48,792 matches
-
liberalismului profesat de georgiști este distorsionată, în mai 1934, de observațiile apărute în presă, potrivit cărora, Gheorghe Brătianu, alături de "bătrânii" liberali din vechiul PNL "ar avea cu ei tradiția", în timp ce, tinerii ar reprezenta "neoliberalismul". Autorul acestor aprecieri, care semna cu pseudonimul Scrutator 341, constata că în vechiul PNL exista o puternică grupare de tineri ale căror idealuri erau diferite de cele ale "bătrânilor" și de cele ale lui Gheorghe Brătianu. Deși în toamna anului 1933, unii dintre "bătrânii" liberali au sprijinit
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de la idealism la pragmatism", în Magazin Istoric, 1999, nr. 1, p. 22; Pierre Manent, Istoria intelectuală a liberalismului, traducere de Mona Antohi și Sorin Antohi, Editura Humanitas, București, 1992, p. 129 . 315 Articolul intitulat "Monarhism și democrație" este semnat cu pseudonimul Timon. "Mișcarea", nr. 81, 3 martie 1931, p. 1. 316 Ibidem. 317 "Mișcarea", nr. 71, 19 februarie, 1931, p. 1. 318 I.G. Duca, op. cit., în Doctrinele partidelor politice, Editura Garamond, București, f.a p. 146. 319 John Gray, Liberalismul, traducere de Gheauș
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Cristian Preda, "Postfață", în Francisco Vergara, Temeiurile filosofice ale liberalismului, traducere de Felix Oprescu, București, Editura Nemira, 1998, p. 123. 341 "Adevărul", nr. 15437, 9 mai 1934, p. 6; Adevăratul nume al juranlistului care, în perioada interbelică, a semnat cu pseudonimul Scrutator, a fost Klement Blumenfeld. Constantin Argetoianu, Însemnări zilnice, vol. II, Editura Machiavelli, București, 1999, p. 215. 342 Între "bătrânii" liberali care susținuseră reîntregirea partidului se numără C. Angelescu, N. Săveanu, Victor Antonescu ș.a. Arhivele Naționale Istorice Centrale, București, fond
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
mică bursă, dar lucrează ca pedagog, succesiv, la un pension și la un institut particular. Debutează în 1897 la „Tinerimea română”. Din 1902 colaborează la „Convorbiri literare”, din 1903 scrie și la „Voința națională”, „Epoca”, „Tribuna poporului” (semnând uneori cu pseudonimul V. Andrei), „Luceafărul” ș.a. În 1903 e angajat funcționar la Biblioteca Academiei Române, iar în 1904 își susține licența. La recomandarea lui N. Iorga și a lui A.D. Sturdza, e primit, ca bursier, la Universitatea din Jena. După doi ani trece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
prahoveni” din Ploiești (1930). Ulterior colaborează la numeroase publicații, majoritatea de stânga, fiind și redactor la „Cuvântul liber” (1933-1936), secretar de redacție la „Era nouă” (1936), redactor la ziarul „Timpul” (1936-1938), unde conduce pagina de literatură și artă, semnând cu pseudonimul Paul Scorțeanu (numele bunicului matern). În 1939 este numit șef al Biroului Presei, la Cluj. Redactează „Gazeta satului” (cu Ion Vințe) și face parte din grupul care animă revista clujeană „Țara nouă” (1939-1940), de orientare democratică radicală. Reîntors la București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Manifest”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Democrația”, „România”, unde a fost redactor și director tehnic, „Lumea”, „Veac nou”, „Jurnalul de dimineață”, „Teatrul” (Iași), „Rampa”; sporadic, semnează și în „Apărarea națională”, „Spectacolul”, „Teatrul Național”, „Viața”, „Bilete de papagal”, „Femeia și căminul”. A folosit pseudonimele Țepeș, Vercingetorix, Vig, Vix. În octombrie 1937 a scos o revistă, „Caricatura”, care a rezistat doar câteva numere. A tradus pentru scenă o seamă de piese din autori italieni (Luigi Pirandello, cu Șase personagii în căutarea unui autor, Giuseppe Adami
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
sute de victime. Regimul lui s-a făcut vinovat de masacrele de pe fluviul Lena - o sută două persoane ucise! De altfel, nu este o întâmplare că marele Lenin s-a numit așa - el voia să înfiereze crimele țarismului chiar prin pseudonimul lui! Totuși, ceea ce m-a impresionat cel mai mult nu a fost tonul vehement al acelei diatribe. Ci o întrebare derutantă care s-a conturat în capul meu în timpul recreației, pe când ceilalți elevi mă asaltau cu batjocurile lor („Uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
naționale ale românilor, pentru dezvoltarea literaturii și valorificarea folclorului. S-au publicat poezii compuse sub influența liricii eminesciene, dar vădind, nu de puține ori, și înrâurirea versurilor lui Al. Macedonski, nuvele, schițe și câteva studii istorice. C. Berariu (și sub pseudonimul Corneliu Micu), I.G. Toma, Șt. Bodnărescu, C. Isopescu-Grecul (sub pseudonimul C. Verdi) și C. Stamati-Ciurea sunt autorii scrierilor literare apărute aici. Poezia populară este culeasă de T. Bălan, T. Bocancea și Romul Răuț, iar o traducere din W. Hauff îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287539_a_288868]
-
au publicat poezii compuse sub influența liricii eminesciene, dar vădind, nu de puține ori, și înrâurirea versurilor lui Al. Macedonski, nuvele, schițe și câteva studii istorice. C. Berariu (și sub pseudonimul Corneliu Micu), I.G. Toma, Șt. Bodnărescu, C. Isopescu-Grecul (sub pseudonimul C. Verdi) și C. Stamati-Ciurea sunt autorii scrierilor literare apărute aici. Poezia populară este culeasă de T. Bălan, T. Bocancea și Romul Răuț, iar o traducere din W. Hauff îi aparține lui Iorgu de la Vamă (I.G. Toma). R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287539_a_288868]
-
și la Iași, unde, cuprins de o afecțiune subită pentru arta scenei, se înscrie și în clasa de declamație a Conservatorului. Dar, covârșit de neajunsuri materiale, nu-și poate termina studiile. Într-o călătorie prin Italia, din 1892, își alege pseudonimul Pincio după numele unei celebre grădini din Roma. La începutul aceluiași an, s-a angajat telegrafist în București. De aici e mutat la Brăila și, după un timp, în comuna Piua Petrii, județul Ialomița. Intrat în conflict cu mai marii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
Al. O. Teodoreanu ș.a., a alcătuit antologii de specii folclorice (proverbe, poezii etc.), de reportaje, literatură pentru copii. Colaborează cu articole, studii, cronici la „Analele Academiei Române”, „Cronica”, „Argeș”, „Familia”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. Unele contribuții le-a semnat cu pseudonimele George M. Berger, G. Bilca, M. George, Radu Mavrodin, Vasile Vasilescu. Pentru lucrarea colectivă Arta și literatura în slujba independenței naționale a fost distins, alături de ceilalți autori, cu Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române (1977). M. debutează simultan în „Cultura poporului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
Tutoveanu La arme și Albastru. Gazeta include și versuri de același G. Tutoveanu (La Putna, Cuza-Vodă etc.) sau reproduce din Al. Vlahuță (Hristos a înviat!), I. Stătescu, D. Iov, dar și poeme satirice la adresa liberalilor sau a conservatorilor, iscălite cu pseudonime. Epigrame cu aceeași tematică apar în majoritatea numerelor, unele semnate N. Grozea. De reținut sunt și cugetările grupate la rubrica „O vorbă pe săptămână” (semnată Filosof), explicațiile privind tradiția înroșirii ouălor datorate lui Simion Florea Marian ori necrologurile despre Aurel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289139_a_290468]
-
caragialiană, am selectat deja câțiva posibili candidați. Nu putem încheia această trecere în revistă a satirei postcaragialiene fără să acordăm atenție ineditului roman L'Agonie sans mort53 apărut în 1960 la Paris (Editura "Le mont Saint-Clair") semnat de Ch. Sèverin, pseudonim identificat cu ilustrul clasicist N.I. Herescu, de către Virgil Ierunca 54, pe baza unor indicii precum numele ales aluzie la toponimul Severin, orașul natal al profesorului de istorie a literaturii latine, pasiunea pentru clasici, vădită în frecvența citatelor și a topoi-lor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în tot mărețul ei farmec, prevestind de aici, de pe pământ, din iureșul unei întâmplări mundane, paradisul a cărui nostalgie nu ne va cruța nicicând" (Steinhardt, Nicolae, Secretul "Scrisorii pierdute", în revista Ethos, caietul II, Paris, 1975, p. 151, (semnat cu pseudonimul Nicolae Niculescu). 24 Monica Lovinescu, op. cit. p. 48. 25 Idem, p. 48. 26 Maria Bănuș, Actualitatea operei lui Ion Luca Caragiale, în: Studii și conferințe cu prilejul centenarului I.L. Caragiale, E.S.P.L.A., București, 1952, p. 211. 27 I. L. Caragiale, Opere, ediție
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literară, ed. cit., p. 495. 15 Idem, p. 496. 16 Nume precum Turnavitu, Fuchs și chiar Urmuz sunt create pornind de la această premisă a necesității conexiunii strânse între onomastică și caracter. Ioana Pârvulescu a contrazis ipoteza îndeobște acceptată, conform căreia pseudonimul literar al lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău ar fi fost conceput de către Arghezi, demonstrând că, mai degrabă, Urmuz însuși este responsabil de această invenție onomastică, rezultată din suprapunerea semnificativă a termenilor "ursuz" și "amuz", ambii justificați de caracterul și de comportamentul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
meu fumegând), proza e reprezentată de Coca Farago („Mi-e drag orașul în care m-am născut”: Craiova, o evocare a orașului natal prin personalități, străzi, parcuri, lăcașe de cultură), Lucrezzia Karrnabat (Capri: insulă de aur), Mihail Șerban (Vis). Sub pseudonimul George Lotru, George Lesnea traduce din Serghei Esenin și din poetul polonez Titus Czyzenski. În primul număr Ionel Teodoreanu creionează un portret sentimental al lui Mihail Sadoveanu, în care este rememorată cunoștința cu marele prozator, dar și cu G. Ibrăileanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]
-
a Facultății de Litere și Filosofie. Publică de timpuriu și își continuă activitatea în timpul studenției. Scrie la „Pagini literare”, „Luptătorul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Transilvania noastră”, iar după 1959 colaborează la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Săptămâna”, „Secolul 20”, „Flacăra”, semnând și cu pseudonimele V. Banu, Vera Petri, Nirvana Runcu, Svetlana Russo, Adrian Niculescu ș.a. A fost președinta Societății Culturale Ginta Latină, Filiala București. Debutează în 1936, la revista „Pagini basarabene”, cu poezia O stea, semnată Nirvana Runcu, iar în volum, în 1968, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
RĂCĂCIUNI, Isaiia (pseudonim al lui Isaiia Nacht; 21.IX.1900, Gâșteni-Răcăciuni, j. Bacău - 16.VI.1976, București), dramaturg, prozator și traducător. Este fiul Zeldei (n. Gittner) și al lui Beniamin Nacht, arendaș; actorul N. Stroe este fratele său. Din 1909 învață la București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
1920-1921 este secretar literar la Editura Gutenberg, iar după stagiul militar devine contabil la Centrala Cărții (unde îi cunoaște pe Emanoil Bucuța, Perpessicius ș.a.). Are preocupări literare timpurii, traducând din Maxim Gorki, Verlaine, Rilke. Debutează în ziarul „Dacia” (1920), sub pseudonimul Ion Negrea, iar ca dramaturg, cu piesa Trei cruci, „apocalips în nouă tablouri”, datată de autor 1922. Din 1924 susține cronica dramatică la săptămânalul „Clipa”, participă la reuniunile cenaclului literar organizat de redacția revistei, frecventează seminarul condus de Mihail Dragomirescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
Franz Wedekind, Karl Sternheim, August Strindberg, despre estetica dramei expresioniste etc.), în care își afirmă adeziunea la curentul expresionist, pe care îl elogiază și îl explică teoretic. Mai colaborează la „Adevărul”, „Azi”, „Ecoul”, „Rampa”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a., folosind și pseudonimele Ion Negrea, Ion Noapte, I. Nopteanu, Vladimir Spătaru și Ric-Rac (în colaborare cu N. Stroe și N. Vlădoianu). Din 1929 lucrează ca secretar literar la Editura Cultura Națională, sub directoratul lui Al. Rosetti, iar din 1933, îndeplinind aceeași funcție, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
Nu el vine asupra omului, ci omul trebuie să vină la el. Nu decurge din conflicte ce nu sînt decît ursita unora și nu a tuturor. El este însă cea mai înaltă formă a vieții spirituale umane. Prin cele două pseudonime: Frater Taciturnus (Stadii pe drumul vieții) și Johannes Climacus (Postscriptum neștiințific), Kiekergaard a înfățișat niște reprezentanți a ceea ce el înțelegea prin humor. Amîndoi se descoperă în fața punctului de vedere religios. E un gest consecvent din partea lui Kiekergaard, pentru care suferința
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Cu articole politice, cronici teatrale, cronici artistice, interviuri, note și însemnări diverse (de multe ori cu accente zeflemiste), publicistul este prezent în „Epoca”, „Liberalul” (Iași), „Viitorul”, „Furnica”, „Minerva”, „Seara”, „Rampa nouă ilustrată”, „Mișcarea” (Iași), „Semnalul”, „Universul”. A mai semnat cu pseudonimele Aghiuță, Sfredeluș (și prescurtările Sf., Sfr., Sfred.), Spurcocea, Cronicarul Dâmboviței (și C. D.). Fire energică, jovială, cu manifestări histrionice de exuberanță, L. șochează pe toată lumea, și prieteni și inamici, punându-și capăt zilelor cu un foc de revolver. „Amator de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
, Andrei (pseudonim al lui Robert Eisenbraun; 28.X.1920, Cahul), poet. S-a născut într-o familie de coloniști germani. Tatăl său, Hermann Eisenbraun, a fost profesor de limba germană; mama, Margareta, era născută Mariș. A făcut școala primară la Cahul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286288_a_287617]
-
și Poeme de dincoace (1947), fiind deținut politic de două ori: prima dată la Canal, între anii 1950 și 1954, și a doua oară, din 1958, la Balta Brăilei și Gherla. A fost eliberat în 1964. Până în 1946 a folosit pseudonimul Robert Cahuleanu. A mai semnat Radu Calomfir, Matei Scutaru, Nicu Grădinaru. A mai colaborat la „Bugeacul” (Bolgrad), „Graiul satelor” (Cahul), „Cuvânt moldovenesc” (Chișinău), „Bacăul”, „Curentul literar”, „Prepoem”, „Vremea”, „Revista literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Argeș”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Tomis”, „Tribuna”, „Vatra”, „Apărarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286288_a_287617]
-
Lupta” lui G. Panu. Principalul țel al gazetei va fi popularizarea și explicarea ideilor socialiste și, în strânsă legătură, critica societății și a instituțiilor burgheze (administrație, armată, presă). Rubrica literară e susținută adesea de C. Dobrogeanu-Gherea (care semnează și cu pseudonimul Spartacus). Revista se ocupă de evenimente culturale importante, cum a fost premiera comediei D-ale carnavalului a lui I.L. Caragiale. În 1888 și 1889, C. Mille continuă la D. o. Săptămâna literară, foileton pe care îl redactase și la „Lupta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286873_a_288202]