48,792 matches
-
Codul de identificare a certificatului calificat se formează prin alipirea codului de identificare a furnizorului și a numărului de ordine al certificatului. ... (6) Codul personal de identificare a semnatarului rezultă prin alipirea codului de identificare a furnizorului, inițialele numelui său pseudonimului semnatarului și numărul de ordine al acestuia în lista clienților cu aceleasi inițiale. ... Articolul 14 (1) În vederea emiterii de certificate calificate furnizorul trebuie să îndeplinească condițiile enunțate la art. 20-22 din lege. ... (2) Furnizorul trebuie să dovedească autorității că dispune
EUR-Lex () [Corola-website/Law/169766_a_171095]
-
cheia sa publică pereche; ... c) să probeze funcționalitatea perechii cheie privată-cheie publică; ... d) să protejeze cheia privată de furturi, deteriorări, modificări ale conținutului sau alte compromiteri ale acesteia este interzisă duplicarea cheii private; ... e) să propună un nume sau un pseudonim distinct pentru identificare; ... f) să supună examinării furnizorului: cererea de furnizare a unui certificat, acordul de a respecta obligațiile în calitate de client și cheia sa publică. ... Articolul 24 La primirea cererii de eliberare a certificatului furnizorul în cauză va verifica, înainte de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/169766_a_171095]
-
Europeană și statele membre, pe de altă parte. Articolul 55 Anexele nr. 1-10 fac parte integrantă din prezentele norme tehnice și metodologice. Anexă 1 ──────── la normele tehnice și metodologice CONȚINUTUL INFORMAȚIONAL a) procedura de solicitare a certificatului; ... b) tipuri de pseudonime admise, dacă e cazul; ... c) metodă de includere în certificat a atributelor suplimentare; ... d) orele de program; ... e) modul de generare a datelor de creare a semnăturii furnizorului; ... f) formatul datelor de creare a semnăturii furnizorului; ... g) procedura de generare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/169766_a_171095]
-
1) se introduc în SINS și în vederea localizării, identificării, restituirii către proprietar ori alt deținător legal sau distrugerii lor, în condițiile legii. ... Articolul 8 Datele cu caracter personal introduse în SINS cuprind cel mult următoarele elemente: a) numele și prenumele, pseudonimele care au fost eventual înregistrate separat; ... b) semnele fizice particulare, obiective și inalterabile; ... c) data și locul nașterii; ... d) sexul; ... e) cetățenia; ... f) mențiunea că persoanele în cauză sunt înarmate, violente sau evadate; ... g) motivul semnalării; ... h) măsura care trebuie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/171026_a_172355]
-
corespondent al ziarului londonez �Times� (personificat de mai multe ori �n cartea Oliviei Manning), au confirmat multe dintre evenimentele relatate �n Trilogia balcanic? 35. Oricine cunoa? te scenă bucure? tean? poate recunoa? te personalit?? ile (pe care autoarea le men? ionaz? sub pseudonime): industria? ul evreu Max Au? nit, sub numele fictiv de Drucker, ? i al? îi. Familia Drucker (Au? nit) �i invit? pe intelectualii de st�nga englezi, Guy ? i Harriet Pringle (domnul ? i doamna Manning) �n apartamentul lor din Bucure? ți. Guy este
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Dionysiacum în tot Evul Mediu și în Renaștere s-a datorat atât valorii sale că surs] a filosofiei platoniciene, cât și unei erori legate de autor. Scriitorul pretinde s] fi fost martor la unele evenimente prezentate în Noul Testament și utilizeaz] pseudonimul „prezbiterianul Dionis”, de unde el a ajuns s] fie identificat cu atenianul convertit de Sfanțul Pavel. Totuși, ținând cont de dovezi, s-a ajuns la concluzia c] aceste scrieri au fost redactate în jurul anului 500. Înainte de a ne ocupă de perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
SUCEVEANU, I. O. (pseudonim al lui Ioan Olar; 12.XII.1905, Baineț, j. Suceava - 31.X.1960, Sibiu), poet. Este fiul Marinei și al lui Onufrei Olar, țărani. Își începe învățătura în comuna natală, în 1921 ajungând la Mediaș, unde urmează cursurile Școlii Tehnice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
era tehnician la Întreprinderea Regională de Electricitate din Mediaș, din 1948 revine la Școala Tehnică de Aviație ca maistru telegrafist și profesor de aparatură de bord, iar în ultimii ani ai vieții lucrează la un atelier de reparații radio. Sub pseudonimul pe care îl adoptă, cele dintâi versuri îi apar în 1933, la revista ,,Lanuri” din Mediaș. Mai colaborează la ,,Convorbiri literare”, „Crișul negru”, ,„Jurnalul literar”, ,,Luceafărul”, ,,Lumea nouă” (Sighișoara), ,,Naționalul nou”, ,,Pagini literare”, „România eroică”, „Transilvania”, „Tribuna Sibiului”, „Universul literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
de secretar de redacție al „Anuarului de lingvistică și istorie literară”, în 1995-1996, a fost redactor-șef adjunct la „Echidistanțe”, iar din 1997, și-a asumat răspunderea de redactor-șef al „Revistei române”. A mai semnat cu inițiale și cu pseudonimul V.D. Zăiceanu. Cu profesionalismul care îl caracterizează, a redactat pentru Dicționarul literaturii române în secolul al XX-lea partea I (1900-1950), literele A-B, câteva zeci de articole. Din 1995, implicat în elaborarea Dicționarului general al literaturii române, a alcătuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
află constant locul în paginile acestei publicații liberale, de-a lungul timpului pot fi întâlnite semnături importante. Astfel, în primii ani colaborează cu versuri I.U. Soricu (Înstrăinare), Ion Minulescu (În templul liniștii), St. O. Iosif și D. Anghel sub pseudonimul comun A. Mirea (Omul de zăpadă), Cincinat Pavelescu (Epigrame caricaturilor lui Iser), D. Teleor (Grevă avocaților), Al. Ț. Stamatiad, Mihail Cruceanu, Claudia Cridim (Claudia Millian), Ion Foți, Dumitru Drăghicescu. Proza este ilustrata de N. Pora, V. Demetrius (cu nuvelele Gelos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290569_a_291898]
-
Familia”, „Dacia rediviva”, „Gazeta cărților”, „Viața Basarabiei”, „Basarabia literară”, „Roza”, „Gândirea”, în al cărei ultim număr, din iulie 1944, G. încheie, cu Balada omului însingurat, prima etapă a creației sale literare. În perioada preelectorală din 1946 semnează în „Dreptatea”, cu pseudonimul Zadig, poezii satirice. Licențiat în filosofie și filologie modernă al Universității din București (1948), urmează, o vreme, cursurile Institutului Teologic din capitală și activează în organizația ortodoxă Oastea Domnului, care urmărea, în condițiile noului regim, să mențină spiritul religios al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
a întâmplat și se întâmplă încă în țările fostului lagăr comunist. În exil, preocupările literare ale lui G. se manifestă în continuare în limba română: publică poeme religioase în „Buna Vestire” din Roma, „Revista scriitorilor români” (München) ș.a., apoi, sub pseudonimul Simon Cubolta, tipărește în RF Germania volumul Pietre de aducere aminte (1971). Frumoase în simplitatea expresiei și cutremurătoare prin metafora vizionară, poemele lui G. se înscriu în cea mai bună tradiție a poeziei românești de inspirație religioasă. Versurile relevă dintru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
Albina”, „Avântul” (Galați), „Comoara tinerimii”, unde activează în comitetul de redacție, „Votul universal” (Galați), „Revista generală a învățământului”, „Viața românească”, „Flacăra”, „Liga «Deșteptarea»”, pe care o dirijează, „Școala Normală” (Iași), „Educația”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. A mai semnat cu pseudonimele N. Dumbravă, S.P. Rogojeanu, Tofan, N. Tofan. În 1912 a intrat în Societatea Scriitorilor Români. Nimeni și nimic nu l-ar putea abate pe P. din convingerile lui „țărăniste”. Chemarea lui e aceea de luminător. Înființează la Vaslui, împreună cu Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Stilul oral în „Moromeții”), Elisabeta Ghiță (Despre copilărie în proza lui Marin Preda), Anișoara Dobre („Răzbunarea lui Moromete” sau Marin Preda și onoarea de a fi contrazis de istorie) ș.a. O prezență permanentă are coordonatorul publicației, care semnează (și cu pseudonime) recenzii, cronici ș.a. Sunt găzduite versuri de Constantin Salcia, Nicoleta Milea, Valentin Dobrescu, Romulus Toma, Adela Popescu, Iulian Bitoleanu, Adrian Bucurescu, George Pena, Ion Toboșaru, proză de Gheorghe Filip, Anghel Gâdea, Mihai Voiculescu, Mihail Grămescu, eseuri de Lucian Teodosiu, pagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288833_a_290162]
-
NASTA, Nicolae (pseudonim al lui N. C. Anastasiu; 21.I.1919, Videle, j. Teleorman - 4.II.1994, București), poet. După ce a absolvit Liceul „Ion Maiorescu” din Giurgiu și Facultatea de Drept a Universității din București (1946), a funcționat ca magistrat și ca avocat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288355_a_289684]
-
1937 va colabora la „Gândirea” și, fără consecvență, la „Cristalul”, „Luceafărul literar”, „Flori de crâng”, „Raza literară”, „Freamătul vremii”, „Sepia”, „Bobi”, „Discobolul”, „Litere”, „Viața literară”, „Herald”, „Frize” (Brașov), „Luceafărul literar și critic”, „Sfarmă-Piatră”, „Azi”, „Îndreptar”, „Vocea Buzăului”. În 1931, sub pseudonimul Sandu Viroagă și în colaborare cu Nicolae Mihăescu, scoate placheta Îngerii pământului. Nichifor Crainic îi oferă un post de corector (1932-1933) la „Calendarul”, ziarul pe care îl conducea; a lucrat apoi în redacția „Universului literar” (dând, și aici, poezie între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
pastelul neoclasic, catrenul umoristic. Produce, cu elan artizanal, pantume în special (ceea ce speră, cu naivitate, să-l singularizeze în peisajul literar), rondeluri și sonete, modeste altfel și departe de turnura impecabilă ce o pretinde genul. De regăsit frecvent în periodice, pseudonimul favorit, Cridim, e preluat și pe coperta culegerilor editate compact întrucâtva după 1900, apoi la intervale tot mai mari; excepție face întâia carte, Florile iubirei, semnată Christ N. Dimitrescu, în 1901, an fast și pentru umorist, care ieșea la rampă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
leagă de Erasm din Rotterdam), regăsindu-se, alături de savanți, erudiți, profesori clasiciști, într-o veritabilă „republică a literelor”. Își scrie în Țările de Jos majoritatea operei - lucrări istorice, corespondență, poezii, după ce, mai tânăr fiind, produsese un tratat de alchimie sub pseudonimul Nicolaus Melchior. Revine în țară în 1542, pentru a îndeplini noi misiuni politice și la conducerea Bisericii Catolice, fiind considerat timp de un sfert de veac omul providențial pentru regatul ungar. Este consilier și cancelar aulic, episcop de Zagreb din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
ample ce conținea termenul sociologie În titlu: Sociologia succesului, publicată În 1962 de doi sociologi reputați - Mihai Ralea, de formație durkheimiană, ,,recuperat” apoi de regimul comunist, și T. Herseni, fost gustian și deținut politic În regimul comunist, care a folosit pseudonimul Hariton. Impactul teoriilor vestice va spori substanțial o dată cu dezghețul ideologic și cu reinstituționalizarea sociologiei În l965. Pătrunderea teoriilor vestice se face pe mai multe căi : cursuri și seminarii universitare, lecturi de carte sociologică la fondul special al bibliotecilor importante, cumpărări
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
poporului, semnată împreună cu Aurel Baranga (1951; Premiul de Stat). A avut o masivă prezență publicistică, prin articole de ideologie și comentarii literare, jurnalistică politică etc., colaborând - după debutul din 1935 la „Vitrina” - la „Păreri libere”, „Criza”, „Atlas” ș.a. A folosit pseudonimul Andrei Vălescu. A făcut și traduceri și a semnat prefețe sau postfețe la ediții sau traduceri din operele scriitorilor ruși (cărți de Valentin Kataev, Vera Panova, poemul Poltava de Pușkin, Arta și realitatea de Cernâșevski ș.a.), dar și la ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
literare sau artistice”. Tudor Arghezi își exprimă, fără menajamente, opinii despre oameni și evenimente. Sunt publicate versuri de Tudor Arghezi, Mihail Sevastos, V. Demetrius, Ion Vinea, Adrian Maniu, Perpessicius (Flașnetarul, 55/1916 - prima poezie a lui D. Panaitescu semnată cu pseudonimul Perpessicius), I. C. Vissarion, A. Dominic, proză și eseuri de Gala Galaction (despre Al. Davila), Natalia Negru, Paul I. Zarifopol (Războiul și cultura, 16/1915, Estetică utilă și cultură, 25/1916), Mihail Săulescu (O schiță de război, 33/ 1915), Tudor Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286533_a_287862]
-
1977, cu volumul de versuri Tapiserii cu lună. Colaborează cu versuri și articole de critică literară la „Ramuri”, „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul” „Viața românească”, „Tomis”, „Convorbiri literare”, „Argeș”. A îngrijit și prefațat ediții din scriitori români și străini, folosind și pseudonimul Lis Karian. C. debutează ca poetă sub influența lui Blaga, cu versuri fără rimă și ritm (urmărind, în curgerea lor, doar o anume stare interioară), în care sunt prezente câteva figuri mitologice (Ulise, Penelopa, dar și Meșterul Manole), precum și un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286107_a_287436]
-
ȘERBU, Ieronim (pseudonimul lui Afon Herz Erick; 1.XII.1911, Botoșani - 8.XII.1972, București), prozator și memorialist. Este fiul Friedei Ruhla (n. Sigal) și al lui Avram Moise Erick. Învață în orașul natal, unde termină gimnaziul, apoi se stabilește în capitală, absolvind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
Credința”, „Dimineața”, „Viața literară”, „Cuvântul liber”, „Azi”, „Vremea”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (unde semnează, în 1937, rubrica „Puncte”), „Revista Fundațiilor Regale”, „Democrația”, „Dreptatea nouă”, „Unirea” (1945), „Ultima oră”, „Contemporanul”, „Veac nou”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. A semnat și cu pseudonimul Aron Ciuntu. Volumul de debut, Dincolo de tristețe (1940), cuprinde nuvele remarcabile prin simțul echilibrului, rafinamentul compoziției și certa înclinare a lui Ș. pentru sondarea abisurilor subconștientului. Oamenii visează pâine (1945), carte total deosebită ca manieră și stil, este alcătuită din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
, Claude (pseudonim al lui Ernest-Benoît Spirt; 24.V.1902, Târgu Ocna - 15.III. 1968, Paris), poet, publicist și traducător. Este fiul Sidoniei (n. Marcovici) și al lui Eugen Spirt, medic. Urmează clasele primare la Târgu Ocna, acum învățând limbile franceză și germană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]