7,098 matches
-
al revoluției”18. Taubes nu face nici o distincție Între literatura apocaliptică și gnosticism. Pentru el, ca să ne folosim chiar de termenii săi, gnosticismul este ideologia „istorială” a Revoluției apocaliptice, care se manifestă În predicarea de către Isus a iminentei veniri a Împărăției lui Dumnezeu. Prin moartea și Învierea lui Isus, lumea de aici este abolită, Însă ea Întîrzie să dispară. Apostolul Pavel dă cel dintîi o expresie „gnostică” acestui paradox, transpunînd mîntuirea creștină de pe dimensiunea orizontală a timpului pe dimensiunea verticală a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Împotriva autenticității „istoriale” și au condamnat sistematic fermenții concepțiilor milenariste și apocaliptice prezente În sînul creștinătății În toate timpurile 20. Spiritul eschatologic al creștinismului se stinge În concepția augustiniană a Bisericii, care reprezintă o răsturnare a milenarismului: Biserica este deja Împărăția lui Cristos pe pămînt 21. După Augustin, milenarismul devine cu totul sectar, Însă cîștigă o nouă importanță În predicile lui Gioacchino da Fiore 22, a cărui interpretare a istoriei se va transforma În filozofie politică la protestantul radical Thomas Münzer
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sfîrși În anul 1836. Acesta n-a apucat desigur să constate neîmplinirea prezicerilor sale, cum n-a mai apucat nici discipolul său Oetinger care, stimulat de apropierea finalului inerent (nu-1 despărțea prea mult timp de el), a conceput proiectul unei Împărății milenariste În care toți să fie egali și În care proprietatea privată, Statul și banii să fie abolite. Este greu de precizat În ce măsură 1-a influențat Oetinger pe Hegel, al cărui „gnosticism” se Încadra inițial În teoria „alienării” (Entfremdung, Entäusserung
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de păcatul originar și oferindu-i, prin moartea și învierea lui Iisus, viață veșnică. Ridicat la Ceruri, așezat de-a dreapta Domnului, Iisus se va întoarce pentru a da viață celor din morminte și pentru a săvârși Judecata de Apoi instaurând împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Credința în Iisus le aduce oamenilor iertarea păcatului originar și îi salvează de la moarte spirituală. Un bun creștin trebuie să urmeze învățăturile lui Iisus, să respecte cele 10 porunci, să se roage pentru a se pătrunde
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în ac este un act simbolic foarte puternic ce figurează penetrarea vieții sau a cunoașterii. O celebră parabolă a lui Iisus spune că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un om bogat în Împărăția Cerurilor. Acul reprezintă măsurătorul sacru, trecerea inițiatică și le conferă experiențelor trăite o importanță nebănuită. Dar acul ascunde și o semnificație de agresivitate și are, din acest punct de vedere, aceeași simbolistică cu spinul (vezi acest cuvânt). Cât despre acul
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
bunic; bunici; cavaler; călușar; căsătorie; continuitate; copilaș; costum național; crai; cumnat; curiozitate; de demult; destoinic; dispariție; distracție; doi; domnitor; drag; drăguț; fatal; Făt-Frumos; fecioare; feciorul din Miorița; fii; fiica; fin; fiu tînăr; frumusețe; greutate; grijuliu; haiduc; harnic; individ; inocent; iubit; împărăție; înalt; însurătoare; junior; lapte; machidon; maica Maria; la mama; al mamei; milă; mîndria mamei; mort; moștenitor; nădejde; neam; necăsătorit; neexperimentat; neînsurat; oaie; obraznic; odată; parte a cuiva; picior; plecat; posibilitate; povești; de preot; profesor; prosperitate; prost; putere; puternic; rădăcină; responsabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
care își propuseseră să instaureze un anumit tip de teocrație sau hierocrație; - cei care rămăseseră în țară în timpul exilului, bucurându-se de anumite privilegii în absența claselor conducătoare și respingeau categoric ideea restaurării oricărui gen de stat, în așteptarea venirii Împărăției lui Dumnezeu 1. Conflictul se reflectă indirect și în cărțile lui Iezechiel și Zaharia; Iez. 44,15 conține parte din viziunea profetului legată de noul Templu care se va ridica după întoarcerea din exil: „Iar preoții din seminția lui Levi
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Domnul Dumnezeul tău: pe Acela să-L ascultați” (Deut. 18,15), în sensul că Domnul le va trimite un profet asemenea lui Moise. Samaritenii înțelegeau din aceasta că, după Moise, va mai fi un singur profet, Mesia, care va instaura Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Prin urmare, orice persoană își spunea profet era respinsă. În acest fel l-au respins pe Ilie, care se numea el însuși profet, iar pe Amos, Osea și Isaia îi socoteau „vrăjitori”2. Samaritenii au avut
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
paradoxul că nu poate trăi „nici cu Dumnezeu, nici fără Dumnezeu” (I, 157). Într-un moment de orgoliu superb, afirmă: „Sunt o natură profund necredincioasă și profund religioasă: sunt un om fără certitudini și aș putea spune, precum Celălalt, că împărăția mea nu e din lumea aceasta” (III, 7). Așa încât, ce este Dumnezeu pentru Cioran? Poate că este chiar neantul în care el însuși, apropiindu-se de experiența misticilor, tinde să se scufunde. O spune explicit: „În articolul despre Caillois, am
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
el s-a supărat așa de tare, că trei ani n-a fost vânt și erau pânele amare. Dumnezeu s-a dus la dânsul și i-a zis: "De ce te mânii, eu i-am luat și-s la mine, în împărăția mea, dară tu fă-ți treaba ta"! De atunci s-a apucat iar la lucrul lui".166 Vântul este considerat atât forță cosmogonică primordială, cât și simbol al extincției universale: "Vântul e un om cu aripi, da o aripă i-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este obiceiul ca, la fiecare "stare" (popas), o femeie să verse puțină apă dintr-o oală nouă și să dea peste sicriu un "colăcel" și un ban săracilor 236. În mentalitatea poporului român, există credința că, înainte de a ajunge în împărăția cerului, sufletul celui răposat trebuie să treacă peste o mulțime de râuri și pâraie, unele mai mici, mai înguste și mai lesne de trecut, iar altele mai mari, mai late și mai adânci, peste care nimeni nu e în stare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ce-au ajuns acasă, n-au rămas mult să se odihnească, ci au mers de au dus împăratului cheia raiului și lumina soarelui. Împăratul au cunoscut acum, că numai Sucnă-Murgă este în stare să-i fie urmaș vrednic pe scaunul împărăției, și pe loc se făcu nuntă fiicii sale și au măritat-o după dânsul, dându-i toată împărăția ca zestre. După ce s-au însurat Sucnă-Murgă, au trăit mulți, foarte mulți ani în fericire cu noroc și pace, stăpânindu-și împărăția
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cheia raiului și lumina soarelui. Împăratul au cunoscut acum, că numai Sucnă-Murgă este în stare să-i fie urmaș vrednic pe scaunul împărăției, și pe loc se făcu nuntă fiicii sale și au măritat-o după dânsul, dându-i toată împărăția ca zestre. După ce s-au însurat Sucnă-Murgă, au trăit mulți, foarte mulți ani în fericire cu noroc și pace, stăpânindu-și împărăția cu dreptate."242 În basme, norocul devine el însuși personaj, țesând firul narativ și dinamizând liantul evenimențial. "Locuința
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
împărăției, și pe loc se făcu nuntă fiicii sale și au măritat-o după dânsul, dându-i toată împărăția ca zestre. După ce s-au însurat Sucnă-Murgă, au trăit mulți, foarte mulți ani în fericire cu noroc și pace, stăpânindu-și împărăția cu dreptate."242 În basme, norocul devine el însuși personaj, țesând firul narativ și dinamizând liantul evenimențial. "Locuința soartei" este un spațiu al interdicțiilor în care trebuie respectată legea nescrisă a ursitei: "Flăcăule, apucă pe cărarea asta tot înainte prin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-n gura paharului, / Scrisă-i luna / Și lumina / Și soarele cu căldura. / Dac-aveți v-o fată mare, / Ca s-aprind-o lumânare, / Că noi stămu de-a mirare. Așternutu-i de parale, / Căpătâiu-i de rublele, / Noi venim de la domnie, / De la dalbă-mpărăție / Și v-aduce-acest om bun, / Și v-aduce el o veste / Și v-aduce o dreptate, / Să ia țara jumătate, / Să facă dalbă cetate, / Dar cetatea un` s-o facă? / Ia s-o facă-ntr-un picior, / Să le steie-ntr-ajutor. În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-i luna / Și lumina / Și soarele cu căldura. / Dac-aveți v-o fată mare, / Ca s-aprind-o lumânare, / Că noi stămu de-a mirare. Așternutu-i de parale, / Căpătâiu-i de rublele, / Noi venim de la domnie, / De la domni, de la domnie, / De la altă-mpărăție / Și v-aduce-acest om bun, / Și v-aduce el o veste / Și v-aduce o dreptate, / Să ia țara jumătate / Și fără dalbă cetate; / Dar cetatea un` s-o facă? / Ia s-o facă-ntr-un picior, / Să le steie-ntr-ajutor. În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în Valea Plângerii și-l apucă dor de părinți." ("Tinerețe fără bătrânețe"224); Un împărat sfătui, înainte de moarte, pe cei trei fii ai săi, să se lupte cu toți vecinii, ca să mărească țara lor, dar nu cumva să intre în Împărăția Arăpușchii, căci nu se vor mai întoarce." ("Împărăția Arăpușchii"225); Un vânător bătrân avea trei feciori pe care îi învățase tot vânătoarea. El îi sfătui să vâneze pe oriunde, numai pe Muntele Vânăt să nu se ducă, că cine s-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
părinți." ("Tinerețe fără bătrânețe"224); Un împărat sfătui, înainte de moarte, pe cei trei fii ai săi, să se lupte cu toți vecinii, ca să mărească țara lor, dar nu cumva să intre în Împărăția Arăpușchii, căci nu se vor mai întoarce." ("Împărăția Arăpușchii"225); Un vânător bătrân avea trei feciori pe care îi învățase tot vânătoarea. El îi sfătui să vâneze pe oriunde, numai pe Muntele Vânăt să nu se ducă, că cine s-a dus acolo nu s-a mai întors
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Andilandi are puteri magice, oraculare: "este o pasăre măiastră, a cărei cântare întrece toate muzicile pământești și care are darul de-a ghici trecutul și viitorul și de-a citi în inimile oamenilor; ea se află în palatul zânelor din împărăția Ielelor, spre soare-răsare."332 2. ȘARPELE a. Imaginea a-temporală și a-spațială În cultura universală, Omul și Șarpele au fost considerați opuși unul altuia, complementari, dar și rivali, în același timp. "O linie vie", "o abstracție întrupată", Șarpele poate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de Wurmbrand, a cărui viață a fost astfel salvată, trăind mult timp după Valeriu Gafencu. Pastorul evreu Richard Wurmbrand, după ce l-a cunoscut pe Hristos de la Valeriu Gafencu în temnița de la Tg. Ocna a mărturisit: „aș vrea să intru în împărăția lui Dumnezeu pe aceeași poartă pe care intră Valeriu Gafencu”și a cerut să fie botezat. Răscumpărat ulterior de luteranii suedezi și emigrat în SUA afirmă: „...aproape nu îndrăznesc să povestesc ororile la care am fost martor la închisoare” (Militaru
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
aceea trebuie să scriu. Pentru că mai cred că „Există o libertate la care omul n-are dreptul să renunțe dacă vrea să-și păstreze demnitatea de om; aceasta este libertatea de conștiință, libertatea de spirit” (Nicolae Berdiaev, Impărăția spirituală și împărăția cezarului, Editura Amcord, Timișoara, 1994, citat de Anca Bujoreanu, 2007). In decursul anilor s-au scris multe lucrări care s-au referit la viața deținuților din închisori dar mai puține despre viața celor din lagărele de muncă forțată, a căror
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
al stufului, balta avea doar o pojghiță subțire de gheață care nu putea suporta greutatea omului. Vântul era foarte puternic și pătrundea prin pufoaicele subțiri și singurul mod de a lupta cu gerul era mișcarea. “Inaintam ca niște săgeți în împărăția stufului numai în șir indian ca să nu provocăm în gheață spărturi totale (care au avut loc totuși) dar picioarele erau permanent în apă”, povestește Cătălin Ropală. După tăiere, stuful era făcut snopi care apoi erau cărați în spate până la brațul
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
trebuie, cum spune Al. Piru, " să căutăm înlănțuiri de idei". Arta lui Dimov pleacă din Mallarmé, Paul Valéry și Ion Barbu. "Pe malul Stixului" continuă aceeași voluptoasă tehnică a imaginilor, mistuită de lumi în transă, fascinată de drogul creator, de împărății vizuale, sonore și olfactive: Când vom ajunge însă lângă Styx,/ Pe mal la semnul meu, va fi răcoare/ Și vor zbura căderi mângâietoare/ Atunci vă voi privi atât de fix, Atât de străveziu va fi în zare/ Că toate se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se-ntinde,/ Și o aud gemând. Îi pipăi clar obrazul și urlu" sau " Va veni un dric la voi, ca melcul,/ cu cornițe negre scoase afară./ Signor vierme, cu profilul gingaș,/ Chip de roză, ori de trestioară,/ Nu primi-n împărăția ta/ morții altora". Senzualitatea, zbuciumul cărnii sunt exprimate într-un limbaj patetic, într-o atmosferă dramatică: "Nu-și uită carnea tiparul ei ciudat/ Nici un rege al înțelepciunii n-o pipăie,/ ci mâini brutale ca satârul. Eu/ Stau la marginea speței
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și pe oameni, făcându-te nebun pe tine la cele mai multe." Anexa V DIONISIE AREOPAGITUL DESPRE NUMIRILE DUMNEZEIEȘTI Astfel, Celui ce e cauza tuturor și mai presus de toate, i se potrivește și lipsa celor ce sunt, ca să fie cu adevărat împărăția tuturor și ca în jurul ei să fie toate și toate să fie dependente de ea ca pricină, ca obârșie*, ca margine 147 și ea să fie, după Scriptură, toate în toți* (I Cor. 15,28) și să fie lăudată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]