48,811 matches
-
a rămas timp de trei ani. În acest timp el a lucrat ca jurnalist și din când în când a publicat poezii în "Godey's Lady's Book", "Graham's Magazine", "Ladies National Magazine" și alte publicații similare, folosind același pseudonim pe care l-a întrebuințat și la Pittsburgh. Aici l-a cunoscut pe Edgar Allan Poe și cei doi au devenit colegi de băutură pentru un timp. Poe îl va numi mai târziu pe Reid „un colosal, dar cel mai
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
Războiul Mexicano-American în primăvara anului 1846, Reid lucra pe post de corespondent pentru "New York Herald" la Newport, Rhode Island (care va deveni mai târziu locul unde se petrecea acțiunea unui alt roman). În acest moment el a început să folosească pseudonimul "Ecolier", pe lângă "Poor Scholar". Pe 23 septembrie 1846, Reid s-a alăturat ca locotenent II în Regimentul 1 Infanterie din New York format din voluntari. În ianuarie 1847 regimentul a plecat din New York cu vaporul. New york-ezii au avut tabăra timp
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
New York cu vaporul. New york-ezii au avut tabăra timp de mai multe săptămâni pe insula Lobos înainte de a lua parte la invadarea zonei centrale a statului Mexic de către generalul-maior Winfield Scott, care a început pe 9 martie, la Veracruz. Folosind pseudonimul "Ecolier", Reid a fost corespondent pentru ziarul new york-ez "Spirit of the Times", care i-a publicat ciclul "Sketches by a Skirmisher". Pe 13 septembrie, în Bătălia de la Chapultepec, tânărul ofițer de origine irlandeză a suferit o rană severă la
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
Poloneze de Litere pentru contribuția sa remarcabilă la arta poloneză, în general. Pasiunea lui Wojciech Weiss a fost fotografia, colecția sa cuprinzând sute de fotografii de familie de la începutul secolului al XX-lea. După moartea sa, soția sa, Irene Weissowa (pseudonim. Aneri) și fiul său Stanislaw au făcut eforturi pentru a crea la Cracovia un muzeu Wojciech Weiss sau o galerie aparte în cadrul Muzeului Național. Ambele proiect din diferite motive, nu au fost realizate. În 2006, nepoata artistului a înființat "Fundația
Wojciech Weiss () [Corola-website/Science/330472_a_331801]
-
suburbia New Yorkului, Forest Hills, Queens, în 1974. Ea este considerată prima formație punk rock. În pofida unui succes comercial mic, formația a fost o influență majoră în mișcarea punk rock din Statele Unite și Marea Britanie. Toți membri formației și-au creat pseudonime care se termina cu numele "Ramone", deși nici unul dintre ei au fost legate de acesta. Ei au susținut 2.263 de concerte, mergând în turnee fără pauză pe durata a 22 de ani. În 1996, după un turneu cu festivalul
Ramones () [Corola-website/Science/331103_a_332432]
-
rezident al SUA, care a scris, produs și promovat filmul Inocentă musulmanilor, un film anti-islamic, conceput pentru a denigra profetul Islamului, Muhammad. La data de 02 iulie 2012, "Șam Bacile"(despre care s-a descoperit ulterior că este unul dintre pseudonimele lui Nakoula), a postat pe YouTube mesaje de promovare a filmului Inocentă musulmanilor. Videoclipurile au fost ulterior dublate în arabă și postate pe Internet în septembrie 2012. Demonstrații și proteste violente împotriva videoclipurilor au izbucnit la 11 septembrie în Egipt
Nakoula Basseley Nakoula () [Corola-website/Science/331129_a_332458]
-
de pe Youtube îl promovau, si a declarat că filmul a fost finanțat cu 5 milioane dolari colectați de la 100 de donatori evrei, si ca el este un evreu israelian. La 13 septembrie, Nakoula a fost legat de film și de pseudonimul "Șam Bacile", de către Associated Press și de către autoritățile federale SUA. Associated Press a raportat că numărul de telefon mobil pe care "Bacile" l-a folosit pentru interviu, corespunde adresei lui Nakoula, iar printre cele 13 pseudonime ale lui Nakoula cunoscute
Nakoula Basseley Nakoula () [Corola-website/Science/331129_a_332458]
-
de film și de pseudonimul "Șam Bacile", de către Associated Press și de către autoritățile federale SUA. Associated Press a raportat că numărul de telefon mobil pe care "Bacile" l-a folosit pentru interviu, corespunde adresei lui Nakoula, iar printre cele 13 pseudonime ale lui Nakoula cunoscute anterior, erau nume similare cu Șam Bacile (legate de prenumele sau, Basseley ). Nakoula a negat că el este Bacile, dar agenții federali ai poliției l-au identificat pe Nakoula ca fiind regizorul filmului. Părți ale filmului
Nakoula Basseley Nakoula () [Corola-website/Science/331129_a_332458]
-
de 27 septembrie 2012, autoritățile federale americane l-au arestat pe Nakoula în Los Angeles pentru opt încălcări ale eliberării condiționate. Procurorii au declarat că o parte dintre acuzații au inclus declarații false în legătură cu rolul său în film și utilizarea pseudonimului "Șam Bacile". Nici una dintre acuzații nu face trimitere la utilizarea Internetului. După o audiere în fața unui judecător, Nakaoula a fost condamnat la închisoare cu executare, pentru mințirea ofițerilor supraveghetori și pentru că era considerat "pericol pentru societate". Pe 7 noiembrie, Nakoula
Nakoula Basseley Nakoula () [Corola-website/Science/331129_a_332458]
-
(pseudonim al lui Corneliu Vasiliu, n. 15 august 1883, Bârlad - d. 2 septembrie 1952, București) a fost un poet, romancier, critic de teatru, gazetar, fondator de reviste literare, director al Teatrului Național din București și Director General al Teatrelor, membru fondator
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
și Robert Cahuleanu sunt pseudonimele literare ale lui Robert Eisenbraun (n. 28 octombrie 1920, Cahul, România Mare, azi în Republica Moldova - d. 6 august 2004, București, România), poet, memorialist, martir în închisorile regimului dictatorial comunist român, deținut politic la Canal. Tatăl său, Herman Eisenbraun, de naționalitate
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
al revistei "Tinerimea Moldovei", profesorul de limbă română Constantin Radu, care era și directorul liceului „Ion Voievod”, i-a publicat lui , în vârstă de 11 ani, prima poezie, având ca temă "Unirea Principatelor Românești". Atunci a semnat prima dată cu pseudonimul Robert Cahuleanu, pe care l-a adoptat din profundă simțire românească, cum a declarat el mai târziu. Debutul editorial s-a produs în 1936, cu placheta de versuri "Melancolie". Ulterior a început să publice în câteva reviste: Basarabia, Basarabia literară
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
dor și de război". După pierderea Basarabiei de către România, odată cu retragerea trupelor române, în 1944 familia Eisenbraun s-a refugiat în România, stabilindu-se la Brăila. Robert a continuat să scrie, publicând în revistele brăilene „Expresul”, „Ancheta” și „Înainte”, sub pseudonimul Robert Cahuleanu. Deoarece în unul din articolele sale, publicat în "Expresul", în noiembrie 1945, îi îndeamna pe români să respingă comunismul, a fost arestat ca unul din „autorii morali” ai manifestației din 8 noiembrie 1945 și a fost eliberat după
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
Cahul nu mai aparținea României și, deci, nu mai era un nume adecvat unui ziarist român. Prin urmare, și-a schimbat numele în Andrei Ciurunga, pe care l-a păstrat în continuare, deși după 1954 a mai semnat și cu pseudonimele Radu Calomfir, Matei Scutaru, Nicu Grădinaru. În 1947, cu ajutorul unui zețar cunoscut și, fără știrea cenzurii, a tipărit o plachetă de versuri puternic colorată anticomunist, intitulată: „Poeme de dincoace”. A fost denunțat de un cunoscut dar nu a putut fi
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
ajungea să-și amintească un singur vers pentru a reconstitui întregul. Așa se face că își cususe pe pânză, în căptușeala unui pieptar, primul vers - versul-cheie - al câtorva sute de decastihuri, din care, peste ani, a publicat un volum, sub pseudonimul Andrei Ciurunga. A fost eliberat la 13 mai 1954, după ce mai efectuase încă 100 de zile supliment față de cei 4 ani de condamnare oficială. Întors în București, ca fost deținut politic nu i s-a permis sa se angajeze decât
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
angajeze decât ca om de serviciu, portar, magazioner de șantier și abia după un timp, contabil și pedagog pentru elevii de liceu. Deși avea interdicție de a publica, a reușit totuși să publice câte ceva în revistele Rebus și Urzica, folosind pseudonime precum Radu Calomfir, Matei Scutaru, Nicu Grădinaru etc. În anul 1958 autoritățile au reușit să stabilească legătura între versurile care circulau printre condamnații de la Canal și autorul acestora, Andrei Ciurunga. La 28 noiembrie 1958 a fost arestat din nou și
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
lui Ionuț Caragea, a fost publicat între anii 2010 și 2011 în România, sub formă de trilogie, la editura Fides din Iași. Romanul a fost tradus ulterior în limba engleză și publicat în 2012 la editura americană Wildside Press, sub pseudonimul Snowdon King.. Criticul literar Mircea Opriță considera în 2015 că romanul "Uezen" este una dintre cărțile prin care se deschide calea către o posibilă schimbare de generații în lumea SF-ului românesc contemporan. Referindu-se la conținutul romanului, același critic
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
(pseudonim pentru Erika Mitchell; n. 7 martie 1963, Londra) este o scriitoare britanică. Este autoarea trilogiei de romane erotice „"Cincizeci de umbre"”, compusă din "Cincizeci de umbre ale lui Grey", "Cincizeci de umbre întunecate" și "Cincizeci de umbre descătușate". Primul roman
E. L. James () [Corola-website/Science/334108_a_335437]
-
al revistei (22 septembrie 1932) care-i informa pe cititori că opera literară realizează "„cea mai frumoasă evocare a viitorului, așa cum va fi în realitate, cu mașinismul și cu dragostea lui, cu ambițiile și desamăgirile lui”". Autorul se ascundea sub pseudonimul Leone Palmantini, un pretins romancier italian ce debuta în România, dorind să-și asume un nume exotic pentru a evita neîncrederea pe care cititorul român cu tendințe xenofile ar fi manifestat-o față de un scriitor autohton. Folosirea unui pseudonim exotic
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
sub pseudonimul Leone Palmantini, un pretins romancier italian ce debuta în România, dorind să-și asume un nume exotic pentru a evita neîncrederea pe care cititorul român cu tendințe xenofile ar fi manifestat-o față de un scriitor autohton. Folosirea unui pseudonim exotic cu sonoritate străină era explicată de Aderca prin dorința sa de a nu fi confundat cu vreunul dintre scriitorii români compromiși de propria lor imoralitate, precum și prin aspirația sa de a pătrunde într-un spațiu cultural de receptare universală
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
cultural de receptare universală. Romanul era precedat de o introducere sub formă epistolară intitulată „Provocarea”, care părea o scrisoare deschisă adresată de autor unui prieten, Nic, "„mai mult om de știință”". Provocarea era semnată A., cu inițiala numelui, negând astfel pseudonimul asumat. Prietenul, real sau fictiv, pare să fie cel care i-a sugerat și subiectul cărții: "„destinul Omenirii în ultimii ani ai epocei când Soarele a înghețat”". În această provocare, autorul critică malițios romanul național-istoric "„demn de premiul Academiei Române”", ce
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
publicat pentru prima dată în volum de către Editura Vremea din București, cu titlul schimbat în "Orașele înecate", fără a se ști dacă această inițiativă i-a aparținut autorului sau s-a datorat interesului comercial al editorului. Autorul a renunțat la pseudonim, semnând F. Aderca. A fost eliminată „Provocarea”, fiind operate o serie de modificări nesemnificative și înlăturate unele considerații care încetineau ritmul acțiunii. Personajele din Prolog și Epilog au fost redenumite: John Balmont devine Ioan Doicin, iar Carel - Ri, discuțiile dintre
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
(pseudonim al lui Ion Ghel; n. 5 mai 1922, Stelnica — d. 17 decembrie 2001, Bacău) a fost actor, regizor , dramaturg și poet, profesor de teatru la Școala Populară de Artă din Bacău. Născut din părinți agricultori (tatăl său, Johan Ghel, fiind
Ion Ghelu Destelnica () [Corola-website/Science/334146_a_335475]
-
ziarele „România Viitoare”, „Lupta Sibiului” și de colaborator permanent la „Flacăra Sibiului”( 1952-1968), „Tribuna Sibiului”(1968-1989) , „Drum Nou” din Brașov. A mai colaborat la „Scânteia”, la „Munca” și la „Neuer Weg” cu articole semnate fie cu numele propriu, fie cu pseudonimele Doina Sălăjan, Ionel Crișanu, Mircea Mureș sau doar cu inițialele, ori nesemnate. A îndeplinit funcția de lector și vicepreședinte la S.R.S.C. filiala Sibiu, funcția de președinte a Sindicatului de artiști, ziariști și scriitori din Sibiu( 1948-1949), președinte al Cenaclului literar
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
și o poezie de 16 versuri a lui Poe intitulată „Hymn” presupusă a fi cântată de Morella și publicată ulterior ca un poem de sine stătător cu titlul „A Catholic Hymn”. Prima traducere în limba română a fost publicată sub pseudonimul Tolla în ziarul "Curierul de Iași", anul IX, 8 octombrie 1876, nr. 111, pp. 1-2; această traducere a fost reeditată apoi în revista "Arhiva Societății științifice și literare" (anul XVIII, 1907, nr. 10, pp. 428-433), în ziarul "Evenimentul" (anul XVII
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]