48,701 matches
-
c-o mână de oameni, dar cu credință în Dumnezeul cel puternic, cu nădejde în brațele lor cele vânjoase și cu meșteșugul ostășesc moștenit din moși-strămoși. Când a văzut Ștefan puzderia cea de turci, n-a fost chip să se bată fățiș și la loc larg, îndată a cotigit-o Ștefan cu oastea îndărăt, pe ici, pe colea. Și tot i-a tras pe turci încet, încet, drept pe unde știa năzdrăvanul Moldovei că i-a face chisăliță pe dușmani, care
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
vedeai decât codru sălbatic, văi mocirloase, râpi prăpăstioase și locuri întunecoase. Turcii, care se bizuiau pe ostașii lor cei mulți, tot îl urmăreau mereu pe Ștefan, gândind, că și în borta șoarecelui dacă s-ar băga, tot ar să-l bată pe Ștefan, să spuie măcar încaltea și morților de patima lui. Oastea lui Ștefan cel Mare știa prea bine locurile din Valea Racovei și știind ce-o așteaptă, își făcuse în pripă cetățui de apărare, movili de priveghere și șanțuri
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
Cârnului, au fost tot movili și șanțuri. Bătălia s-a început în valea Similei, pe dealul care se cheamă Cetatea, unde se văd și astăzi 2 tabii (șanțuri); pe urmă la gura văii Racova și de-acolo s-a tot bătut în sus pe apa Bârladului în Bârzești, pe valea Rebricei, și până la târgul Scânteia, pe șleaul cel mare, care merge spre Iași, tot o bătaie a fost și-i omora pe turci, ca și cum i-ar fi luat din oală
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
de focul în care mă găsesc astăzi și în locul stejarului acesta voi zidi un locaș dumnezeiesc. Turcii au trecut înainte fără ca să-l zărească și Ștefan a scăpat cu viață. După întâmplarea aceasta, Dumnezeu i-a ajutat și i-a bătut cu istovul pe turci, la Podul- Înalt, care venea mai sus de satul Scânteia („Ceea ce nu-i adevărat, lupta s-a dat tot la Cănțălărești” - spune Nicolae Iorga) și pe urmă i-a alungat pe turci în jos spre Dunăre
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
Înalt, care venea mai sus de satul Scânteia („Ceea ce nu-i adevărat, lupta s-a dat tot la Cănțălărești” - spune Nicolae Iorga) și pe urmă i-a alungat pe turci în jos spre Dunăre. În ținutul Tecuciului iar i-a bătut amarnic pe turci, la un vad care de-atunci i-a rămas numele: Vadul-Turcilor. Și așa a scăpat țara de robie și oastea moldovenească a făcut minuni de vitejie. Cum a sfârșit războiul, Ștefan a poruncit să facă în Scânteia
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
și să-i alunge-napoi de unde-au venit. Peștiovici, îndata-ș mare, a pus pe cale oastea, a trecut degrabă Siretul și a apucat cu oștile către munți, gândind că i-a strâmtori, cumva, și să le tragă ungurilor un pui de bate, de să le meargă peticele. Și-au mers până ce-au ajuns la un boier mare, bogat și înțelept, căruia îi dăduse Ștefan multe moșii, pentru slujbele ce făcuse țării și lui Vodă. Dar boierul acesta, de o bucată de vreme
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
că de-a trimite Ștefan vreo oștire și de-a veni pe la dânsul, el să facă ce-a face și să ungă ochii hatmanului, cu daruri și cu plocoane oricât ar fi de scumpe, numai să izbutească și ungurii să bată pe neînvinsul Vodă al Moldovei, căci cu pușca și cu lupta fățiș nu se bizuiau c-or fi viteji. Dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Cât s-a muncit, boierul, și cât s-a necăjit
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
Hăt pe urmă, boierul s-a făcut a ieși și el la clăcași, care se purtau și aici voinicește. Unii secerau de nu le zăreai mâinile, alții legau snopi cât ai clipi din ochi, alții făceau clăi mari, cât ai bate-n palme, alții trăgeau câte un cântec de voinicie de te luau fiori, mă rog, era o treabă și un chef de-ți curgeau ochii la ei și nu te-ai mai fi dezlipit de dânșii. Hatmanul, într-o vreme
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
prădat și jefuit până când s-au săturat și pe urmă s-au dat cu toții de petrecut, făcând chef și bucurie. Ștefan cel Mare a auzit de scârba asta și îndată a trimis alte oști și cu ajutorul lui Dumnezeu i-a bătut pe unguri, de numai hoituri de-ale lor erau pe unde secerase oastea noastră, și câți au mai rămas teferi n-au știut pe unde au trecut munții în țara lor. Oblicind Ștefan, că Peștiovici a fost nechibzuit și lacom
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
fac îndată jalba și-o dau lui Șolcan. Când se-ntoarce Vodă acasă, Șolcan îi iese înainte și prinde a plânge cu suspine. Vodă, cum l-a văzut plângând, îl și întreabă: - Ce plângi, măi Șolcane? - Plâng pentru că m-a bătut taica popa, la biserică. - De ce te-a bătut, mă? - M-a bătut că n-am știut să zic „Tatăl nostru”. Vodă care era din firea lui tare de credință, s-a zborșit când a auzit că sluga lui din casă
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
Când se-ntoarce Vodă acasă, Șolcan îi iese înainte și prinde a plânge cu suspine. Vodă, cum l-a văzut plângând, îl și întreabă: - Ce plângi, măi Șolcane? - Plâng pentru că m-a bătut taica popa, la biserică. - De ce te-a bătut, mă? - M-a bătut că n-am știut să zic „Tatăl nostru”. Vodă care era din firea lui tare de credință, s-a zborșit când a auzit că sluga lui din casă nu știe nici „Tatăl nostru”. - Cum, măi țigane, nu
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
acasă, Șolcan îi iese înainte și prinde a plânge cu suspine. Vodă, cum l-a văzut plângând, îl și întreabă: - Ce plângi, măi Șolcane? - Plâng pentru că m-a bătut taica popa, la biserică. - De ce te-a bătut, mă? - M-a bătut că n-am știut să zic „Tatăl nostru”. Vodă care era din firea lui tare de credință, s-a zborșit când a auzit că sluga lui din casă nu știe nici „Tatăl nostru”. - Cum, măi țigane, nu știi „Tatăl nostru”? Se poate
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
credință, s-a zborșit când a auzit că sluga lui din casă nu știe nici „Tatăl nostru”. - Cum, măi țigane, nu știi „Tatăl nostru”? Se poate slugă domnească să nu știe măcar atâta? - Ba-l știu, Măria-Ta, dar popa m-a bătut degeaba. - Ia zi-l, mă, să-l aud cum îl spui. Șolcan, sclifosind de plâns, spune: - Tatăl nostru care ești în cer, fie voia lui. - Mă, nu în voia lui, ci zi: fie în voia ta. - Fie-n voia mea. - Nu
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
cap. Vodă scrie: „Fie în voia ta”. Șolcan ia hârtia și iese afară, ca să învețe rugăciunea. Dar cum s-a înserat, se ia frumușel, pe furiș, și se duce la țigani; strânge toată țigănimea, prinde pe jupân Pârcălab și-l bate înaintea țiganilor de-l lasă lat pe pământ, arătându-i porunca lui Vodă: „Fie în voia ta”. A doua zi dimineață, pe vremea rugăciunii, Vodă îl pune pe Șolcan să spună „Tatăl nostru” ca să vadă dacă l-a învățat. Și țiganul
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
ceva copilăresc și, poate, aveau dreptate.... Copilăria e un tărâm minunat, un tărâm trăit și, totodată de ......nereatins. Ne-a scăldat în basme iar viața ne-a învățat că ele, basmele, nu se împlinesc niciodată. Nimic mai fals! Astăzi realitatea “bate” viața..... Cum să vă fac să credeți?....Vă place Cinderella... basmul Cenușăresei?....Zâmbiți? E bine! Înseamnă că sunteți pe aproape..... V-ați prins, nu-i așa?!? Pornită de la câteva pagini de ziar pe care trecerea timpului le îngălbenea dar nu
by Carmen Stoianov () [Corola-other/Journalistic/83623_a_84948]
-
țiganului, gândind că ceea ce le spune e adevărat, și-i istorisiră taina lor, adică: cum că pârcălabul îi asuprește din cale-afară, cum că li se ia bir peste măsură, ba încă pe lângă aceea mai în toate zilele îi batjocorește, îi bate și-i chinuiește fără milă și fără vreo pricină. Iaca de ce au venit ei să se jeluiască lui Măria-Sa Vodă! - Oameni buni! zice Tolpa, nu purtați nici o grijă, întoarceți-vă acasă în voia cea mai bună, că eu
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
ei să se jeluiască lui Măria-Sa Vodă! - Oameni buni! zice Tolpa, nu purtați nici o grijă, întoarceți-vă acasă în voia cea mai bună, că eu vi-s omul!... Voi vorbi cu Măria Sa. Lasă dacă v-a mai asupri și bate pârcălabul vostru de azi înainte! Românii îl ascultară și se întoarseră bucuroși spre case. Tolpa, după depărtarea lor, căută un prilej bun să intre la Măria-Sa în odaie. Într-o zi Ștefan-Vodă era voios. Știindu-l atunci numai singur
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
nevoit să sufere bătaia, crezând că așa a poruncit Vodă. El, însă, era unul din cei mai credincioși, mai supuși și mai plăcuți domniei, și știind aceasta, se miră foarte mult, cum de-a făcut Ștefan-Vodă să poruncească să-l bată țiganul Tolpa înaintea sătenilor, mai cu seamă nefiind cu nimic vinovat! La vreo câteva săptămâni însă după ce-a fost bătut, având treabă numaidecât să se ducă la curtea domnească, se duse, și ajungând intră la Măria-Sa. Ștefan-Vodă, bucurându
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
mai plăcuți domniei, și știind aceasta, se miră foarte mult, cum de-a făcut Ștefan-Vodă să poruncească să-l bată țiganul Tolpa înaintea sătenilor, mai cu seamă nefiind cu nimic vinovat! La vreo câteva săptămâni însă după ce-a fost bătut, având treabă numaidecât să se ducă la curtea domnească, se duse, și ajungând intră la Măria-Sa. Ștefan-Vodă, bucurându-se de sosirea lui, îl primi cu aceeași prietenie și inimă bună ca și mai înainte. Pârcălabul s-a mirat mult
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
că nu poate să fie ceva rău la mijloc, că trebuie să-l fi pus cineva la cale și de aceea poruncise ca să-l pedepsească, îl întrebă pe Vodă: - De ce-ai poruncit, Măria-Ta, lui Tolpa ca să mă bată înaintea sătenilor mei, că doară n-am făcut nimănui nici un rău? Ștefan-Vodă, uitându-se lung la dânsul, mirându-se și el de vorbele pârcălabului, îi zise: - Ce spui?... - Ce spun?... d-apoi iaca cum și iaca cum, și începu a
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
-i povesti toată istoria cum s-a întâmplat. - Ei, mișelul! zise Vodă mânios, de aceea mi-a spus el să mă iscălesc eu la cuvintele, ce nu le știa din Tatăl Nostru, ca să aibă cu acea iscălitură putere să te bată!... Așa-i treaba?...Lasă că mi ți-l voi învăța eu!... Ștefan-Vodă se făcu foc; porunci curtenilor să-l prindă pe Tolpa și să-l spânzure. Tolpa însă, când istorisea pârcălabul lui Vodă și când Vodă porunci să-l prindă
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
de asemenea, pe lângă dânsul, o legă de altă creangă deasupra capului său. Văzându-l așa, Vodă zise cu milă: - Zău că-mi pare rău de sărmanul Tolpa. Bietul, de bună seamă, auzind că am poruncit să-l omoare, pentru că a bătut pe pârcălabul, s-a spânzurat el singur, n-a mai așteptat pe alții... Tolpa numai trăgea cu urechea. - Dacă ar fi viu, eu l-aș ierta... - Fie în voia ta! strigă Tolpa, sărind jos și îmbrățișând picioarele Măriei-Sale. - Fie în
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
câmpului de bătaie, în ploaia de gloanțe și când a treia oară oamenii lui se retrăgeau, pentru că jumătate di ei, tocmai 2000, zăceau la pământ, atunci lacrimile îl năpădiră pe obraji, dar cu glas de tunet strigă către cei care băteau în retragere: - Încotro? - Vai, Măria Ta! Nici unul dintre ai noștri nu mai trăiește!... - Cum? Nici unul? se răsti regele. Tu ești încă viu, și cel de acolo, iaca doi, și de acolo vine unul, iaca trei, cinci, șase, șapte, opt, nouă
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
bucurie când simți atingerea năzdrăvanului viteaz. Parcă-i curgeau flăcări prin vine, gata să săvârșească nemaiauzite fapte de viteaz, i se părea că de-acum e binecuvântat și sfințit. Dar nu putu să scoată o vorbă, așa de tare-i bătea inima. Celălalt zise: - Am venit să v-aduc biruință, ca întotdeauna; de câte ori mă vei zări în luptă lângă regele tău, să știi că nu i se va întâmpla nimic și veți birui! - și cu aceste cuvinte Ștefan se făcu nevăzut
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
uită la Stan care prezenta arma și Ștefan zise zâmbind: -„Mâine începe un atac, fără veste pentru prinț, dar va fi fără folos, fii pe pace, tu n-ai să pățești nimic, eu sunt aici și voi nu veți fi bătuți! A doua zi se întâmplă atacul nenorocos, și Stan era încă tot teafăr, cu toate că-l nimerise un glonț și căciula îi era spartă de alte trei gloanțe. El văzuse pe Ștefan în luptă și știa că n-ar să-l
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]