare literară apărută în vremile din urmă”, o lucrare „titanică prin realismul ei”, purtând „haina somptuoasă a limbii române moderne”). În paginile revistei apar Al. Macedonski (nuvela Cămătarul), I.Al. Brătescu-Voinești (schița Întâmplare), Cincinat Pavelescu (versuri). După ce dăduse, sub pseudonim, cronici în „Revista modernă”, Mihail Sadoveanu este prezent și în P.a., unde în primele șase numere îi apar, în serial, capitole din romanul Frații Potcoavă, semnate M. S. Cobuz, apoi nuvelele Ivanciu Leul, Printre gene, În amurg, Pribegii, iscălite M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
, Sandu (pseudonim al lui Stelian Morcovescu; 17.ÎI.1893, Homorâciu, j. Prahova - 21.VI.1963, Iași), prozator, poet și dramaturg. Este fiul Anei (n. Manole) și al lui Platon Morcovescu, învățător. Începe școală în comuna natală, situată pe Valea Teleajenului, apoi urmează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
Colaborează la „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Zburătorul”, „Azi”, „Tot”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Dimineață”, „Adevărul”, „Rampă”, „Tribuna” (Sibiu), „Icoane maramureșene” (Arad), „Însemnări ieșene”, „Opinia”, „Iașul literar”, „Flacăra Iașului”, „Teatrul”, „Luceafărul”, „Nistru”, „Moldova socialistă” (Chișinău). A mai semnat cu pseudonimele Sandu Țel, Tudor Zăganu. Inegale, scrierile lui Ț. au relevanță mai cu seamă când este vorba despre proza. Astfel, românul Turnuri în apă, radiografie a mediului boem ieșean al anului 1918, evocă nostalgic o lume apusa, căreia i se surprinde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
prin plecarea din Bârlad a elevilor ce terminaseră liceul. La 1 iulie, împreună cu Panait Mușoiu și Eugen Vaian, scoate revista "Școala Nouă", care apare până în iunie 1890. Secretar de redacție, Ibrăileanu semnează la început cu inițială; din numărul 3 - cu pseudonimul Cezar Vraja. 1890 iunie G.Ibrăileanu termină liceul; în toamnă își ia examenul de bacalaureat la Universitatea din Iași. Se înscrie la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Iași; în anul întîi frecventează toate facultățile, negăsindu-și locul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în versuri: „Deviza-mi va fi cântec și poezie / Revărsând în cale numai veselie.” În sumar intră versuri și versificări patriotice, populare, religioase, soldățești. Sunt antologate poezii de Artur Stavri, N. Thomescu-Baciu, Iuliu Cezar Săvescu și mulți alții, ascunși sub pseudonime, printre poeme numărându-se, bunăoară, unele înscrise sub genericele „Mărășești” și „Mahalale”. Alte rubrici: „Satira zilei”, „Capitala”. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289248_a_290577]
-
BARBU, Ion (pseudonim al lui Dan Barbilian; 19.III.1895, Câmpulung - 11.VIII.1961, București), poet, eseist și traducător. A făcut carieră și ca matematician, cu numele de stare civilă. Este fiul Smarandei (n. Șoiculescu) și al lui Constantin I. Barbilian, magistrat. Încă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
insurgent se alege cu gradul de plutonier. După război, în toamna lui 1919, îl vizitează pe E. Lovinescu exact în ziua înmormântării lui Al. Vlahuță, provocând și aici o scenă suculentă, relatată ulterior în Memorii de marele critic. Își ia pseudonimul Ion Barbu, pentru că nu are curajul „de a amesteca pe geometru în poezie”; și, oricum, numele matematicianului i se pare că „are ceva lăutăresc în sunet”. Barbu e de altfel numele de familie inițial al tatălui său, pe care un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
și muzicii, îndeosebi străine, scriu frecvent profesorii Petru V. Gâdei și Matei Fotino (cu preferințe pentru literatura americană) și doctorul I. Duscian, ce iscălește uneori și Leandru, lor alăturându-li-se, din octombrie 1923, elevul Mircea Eliade, care folosește și pseudonimele Silviu Nicoară și M. Gheorghe. Elev este și Al. Dima, prezent aici în 1922, cu un articol despre simbolism. De consemnat, în 1923, și Glosă pentru „Lumea bine crescută” de N. Iorga, iscălită Petru Balș (viitorul Petre Pandrea). Pe marginea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
autori consacrați, precum Al. Macedonski, Al. T. Stamatiad, Iuliu I. Roșca, Al. Obedenaru, Th. D. Speranția, Petre Dulfu, Maria Cunțan, N. Pora, V. Demetrius, Christea N. Dimitrescu (Cridim), Al. Cazaban, Ion I. Greculescu (fragmente din romanul Domnișoara Celina, semnate cu pseudonimul Popic), Radu Cosmin, Ion Dragoslav, Const. Rîuleț, Victor Eftimiu, D. Nanu, Cincinat Pavelescu, Corneliu Moldovanu, G. Bacovia, Mihail Cruceanu, N. Davidescu, Leon Feraru, George Gregorian, Ion Pillat, V. Voiculescu, Liviu Rebreanu, Mihail Celarianu, Vladimir Corbasca, Ion I. Pavelescu, Horia Furtună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Tehnica teatrală, Arta cinematografului, Revistele provinciale, Jean Cocteau are oroare de școlile literare, Un june critic bătrân - despre Pompiliu Constantinescu), Ion Pillat. Recenzii, articole, comentarii, însemnări, eseuri mai dau Al. Marcu, Anton Holban, Horia Bottea („portrete străine” și „românești”, sub pseudonimul Elena Protopopescu), Ștefan Nenițescu, Dragoș Protopopescu, Mircea Eliade (Martin Eden, un interviu cu Giovanni Papini, Arturo Farinelli sau De eruditia), Petru Comarnescu ș.a. O veritabilă istorie a mișcării cultural-politice românești din Transilvania schițează Ion Băilă în „Cronici ardelene”, în timp ce Leon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Matei Alexandrescu, Mihail I. Băișoiu, Ovidiu Papadima, Mihai Beniuc, George Buznea. În același interval dau fragmente de roman, nuvele, povestiri și schițe Hortensia Papadat-Bengescu, Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu, Carol Ardeleanu, N. Davidescu, Victor Papilian (la început cu pseudonimul Sylvius Rolando), Sanda Movilă, Sandu Teleajen, Mihail Celarianu, Sărmanul Klopștock, Anton Holban, Mircea Eliade (fragmente din Romanul adolescentului miop), George Dorul Dumitrescu, Sarina Cassvan-Pas, Ion Călugăru ș.a. Nu e neglijat nici teatrul, N. Milcu și Radu Gyr semnând piesa în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
A. Sterescu figurează cu „note de istoria literaturii române”, cronici teatrale, interviuri, reportaje. Mai sunt prezenți cronicarul muzical Romeo Alexandrescu, cronicarii artelor plastice Paul Miracovici, ulterior Paul Lahovari (iscălește și Menip o suită de controverse cu Mihai Niculescu, acesta cu pseudonimul Menalc), graficianul George Voinescu și polivalenții Traian Lalescu și Ștefan Baciu. Pe lângă versuri, proză și o piesă de teatru (Muschetarii s-au întors), Traian Lalescu vine cu articole și eseuri iscălite Ion Ștefan, reportaje, cronica filmului, iar celălalt publică poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Mircea Streinul, care furnizează recenzii la cărți germane, note, versuri, reportaje, nuvele și fragmente de roman. Ion Frunzetti e redactor în 1940, intrând în sumar cu articole de estetică, istorie a artei, cronici și eseuri, „note italiene”, sub care figurează pseudonimul Socrates, mai rar cu versuri. Au mai făcut cronică teatrală I. Constantinescu, Cicerone Theodorescu, I. Mincu-Lehliu, Adriana Nicoară și Al. Drăghici, cronică plastică Ion Zurăscu, Lucia Dem. Bălăcescu, Olga Greceanu ș.a., „Cronica ideilor” fiind susținută în intervalul 1938-1941 de Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Dumitru Marian, funcționar. A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj (1967), fiind apoi redactor la Radio Turda, secretar științific la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Cluj, timp în care semnează articole, cronici literare și teatrale, mai ales cu pseudonimul Draga Milian, în ziare și reviste clujene. Din 1973 este redactor și revizor la Dicționarul limbii române, în cadrul Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca, iar mai târziu cercetător științific. Este doctor în filologie (1998), cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
la drum elogiind scriitori americani de origine română, între care Peter Neagoe, sau publicând interviuri cu personalități precum Silvio Guarnieri, directorul Institutului de Cultură Italiană de la Timișoara, pe tema relațiilor culturale româno-italiene (Difuzarea culturii italiene în România). În paralel, sub pseudonimul Spectator, ziarul are o substanțială secțiune de cronică dramatică, unde sunt urmărite spectacolele de la Teatrul Național din Cluj-Timișoara, cum este numit Naționalul clujean în vremea refugiului. Împlinirea a douăzeci și cinci de ani de activitate a Teatrului Național clujean prilejuiește exprimarea unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289361_a_290690]
-
, Mihail (pseudonim al lui Moritz Cahana; 1867, Hârlău - 28.IX.1933, București), folclorist, traducător și publicist. Descendent al unei familii de negustori, C. și-a început instrucția în orașul natal și a desăvârșit-o, probabil, la Iași, unde pare să fi urmat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286065_a_287394]
-
JALEȘ, Const. (pseudonim al lui Constantin Mateescu; 7.I.1906, Craiova - ? ), poet, prozator, dramaturg și gazetar. Timp de douăzeci de ani, între 1927 și 1946, face parte din redacțiile mai multor periodice, pe unele chiar conducându-le. Astfel, este prim-redactor al ziarelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
pamflete, proză, la „Viața românească”, „Adam”, „Facla”, „Azi”, „Lumea românească”, „Meridian”. După cel de-al doilea război mondial, revine cu poezie în „Viața românească”, „Revista literară” și „Flacăra”. Își luase oficial numele de Benjamin Bonciu. Semna H. Bonciu ori cu pseudonimul Sigismund Absurdul. Producția lirică de tinerețe intră în volumele Lada cu năluci (1932), Eu și Orientul (1932). În 1934, însoțit de o scurtă dar elogioasă prezentare datorată lui T. Arghezi, apărea romanul Bagaj... Strania dublă existență a unui om în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
, Vlad (pseudonim al lui Vasile Sporici; 14.I.1931, Comănești - 31.VIII.2004, Bacău), critic literar și prozator. Este fiul Mariei (n. David) și al lui Zaharia Sporici, miner. Urmează școala primară la Bacău și Comănești (1938-1943), Liceul „Ferdinand I” și Liceul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
ia doctoratul în filosofie la Universitatea din București, cu teza Determinare și structură în genetica modernă. La Bacău se numără printre inițiatorii revistei „Ateneu”. Aici publică proză și susține rubrica „Cronica literară”. Supus, pentru început, interdicției de semnătură, recurge la pseudonimul ce îi va însoți cariera scriitoricească. În 1966, după reabilitarea politică, va figura ca redactor-șef adjunct al publicației, iar între 1969 și 1977 va fi desemnat director al Teatrului „G. Bacovia” din Bacău, ulterior întorcându-se în redacția de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
cu versuri în pagina culturală a ziarului „Zori noi” din Suceava. Student fiind, e prezent cu poezie în mai toate revistele ieșene și inclus în antologia Cerul în apă (1970). A colaborat la „Iașul literar”, „Alma Mater” („Dialog”), unde semnează cu pseudonimul Daniil Vania, „Cronica”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Clopotul” (Botoșani) ș.a. Debutează cu un volum personal, Frații mei blânzi, în 1974. A doua și ultima carte antumă, Aurea saecula, iese de sub tipar în 1977. Încă din Frații mei blânzi, P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
istoric" (Jowitt: 1993, 1-4). Sunt de acord cu argumentul lui Jowitt, dar numai până la un punct: "impersonalitatea charismatică" a partidului bolșevic creat de Lenin reflectă, în mare măsură, personalitatea charismatică a lui Lenin însuși. Chiar și eticheta "leninism", derivată din pseudonimul revoluționar al lui Lenin, stă mărturie în acest sens. În cadrul regimurilor leniniste, relația dintre partid și lider nu este deloc asimetrică; dimpotrivă, este interdependentă. Robert Tucker subliniază convingător rolul constitutiv al personalității dictatoriale în interiorul a ceea ce a numit "regimuri dinamice
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
forme: cetnicii grupați în jurul lui Draza Mihailović (își împrumutaseră denumirea de la un legendar grup de luptători sârbi care organizaseră rezistența împotriva otomanilor), respectiv partizanii (denumire preluată de la rezistența spaniolă împotriva lui Napoleon) conduși de experimentatul cominternist Iosip Broz, care adoptase pseudonimul Tito. Spre deosebire de partizani, profilul politic al cetnicilor era total diferit: aceștia erau devotați regelui Petru al II-lea, aflat în exil din 1941 și, de asemenea, "se puseseră sub autoritatea guvernului iugoslav în exil", care acționa, ca și în cazul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]