48,792 matches
-
teatrale și muzicale. Este adevărat că și redactorii literari de valoare părăsiseră ziarul. Primul dintre ei fusese I. L. Caragiale, care pleca după o activitate de șase luni, răstimp în care tipărise aici editoriale politice semnate cu inițiala C. sau cu pseudonimul Falstaff, articolul În Nirvana, scris la moartea lui M. Eminescu, cronici dedicate evenimentelor politice ale zilei și cronici fanteziste iscălite când Hans, când Nastratin ori Zoil. Cu acest ultim pseudonim erau semnate și cronicile teatrale ale fostului director de teatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
tipărise aici editoriale politice semnate cu inițiala C. sau cu pseudonimul Falstaff, articolul În Nirvana, scris la moartea lui M. Eminescu, cronici dedicate evenimentelor politice ale zilei și cronici fanteziste iscălite când Hans, când Nastratin ori Zoil. Cu acest ultim pseudonim erau semnate și cronicile teatrale ale fostului director de teatru, păstrând încă în suflet urmele dezamăgirilor și necazurilor, dar scriind totuși cu obiectivitate. Îngăduitor cu „producțiile teatrului național”, el combătea meschinăria cronicarilor dramatici, coalizați în susținerea micilor interese particulare și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
, Radu (pseudonim al lui Vasile Butufei; 23.V.1945, Breaza, j. Prahova - 5.X.1985, București), poet și prozator. Este fiul Anei și al lui Vasile Butufei, muncitor. Urmează Liceul „Nicolae Grigorescu” din Câmpina, apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
MUNTEANU, Ion Horia (pseudonim al lui Ion N. Vasilescu; 17.X.1914, Râmnicu Vâlcea - 26.IX. 1950, București), poet. Frate mai mic al lui Virgil Treboniu, M. a urmat cursul secundar la Liceul „Matei Basarab” din București, după care s-a înscris la Facultatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
B.[enjamin] (pseudonim al lui Benjamin Wechsler sau Wexler; 14.XI.1898, Iași - 2.X.1944, Auschwitz), poet și eseist. S-a afirmat în literatura franceză sub numele Benjamin Fondane. Tatăl său, Isaac Wechsler, era meseriaș și agent de asigurări, iar mama sa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
subliniind în repetate rânduri importanța pe care bogatele-i lecturi o vor avea în alchimia propriei creații literare. Bunicul după tată fusese arendaș al moșiei Fundoaia (ținutul Herța, fostul județ Dorohoi), de la numele căreia scriitorul își va crea mai târziu pseudonimul. Peisajele Moldovei și amintirile copilăriei petrecute acolo vor deveni materia lirică pe care poetul, în prima sa tinerețe, o va filigrana inconfundabil. Astfel, cele două rădăcini familiale se vor dovedi egal de fecunde în conturarea personalității sale. La Iași, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
cuprinzând și o percutantă prefață despre simbolism, carte remarcabilă poate mai puțin prin viziunea filosofico-religioasă, cât prin gamele de limbă vorbită, în care tânărul scriitor excelează. Mutându-se în 1919 la București, continuă colaborarea la presa literară a vremii sub pseudonimul Alex. Villara (sub care scrie o poezie înfocată de exaltare a tradiției istorice medievale, precum poemul Moșii, datând din 1915), apoi ca B. Fundoianu, cu poeme și foiletoane în „Vieața nouă”, „Rampa”, „Adevărul literar și artistic”, „Sburătorul literar”, „Contimporanul”, „Integral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
și foiletoane în „Vieața nouă”, „Rampa”, „Adevărul literar și artistic”, „Sburătorul literar”, „Contimporanul”, „Integral” ș.a.). Frecventează, de altfel, cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. Traduce din poeți francezi și germani pentru revistele „Floare albastră” și „Adevărul literar și artistic”. Sub pseudonime ebraice (Ofir, Ha-shir sau Benjamin) tălmăcește din poeți de limbă idiș și redactează articole pe teme iudaice și sioniste în „Hatikvah”, „Hasmonaea”, „Bar Kochba”, „Lumea evree”, „Mântuirea”. Rod dintâi al entuziasmului pentru literatura franceză, dar și al unei viziuni vitriolante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Lupașcu, și încheie Le Lundi existentiel et le Dimanche de l’histoire, testamentul său filosofic, publicat postum, în 1945, în revista „Existence”, în care își expune viziunea asupra victoriei libertății, a posibilului, asupra istoriei văzute ca necesitate. În timpul războiului, sub pseudonimul Isaac Laquedem, a trimis la „Cahiers du Sud” eseul L’Honneur des poètes. Participă la publicațiile și la activitatea culturală a Rezistenței. Naturalizat francez în 1939, mobilizat în 1940, cade prizonier. Reușește să evadeze, dar este prins. Eliberat din cauza sănătății
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
colecție” narativă alimentată de vechile scrieri străine despre Australia. „Cutremurele” de tot felul din preajma anului 1940 au întrerupt însă inițiativa. În paralel cu aceste incursiuni în zona epicului, S. se dedică unei intense activități jurnalistice, publicând în anii 1936-1937, sub pseudonimul Valer Donea, pe care îl folosise și anterior, o suită de interviuri cu N. Iorga, Cella Delavrancea, Demostene Botez, Liviu Rebreanu, Henriette Yvonne Stahl, George Georgescu, Ion Minulescu, Lucia Sturdza Bulandra, Cezar Petrescu, N. Tonitza, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
, Al.[exandru] (pseudonim al lui Aron Rosen; 28.V. 1876, București - 1948, București), gazetar și prozator. A studiat un an la Facultatea de Medicină din București. Debutează în „Adevărul ilustrat”. Douăzeci de ani va fi redactor la „Adevărul”, apoi la „Universul” (până în 1914
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288473_a_289802]
-
ca fierar betonist, apoi, din 1960, ca librar la Centrul de librării și difuzare a cărții, din 1980 devenind scriitor liber profesionist. A fost soțul poetei Nora Iuga. Debutează în „Povestea vorbei”, supliment literar al revistei „Ramuri”, în 1966, sub pseudonimul George Aliman, și editorial în 1971, cu volumul Laguna. A colaborat la reviste literare din țară și din străinătate („Podium”, „Pannonia”, „Log” din Viena, „Cahiers luxembourgeois”, „Drehpunkt” din Basel). Poemele din Laguna, conforme esteticii poetice din anii ’60-’70, propun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
Podeanu tălmăcește poezia O lacrimă de Sully Prudhomme. Încercarea de a deplasa atenția publicului de la vodevil și melodramă spre „piesele serioase, clasice ori moderne, dar nesenzaționale” este exprimată în articolul Curentul german în teatrul nostru, semnat Naid Lireanu (probabil un pseudonim). Mihail D. Paleologu și N. Vaschide trimit materiale legate de viața teatrală din Paris: O repetiție la Comedia Franceză, Publicul și operile dramatice. Pornind de la ideea că „teatrul e menit să aibă o mare influență asupra limbii”,Vlad Comneanu anunță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289547_a_290876]
-
operile dramatice. Pornind de la ideea că „teatrul e menit să aibă o mare influență asupra limbii”,Vlad Comneanu anunță în articolul Teatru românesc peste munți posibila înființare a unei scene românești stabile în Transilvania. Alți colaboratori: N. A. Bogdan (și sub pseudonimul Dan), G. V. Botez (sub semnătura Gordon), Octav Minar. A.-M.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289547_a_290876]
-
literar care a apărut la București de la 5 septembrie 1883 până în ianuarie 1884. Numerele ieșite după 31 decembrie 1883, despre care „Resboiul” din 29 ianuarie 1884 dă informații, nu s-au păstrat. Directorul gazetei era G. A. Tacid, autor, sub pseudonimul Tall, de încercări literare fără valoare. Colaborau cu versuri D. Teleor, Mircea Demetriade și I. S. Spartali. Aici, D. Teleor (folosind anagrama Roelet) publică și proză umoristică, iar Spartali traduce din P. Zaccone, V. Hugo și Nathaniel Hawthorne (Semnul din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286594_a_287923]
-
publicistică literară la „Litere”, „Timpul nostru”, „Cruciada românismului”, unde a fost și redactor (1934-1936), „Raza literară”, „Jurnalul”, „Luceafărul” și la alte publicații interbelice. Versuri i-au fost incluse și în colecția brașoveană „Caietele iubirii” (Poteci, 1940). A semnat și cu pseudonimele P. Barbaru, N. Vrajbă, B. Chiril sau Chiriță Barbu. Inițiativele editoriale ale lui B., entuziasmul său și al altor tineri poeți (Grigore Ancu, Ion Horea Munteanu, Gh. Manea Manolache, Cristian Sârbu și Virgil Treboniu) au dus la înființarea colecției „Adonis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
României la Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială (1981-1986), ambasador al României la Paris și la UNESCO (1986-1989). A debutat la revista „Contemporanul” în 1955 și editorial, cu volumul Pentru dreptate se aprinse focul, apărut în 1977. A mai folosit pseudonimul Petre Gigea-Gorun. A colaborat la „Ramuri”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Săptămâna”, „Rațiunea”, „Historica” (Dolj), „Mozaicul” ș.a. G. actualizează sonetul în volumele Pentru dreptate se aprinse focul, Căldura vieții (1979), Amintiri de acasă (1981), La poarta vremii (1981), Sonete sentimentale (2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287279_a_288608]
-
între care liceele „Gh. Șincai” și „Dimitrie Cantemir”. Din 1963 până în 1970 e șef al Serviciului de traduceri de la Institutul de Cercetări Agronomice. Colaborează cu poezii și articole la „Făt-Frumos”, „Iconar”, „Junimea literară”, „Cuvântul”, „Însemnări sociologice” ș.a., semnând și cu pseudonimul Barbu Pruteanu. Ș. publică la Paris, în 1933, un studiu monografic despre diplomatul și poetul de origine franceză Édouard Grenier, bun prieten cu Vasile Alecsandri, care între 1855 și 1856 a locuit în Moldova, ca secretar al principelui Grigore Ghica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289728_a_291057]
-
cinci copii. Își urmează soțul prin mai multe localități - Turnu Măgurele, Buzău, Focșani, Constanța - și în 1933, după pensionarea acestuia, se stabilește la București, împreună cu întreaga familie. Debutează incidental, în 1912, cu un necrolog consacrat actorului Petre Liciu, publicat sub pseudonimul Loys în ziarul „La Politique”, iar din 1913, încurajată de G. Ibrăileanu, începe să colaboreze cu pagini de proză lirică la revista „Viața românească”. În anii primului război mondial lucrează voluntar în gara Focșani, ca soră de caritate a organizației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Iași 1928) și Societatea lui Iisus. Ce sunt iezuiții? (Iași 1930). Dumitru Andrieș (Zacheu). A rămas în memoria credincioșilor și a cititorilor revistelor Lumina creștinului și Almanahul "Presa Bună" prin poeziile sale cu scop moralizator, pe care le semna cu pseudonimul Zacheu. În anul 1926 era membru în comitetul pentru construirea Institutului "Presa Bună". A fost mai mulți ani directorul publicației Sentinela catolică și a tradus mai multe broșuri ce au fost tipărite la "Presa Bună"561. Între anii 1930 și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
apostolatul" prin presă. Deși începutul a fost anevoios (din cauza lipsei fondurilor și a colaboratorilor), cu timpul a reușit să adune în jurul său mai mulți colaboratori, precum: pr. I. Malinovski, mons. M. Robu, pr. D. Andrieș (care a semnat articolele cu pseudonimul "Zacheu") și alții. O altă dificultate majoră cu care s-a confruntat a fost aceea a lipsei banilor. Pentru depășirea acestei probleme a recurs chiar la o soluție "extremă": a mers prin satele catolice din Moldova și "a strâns pomană
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Matei, autoare a unor succinte și acide notații cu caracter social, mai ales feminist, intitulate „Crâmpeie” (1929-1931), Adrian Maniu, care în 1932 preia rubrica „În fiecare zi” a lui Cecropide, transformând-o în punct de atracție al ziarului, și Keops (pseudonim care îl ascunde pe umoristul și omul de teatru Nicolae Vlădoianu), ale cărui schițe zilnice (din 1929) poartă genericul „De azi pe mâine”. O atenție deosebită se acordă paginilor „vesele”, unde se întâlnesc umorul absurd, satira socială și gluma cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
Munca”, în 28 martie 1893, cu articolul O sinucidere, semnat C. Minuseanu. Ideile politico-sociale și le afirmă inițial prin înființarea societății studențești Datoria, al cărei scop era „contribuirea la ridicarea nivelului cultural al poporului”, apoi în primele articole publicate, sub pseudonimul C. Sorțescu, în august-septembrie 1893, în ziarul ieșean „Evenimentul”, intitulate Socialiștii și mișcarea națională. Pledoaria era continuată, în suplimentul literar al cotidianului „Adevărul”, cu „foiletonul social” în opt părți Din notițele unui observator ipocondric, iscălit Observator Ipocondric, și într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
Pledoaria era continuată, în suplimentul literar al cotidianului „Adevărul”, cu „foiletonul social” în opt părți Din notițele unui observator ipocondric, iscălit Observator Ipocondric, și într-o suită de articole și note găzduite de săptămânalul „Evenimentul literar”, în 1894, semnate cu pseudonimele C. Șărcăleanu și Verax (utilizat împreună cu G. Ibrăileanu) ori cu inițialele Ș-V (tot cu Ibrăileanu); în „Lumea nouă” iscălea Visător. În preajma susținerii licenței (teza, tipărită în 1897, se intitulează Evoluția individualității și noțiunea de persoană în drept), insera în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
critică literară (Cântarea pătimirii noastre..., Petroniu veacului al XIX-lea: Oscar Wilde, apoi Henrik Ibsen, Contele L. N. Tolstoi, „Europa” pentru un călător român din 1825, H. Taine și revoluția franceză), numeroase note polemice (la rubrica „Miscellanea”, îndeobște semnate cu pseudonimul colectiv Nicanor & comp.), la care se adaugă, în 1906, notele de călătorie Patru zile în Ardeal și, în 1912, o amplă proză, În voia valurilor, sub pseudonimul C. Nistrul. Ambele lucrări vor fi tipărite în 1916. Prefect de Iași după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]