5,491 matches
-
gândi c-o faci. Lecturile îți vor stimula jocul imaginației, muzica te va sensibiliza, pictura îți va emoționa retina și toate acestea nu vor face altceva decât să-ți deschidă căile spre înțelegere dar și spre înțelepciune. Tehnica trebuie dobândită încetul cu încetul și depinde foarte mult de dascăli, să te facă să înțelegi că ea nu se desfășoară pe un teren arid că este plină de viață, surprize și satisfacții. Exercițiile pe care trebuie să le faci pentru a le
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o faci. Lecturile îți vor stimula jocul imaginației, muzica te va sensibiliza, pictura îți va emoționa retina și toate acestea nu vor face altceva decât să-ți deschidă căile spre înțelegere dar și spre înțelepciune. Tehnica trebuie dobândită încetul cu încetul și depinde foarte mult de dascăli, să te facă să înțelegi că ea nu se desfășoară pe un teren arid că este plină de viață, surprize și satisfacții. Exercițiile pe care trebuie să le faci pentru a le stăpâni sunt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
suprafață, premeditate. Când joc un rol nu „fac” întâi „fața” personajului. În primul rând îi caut sufletul, încerc să-i aflu calitățile și defectele. În timpul repetițiilor ascult cu atenție ce spun celelalte personaje despre mine (adică despre personajul meu) și încetul cu încetul în funcție de toate aceste date îl recreez. Spun recreez, pentru că el inițial a fost creat de autor. El mai poate fi recreat de fiecare cititor în parte în funcție de dispoziție sau imaginația de care dispune. Actorul recreează în cu totul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Când joc un rol nu „fac” întâi „fața” personajului. În primul rând îi caut sufletul, încerc să-i aflu calitățile și defectele. În timpul repetițiilor ascult cu atenție ce spun celelalte personaje despre mine (adică despre personajul meu) și încetul cu încetul în funcție de toate aceste date îl recreez. Spun recreez, pentru că el inițial a fost creat de autor. El mai poate fi recreat de fiecare cititor în parte în funcție de dispoziție sau imaginația de care dispune. Actorul recreează în cu totul alt fel
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să-și îmboldească imaginația ca și copiii. 16 iulie 2004 - Mamaia Actorul trebuie să creadă foarte sincer în posibilitatea existenței unei vieți a personajului, să se obișnuiască atât de mult cu ea încât să se înrudească cu această viață străină. Încetul cu încetul se va transpune datorită situațiilor date în pielea personajului și datorită autobiografiei pe care o va face, își va însuși o serie de caracteristici ale acestuia. Este esențial ca autobiografia să fie scrisă la persoana întâi. De exemplu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
îmboldească imaginația ca și copiii. 16 iulie 2004 - Mamaia Actorul trebuie să creadă foarte sincer în posibilitatea existenței unei vieți a personajului, să se obișnuiască atât de mult cu ea încât să se înrudească cu această viață străină. Încetul cu încetul se va transpune datorită situațiilor date în pielea personajului și datorită autobiografiei pe care o va face, își va însuși o serie de caracteristici ale acestuia. Este esențial ca autobiografia să fie scrisă la persoana întâi. De exemplu: „Nastasia Feodorovna
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu aspect, dar ceva ce nu produce, ceva sec, în sine, lipsit de valoare. Este ceva ce nu depune nici un efort pentru a-și justifica existența, ceva ce va fi uitat, părăsit, ceva ce va rugini și se va prăfui încetul cu încetul, până când cărările spre el se vor fi pierdut. Poate că nu toți actorii se nasc cu această ușurință de a-și pune în valoare, de a-și exploata sursa de inspirație. Dar disciplina exercițiului dacă va fi impusă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dar ceva ce nu produce, ceva sec, în sine, lipsit de valoare. Este ceva ce nu depune nici un efort pentru a-și justifica existența, ceva ce va fi uitat, părăsit, ceva ce va rugini și se va prăfui încetul cu încetul, până când cărările spre el se vor fi pierdut. Poate că nu toți actorii se nasc cu această ușurință de a-și pune în valoare, de a-și exploata sursa de inspirație. Dar disciplina exercițiului dacă va fi impusă încă din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
exploata sursa de inspirație. Dar disciplina exercițiului dacă va fi impusă încă din primul an de școală problemele vor fi înlăturate. Ceea ce se învață nu poate fi uitat. Dacă îți însușești prin exercițiu modul prin care îți poți stimula imaginația, încetul cu încetul acest lucru se va contopi cu tine și nu vei mai ști să concepi un rol fără să te folosești de mijloacele învățate. Când ești pe scenă trebuie să știi de unde ai venit, ce ai de făcut, unde
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de inspirație. Dar disciplina exercițiului dacă va fi impusă încă din primul an de școală problemele vor fi înlăturate. Ceea ce se învață nu poate fi uitat. Dacă îți însușești prin exercițiu modul prin care îți poți stimula imaginația, încetul cu încetul acest lucru se va contopi cu tine și nu vei mai ști să concepi un rol fără să te folosești de mijloacele învățate. Când ești pe scenă trebuie să știi de unde ai venit, ce ai de făcut, unde vei pleca
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
explicații care oricum vin din partea cuiva care percepe altfel decât tine situația creată. Nu-ți rămâne altceva de făcut decât să-ți pui singur întrebările și tot singur să răspunzi la ele. Întrebările puse la început sunt mai generale, dar încetul cu încetul ele devin mai minuțioase, mai insistente, iar din răspunsurile date aproape că reușești să construiești un fragment al lumii personajului interpretat de tine. Din acel moment începi să te contopești cu rolul pe care nu-l mai joci
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
oricum vin din partea cuiva care percepe altfel decât tine situația creată. Nu-ți rămâne altceva de făcut decât să-ți pui singur întrebările și tot singur să răspunzi la ele. Întrebările puse la început sunt mai generale, dar încetul cu încetul ele devin mai minuțioase, mai insistente, iar din răspunsurile date aproape că reușești să construiești un fragment al lumii personajului interpretat de tine. Din acel moment începi să te contopești cu rolul pe care nu-l mai joci pentru că nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ciocni cupa de șampanie. Am fost mai explicit și le-am dat un termen, în cadrul căruia trebuiau să se apuce de treabă, altfel splendida vilă urma să se transforme în "Casa de cultură afro-arabă" sau "Casa de cultură a Asiei". Încetul cu încetul, s-au urnit și au început să apară tablourile cu "libertadorii", "părinții patriilor" din America Latină Simon Bolivar, Jose Marti , Bernardo O'Higgins, Jose Artigas..., urmate de cărți, reviste, artizanat, înregistrări muzicale. Pentru scuarul din fața clădirii au sosit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de șampanie. Am fost mai explicit și le-am dat un termen, în cadrul căruia trebuiau să se apuce de treabă, altfel splendida vilă urma să se transforme în "Casa de cultură afro-arabă" sau "Casa de cultură a Asiei". Încetul cu încetul, s-au urnit și au început să apară tablourile cu "libertadorii", "părinții patriilor" din America Latină Simon Bolivar, Jose Marti , Bernardo O'Higgins, Jose Artigas..., urmate de cărți, reviste, artizanat, înregistrări muzicale. Pentru scuarul din fața clădirii au sosit și versiunile în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu vocea pentru a simți aproape vizual mișcarea fiecărui sunet individual, ca În final să avem percepția totalității. Zeus-Krogon apărea de deasupra stâncii unde e Încătușat Prometeu. De acolo Îl trimitea pe Sheerga (Forța oarbă) să recupereze focul. Mișcarea era Înceată, stilizată, dar plină de intensitate violentă. Publicul nu putea să identifice o poveste sau vreun personaj, În afară poate de Prometeu. Cuvintele inventate aveau Însă putere de comunicare, dar nu prin Înțelegere logică. Dacă actorul pronunța just sunetul și dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
rămân Înmărmurit de Încântare În fața grădinilor zen cu nisip și pietre aranjate după o știință secretă. La Kyoto, Însă, cel mai des am fost la Teatrul Kongoh Noh. Reveneam zilnic să asist la spectacolele cu piese Nô. Revedeam aceleași mișcări Încete, aceleași gesturi stilizate. Mă impresiona de fiecare dată gestul femeii care ridica simplu palma la față, dând de Înțeles că plânge, acoperindu-și ochii În timp ce se Întorcea cu spatele spre sală și rămânea imobilă, Împietrită În această atitudine. Stăteam câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la Athos. Priveam apusul târziu al soarelui: de pe munte coborau capre ce se Îndreptau spre mine parcă știind ceva, marea era liniștită, iar cerul avea o transparență infinită. Între mare, cer, capre și munte, apusul soarelui cădea ca o cortină Înceată peste jumătatea mea de veac. Această ospitalitate generoasă a naturii era un cadou regesc. Dar ce trebuia să Înțeleg În mijlocul acestui festin cu iz mioritic? Nimic altceva, mi-am spus, decât să deschid mai larg ochii și să văd unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
răzbi între mai multe limbi sacrificam recreațiile Ninei care îmi spunea toate cuvintele în rusește, turma cuvintelor albindu-mi noaptea. și cuvintele nici nu erau rusești ci ucrainiene sau haholești, de la numele pe care singuri și-l dădeau locuitorii așezării. Încetul cu încetul, ca într-o nisiparniță, absorbeam cantitatea de cuvinte slavone pe când copiii, la rândul lor, partea de tirizie a limbii române. În ceea ce privește frecvența la școală, mă ajuta tot biata Nina. Mergea cu mine prin sat pe la părinții care nu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mai multe limbi sacrificam recreațiile Ninei care îmi spunea toate cuvintele în rusește, turma cuvintelor albindu-mi noaptea. și cuvintele nici nu erau rusești ci ucrainiene sau haholești, de la numele pe care singuri și-l dădeau locuitorii așezării. Încetul cu încetul, ca într-o nisiparniță, absorbeam cantitatea de cuvinte slavone pe când copiii, la rândul lor, partea de tirizie a limbii române. În ceea ce privește frecvența la școală, mă ajuta tot biata Nina. Mergea cu mine prin sat pe la părinții care nu-și trimiteau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
toți. Dar n-a fost cazul. Cât a urcat apa, parcă la noi, dincolo de prag, îi era interzis să vină! Mă atașasem de oameni. Mă invitau părinții copiilor pe la ei. Le spuneam de-ai mei , ei de-ale lor și încetul cu încetul trăiam impresia că sunt aici de mulți, foarte mulți ani. Nu mai eram o străină. În acelaș timp știam că un nou an înseamnă, cu puțin noroc, un alt loc de muncă, o altă localitate. Așa erau timpurile
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
n-a fost cazul. Cât a urcat apa, parcă la noi, dincolo de prag, îi era interzis să vină! Mă atașasem de oameni. Mă invitau părinții copiilor pe la ei. Le spuneam de-ai mei , ei de-ale lor și încetul cu încetul trăiam impresia că sunt aici de mulți, foarte mulți ani. Nu mai eram o străină. În acelaș timp știam că un nou an înseamnă, cu puțin noroc, un alt loc de muncă, o altă localitate. Așa erau timpurile. Ca învățătoare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
director fiind Chiosa Nicu, un om la locul lui, adică mereu așezat la locul pe care i-l hotăra soția.Cu greu am fost primită în gazdă la o familie de greci, Matiós. Soțul fiind ceferist venea seara târziu așa că încetul cu încetul făceam mâncarea împreună cu doamna a cărei venerabilă vârstă nu depășea 42 de ani. Eu abia intrasem pe 20. Am reușit să îmbunătățesc meniul oferit de păsări și văcuță apelând la orgoliul domnului Matios, astfel încât banii de salariu au
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Chiosa Nicu, un om la locul lui, adică mereu așezat la locul pe care i-l hotăra soția.Cu greu am fost primită în gazdă la o familie de greci, Matiós. Soțul fiind ceferist venea seara târziu așa că încetul cu încetul făceam mâncarea împreună cu doamna a cărei venerabilă vârstă nu depășea 42 de ani. Eu abia intrasem pe 20. Am reușit să îmbunătățesc meniul oferit de păsări și văcuță apelând la orgoliul domnului Matios, astfel încât banii de salariu au început să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
legii: „exploatarea bogățiilor miniere, crearea și dezvoltarea industriei În România, reclama imperios o lege de mine. Numai fixând, garantând și reglementând raporturile dintre capital, proprietarul suprafeței și oamenii de știință putem spera că, căutările și exploatările miniere vor lua, cu Încetul, avântul pe care-l dorim și pe care Îl putem cu siguranță aștepta... Se vorbește Întruna de crearea și Încurajarea unei industrii naționale dar.... puțini Își dau seama de adevăratele condițiuni În care ea poate prospera. Trei sunt factorii fără de
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Roma, având săpate pe laturi două maxime ale lui Schopenhauer: „Când pretutindeni domnește greșeala adevărul Își ridică privirea, către zeul său ocrotitor: «Timpul», care-l Îndeamnă spre biruință, a cărui batere de aripi este Însă atât de largă și de Înceată, Încât omul moare Înainte de a o vedea Împlinită”. „Acel ce caută a Împinge Înțelepciunea generații sale spre progres, se va izbi pururea de Împotrivirea timpului În care trăiește...Viața omului este scurtă, dar adevărul dăinuiește și lucrează În depărtare. Să
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]