4,951 matches
-
în apă brânză de oaie (dulce și proaspătă) și se lasă două ore, schimbând apa de trei ori. Se scoate din apă câte o bucată de brânză, se stoarce bine în mână și se pune într-un castron. Se frământă îndelung. I se adaugă mierea și se amestecă bine, până se omogenizează. Se întinde foaia de aluat pe un fund de lemn presărat cu frunze de dafin unse cu ulei. Se formează plăcinta după cum urmează: pe foaia de aluat se așază
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
-și îmbrățișeze copilașul, dar îl găsește înlănțuit de mamă și nu-l poate atinge fără a o deștepta și pe ea. Se hotărăște să nu-i trezească de frică să nu-l convingă să renunțe la plecare. După ce îi privește îndelung pe cei doi, atât de dragi încă, se îndepărtează în tăcere. Simțind că a sosit momentul sacrificiului, că este aceeași conjunctură astrală ca în ziua nașterii sale, Siddhărtha urcă în partea de sus a palatului; aici primește omagiile zeilor care
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
zburat în țăndări; Îmbinările lemnelor sale nu mai există; Spiritul meu a ajuns la stingerea dorințelor”. Apoi el a rămas așezat timp de șase zile cu picioarele încrucișate la poalele copacului Iluminării, absorbit în starea sa de fericire. A meditat îndelung asupra noii înțelegeri a robiei oricărei existențe individualizate: forța fatală a ignoranței înnăscute, care își împrăștie vraja asupra tuturor viețuitoarelor; setea irațională de viață de care e pătruns totul după aceea; ciclul nesfârșit al nașterii, suferinței, decăderii, morții și renașterii
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
o comunitate sudată. Cu siguranță, nu este vorba aici decît de unul dintre factorii ce explică proto-naționalismul; există, desigur, și alții, particularizatori, mai puțin legați de o xenofobie elementară și directă. Însă este cert faptul că această detestare a vecinului, îndelung ignorată, care a izbucnit brutal într-un univers pînă atunci închis, a constituit circumstanța generală a trezirii conștiinței de sine a popoarelor. Se spune că oamenii ajung să se cunoască între ei atunci cînd au pentru ce se urî. Ura
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
manieră total lipsită de dramatism. Nu se poate spune același lucru despre Spania sau Catalania, iar Țările basce cedează instinctului naționalist începînd cu 1890. Procesul de desfășurare al naționalismului catalan se relevă a fi clasic; originea lui situată în reacțiunea îndelung amînată față de pierderea privilegiilor fostului regim va fi completată prin dinamica etnoculturală ce se va manifesta și aici în secolul al XIX-lea. Catalana rămăsese limbă oficială pînă la venirea Bourbonilor în Spania, în 1712, la fel cum și provincia
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
I. Chișinevski și Leonte Răutu); 3) nu a fost un Început al politicii autonomiste a lui Dej, de vreme ce acesta se dovedise la fel de stalinist ca Pauker, iar În acel moment el a speculat fobiile (cotidiene ale) lui Stalin. Utilizînd abilitățile conspirative, Îndelung exersate În anii anteriori, probabil chiar mai mult decît competitorii săi, Dej a reușit În 1952 lovitura care Îl proiecta În poziția de unic lider al Partidului Muncitoresc Român: Înlăturarea grupului Pauker-Luca-Georgescu. Din punct de vedere ideologic, Îndepărtarea celor trei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
libertăți, al introspecției, al meditației și al consimțirii de a se face gazdă unui Dumnezeu iubitor. Unii, precum submediocrii consolatori ai lui Iov vor insista întotdeauna că suferința este o marcă a dizgrației sau pedepsei divine. Dar teologia creștină dezbate îndelung acest subiect. De la nivelul drumului vieții, suferința pare a fi o veste fără îndoială rea. Pare a arăta că suntem respinși din preajma lui Dumnezeu. Dar, situația se prezintă altfel. Suferința este văzută în creștinism ca o pecete potențială a bunăvoinței
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
punctelor de vedere, ci prin claritatea cu care își configurează structura. Conceput ca un „surd protest împotriva rutinei”, versul liber nu înseamnă o dezicere de la ordine. Esența poeziei - crede autorul, evocându-l pe Stéphane Mallarmé - constă în tehnică, în exercițiul îndelung. Ceea ce caută el este „precizia neglijentă” sau, altfel spus, „înregistrarea exactă a mișcărilor sufletului”, „reconstituirea grafică a unui sentiment”. Libertatea versului se traduce în felul acesta printr-o libertate constrângătoare: vers liber, adică „liber de orice vorbărie”. Ceea ce pare spontaneitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
țărănesc înalt, după o perdea. Când Albertine se scula, în ochii ei, deși erau deschiși, colcăiau umbrele negre ale viselor. Nici nu mai încerca să-i zâmbească fetei sale. Cu un polonic de aramă, lua apă dintr-o găleată, bea îndelung și pleca. Charlotte știa deja că de mult supraviețuiau doar datorită sclipirii câtorva bijuterii din sipetul cu incrustații de sidef... Îi plăcea izba aceea, departe de cartierele elegante din Boiarsk. Mizeria lor era mai puțin bătătoare la ochi pe străzile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
esențiale la locuitorii Atlantidei noastre. Străzile pariziene, în poveștile noastre, erau zguduite constant de explozii de bombe. Anarhiștii care le lansau trebuie să fi fost la fel de numeroși ca și prostituatele sau birjarii. Unii dintre dușmanii ordinii sociale aveau să păstreze îndelung pentru mine, în propriile lor nume, un bubuit exploziv sau zgomotul armelor: Ravachol, Santo Caserio... Da, pe străzile acelea bubuitoare ni s-a dezvăluit una dintre ciudățeniile acelui popor: întotdeauna revendica ceva, niciodată mulțumit de status quo-ul dobândit, gata, în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deșertul acela prăpădit?”, exclamase într-o zi prietenul tatălui meu, pilotul de război). Alături de ea, nemișcat și el, stătea soțul ei, Fiodor. Boarea care năvălea în vagon nu aducea nici un pic de răcoare, în ciuda goanei rapide a trenului. Au rămas îndelung în golul acela de lumină și căldură. Vântul le freca frunțile ca un glaspapir. Soarele sfărâma priveliștea într-o puzderie de cioburi. Dar ei nu mișcau, ca și cum ar fi vrut ca un trecut apăsător să fie șters prin frecarea și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
le-aș fi salvat de la uitarea care ar fi devenit veșnică. Ce prostie cosmică e dispariția unei femei frumoase! Dispariție fără întoarcere. Pieire totală. Fără umbră. Fără reflex. Fără apel...” Soarele se stingea în adâncurile stepei. Dar văzduhul a păstrat îndelung luminozitatea cristalină a serilor răcoroase de vară. Dincolo de pădurice a răsunat strigătul Cucușkăi, mai sonor în aerul rece. Frunzișul copacilor era presărat cu câteva frunze galbene. Cele dintâi. Strigătul locomotivei a răsunat din nou. Deja departe, atenuat. Atunci, reîntorcându-mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de căldură. Charlotte l-a însoțit cu privirea, apoi a murmurat încetișor, reluându-și mersul: - Mi s-a întâmplat, în copilărie, să iau un tren care era oarecum înrudit cu Cucușka asta. Transporta călători și, cu vagoanele lui mici, șerpuia îndelung de-a curmezișul Provenței. Mergeam să petrecem câteva zile la o mătușă care locuia la... nu îmi amintesc numele orașului. Îmi vine în minte numai soarele care inunda dealurile, cântecul răsunător și scurt al greierilor când ne opream în gări
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Cu cât era întunericul mai des, cu atât devenea mai desăvârșită iluzia mea. Nu mă deranja deloc să știu că una dintre casele acelea adăpostea muzeul local al ateismului și că zidurile celorlalte ascundeau apartamente suprapopulate locuite în comun. Priveam îndelung acuarela galbenă și albastră a ferestrelor în ploaie, umbrele felinarelor pe asfaltul unsuros, siluetele copacilor goi. Eram singur, liber. Eram fericit. Șoptind, vorbeam cu mine însumi în franțuzește. Înaintea fațadelor în formă de trapez, sonoritatea acestei limbi îmi părea foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de vânătoare au țâșnit deasupra capetelor noastre. Zburând în grup câte trei, au făcut să se prăbușească pe noi cerul explodat. Val după val, se rostogoleau spintecând văzduhul, zgâriindu-mi creierul cu decibelii lor. Mai târziu, în liniștea serii, priveam îndelung câmpia pustie cu dungile întunecate ale ierbii smulse ici și colo. Îmi spuneam că a fost odată un copil care își imagina un oraș fabulos înălțându-se deasupra orizontului cețos... Copilul acela nu mai exista. Mă vindecasem. Din ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
poveștile mele franțuzești după gustul interlocutorilor mei. Aceeași istorisire își schimba tonul dacă o povesteam „proletarilor”, „tehnocraților” sau „intelectualilor”. Mândru de talentul meu de povestitor, variam genurile, adaptam nivelurile de stil, alegeam cuvintele. Astfel, pentru a plăcea celor dintâi, zăboveam îndelung asupra îmbrățișărilor pătimașe ale Președintelui cu Marguerite. Un bărbat, pe deasupra și Președinte al Republicii, care murea pentru că făcuse prea mult dragoste - tabloul acesta le era de-ajuns ca să fie extaziați. „Tehnocrații” erau mai sensibili la peripețiile intrigii psihologice. Ei voiau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de cârpă. Ajuns pe mal, s-a așezat, și-a scos pantofii și, suflecându-și pantalonii până la genunchi, a intrat în apă, dând la o parte tulpinile lungi ale trestiilor. A împins mătasea broaștei și s-a spălat pe față îndelung, scoțând gemete de plăcere, care puteau fi luate, de departe, drept strigăte de disperare. Era o zi mare în viața ei. În seara aceea de iunie, pentru prima oară în viață, avea să se dăruiască unuia dintre tinerii ei prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Am dus-o spre singurul loc care ne-ar fi putut adăposti dragostea - pe insula aceea plutitoare unde, la începutul verii, îi spionasem împreună cu Pașka pe prostituată și pe soldați. În întuneric, probabil că am greșit direcția. După ce am rătăcit îndelung printre bărcile adormite, ne-am oprit pe un fel de bac vechi a cărui balustradă cu suporturile sparte se scufunda în apă. A tăcut brusc. Probabil că beția i se risipea încetul cu încetul. Stăteam nemișcat în fața așteptării ei încordate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a transmis testamentul dumneavoastră, hi, hi... Voise să spună, glumind, „moștenirea dumneavoastră”. Din greșeală, printr-o „scăpare verbală” pe care o constatam adesea la „rușii noi”, cărora engleza le devenea principala limbă folosită, a vorbit despre „testament”. L-am așteptat îndelung în holul unuia dintre cele mai bune hoteluri pariziene. Vidul înghețat al oglinzilor, de ambele părți ale fotoliilor, corespundea perfect neantului care îmi împânzea privirea, gândirea. Necunoscutul a ieșit din ascensor poftind-o înainte pe o femeie blondă, înaltă, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
liyya), atribute ale esenței propriu-zise (nafsiyya), atribute ale Științei (‘ilmiyya), ale Cuvântului (kal"miyya) etc. și atribute negative (salbiyya). • Ibn ‘Arab (m. 638/1240), al-Futó≤"ț al-makkiyya, ed. Kašmr, Cairo, f.a. În volumul IV, incepand cu p. 196, comentează îndelung numele din lista lui Wald, modificată însă în partea de mijloc. Vede în fiecare nume un aspect al Prezenței divine 8. • ‘Adud al-dn al-Œm (m. 756/1355), al-Maw"qif f ‘ilm al-kal"m, ed. modernă Beirut, Cairo, Damasc
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
GG) A fost înțeles fie că un sinonim al lui mu≤sin, „binefăcător” (Zamaƒšar, R"z) fie al lui la”f (Ibn ‘Abb"s, Tabar)147. Semnificații de bază: blând, binefăcător. 2.1.13.5. Dó al-“awl: SOI „cel îndelung răbdător”; ASM „Dătătorul de indurare” (cu explicația: „Cel care dă belșug și bine”); GG „Largul la mâna”; Marr „habens longitudinem”; RB și DM „plein de longanimité”; YA „hath a long reach (în all things)”; Arb „the Bountiful”. Context: 2tanzl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
vorba, credem, de insatisfacția oricărui traducător onest care s-a luptat cu textul precum Iacob cu îngerul și l-a biruit, dar a rămas șchiopătând (cf. Geneză 32, 24-32). Fiind vorba de o carte sacra ce a fost scrisă și îndelung comentată într-o limbă și o cultură atât de diferită de a noastră, transferul de semnificații nu are cum să nu fie parțial, sacrificând nu numai o mare parte a conotațiilor, ci aproximând și sensurile denotative. De aceea, orice nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
-a în întuneric lumină drepților: Cel milostiv, îndurat și drept.” 222 (t.n.) ƒannón we-raƒóm YHWH ’erek ’appayim ó gedol ƒase: (Ps 145/144,8; cf. Iona 4,2; Ioel 2,13; Neh 9,17): „Binevoitor și milostiv este Domnul, îndelung răbdător și mult îndurat.” (t.n.) We-’att"h ’A:on"y ’Pl raƒóm we-ƒannón ’erek ’appayim we ra> ƒese: we-’emeÖ (Ps 86/85,15 = Ex 34,6; cf. Ps 103/102,8): „Iar Tu, Stăpâne, esti Dumnezeu milostiv
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mult îndurat.” (t.n.) We-’att"h ’A:on"y ’Pl raƒóm we-ƒannón ’erek ’appayim we ra> ƒese: we-’emeÖ (Ps 86/85,15 = Ex 34,6; cf. Ps 103/102,8): „Iar Tu, Stăpâne, esti Dumnezeu milostiv și binevoitor, îndelung răbdător, bogat în indurare și fidelitate.” (t.n.) Numai despre Dumnezeu se spune că este ƒannón. Acest adjectiv intensiv este din aceeași familie lexicala cu verbul ƒ"nan, „a fi favorabil (cuiva) făcându-i bine sau scăpându-l de dușmani
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și în mod necondiționat favorabilă. Se poate observa că în majoritatea ocurentelor apare urmat sau precedat de raƒóm, cu aceeași sonoritate și cu un sens apropiat, cele două calificative potențându-se reciproc, întărite și de altele, într-o enumerare binecunoscută: „... îndelung răbdător, bogat în indurare și fidelitate”. Semnificație de bază: cel care manifestă o bunăvoință gratuită. 3.1.14.2. Rahóm: „milosârd, milostiv” (SC, Blaj, G-R); „îndurat”, „milostiv” (BVA, BS); „milostiv”, „îndurător”, „plin de indurare” (C); oiktírmÄn (LXX); „misericors”, „miserator” (Vg
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]