13,635 matches
-
ale cărei capete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar, adulterări donatelliene, ar fi trebuit sa fie de marmură sau cel puțin de ștuc, erau grosolan tencuiți și zugrăviți cu șablonul și cu mâna, imitând picturile pompeiene, și îndeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi și roșii. Însă sistemul de perspective și festoane în loc să fie tratat pe întregul câmp al anticamerei, printr-o optică falsă de zugrav, era tăiat în două secțiuni corespunzând fiecărui cat, indicând G. Călinescu astfel în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu ajutorul unei panglici. - Asta ești tu, lămuri Otilia, arătând pe fată, și ăsta sunteu, și puse degetul pe băiat. G. Călinescu Într-adevăr, fata cu părul lung, cam bălai, și cu rochie cu platcă, garnisită cu dantelă, avea trăsăturile lui, îndeosebi nasul drept. Bizară fantezie a părinților, de care Felix își reaminti vag. Știa că avusese părul lung, înnodat în panglici, până la vreo trei-patru ani, și că purtase adesea rochie. - Ce caraghios! râse Otilia și se pregătea să facă cu uncreion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bolnavă, și n-am un ban încasă. Mă-mpușc. N-ai dumneata măcar cinci lei? Însă victima de predilecție a lui Stănică era Aurica (în onoarea ei își numise copilul Aurel), admiratoare în general a G. Călinescu oricărui bărbat și îndeosebi a acestuia, pentru vigoarea și îndrăzneala lui. Stănică, în numele unei rudenii pe care n-o legalizase, lua pe Aurica în brațe și o săruta viguros pe amândoi obrajii. Apoi intra în materie: - Cumnată, viața mea e un lung martiriu! - Vai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
măr de la gura Otiliei tocmai când slujnica aducea castronul cu supă, îl aruncă pe un blid ardelenesc de pe masă. - Produce mult o moșie? întrebă Felix, numai ca să spună ceva. - Produce, firește, răspunse Pascalopol tehnic, dacă o exploatezi rațional. Eu cultiv îndeosebi oleaginoase, cu comenzi anticipate din Anglia. Culturile specializate sunt mai rentabile. Pentru asta e nevoie însă de inventar și de mână de lucru selectă. Trebuie să-ți mărturisesc că cu țăranii de pe aici nu prea fac treabă; de aceea vei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
premature ale tânărului, încît Felix devenise un musafir tolerat în chip excepțional să se amestece printre internii care asistau la vizită. Se putea prevesti de pe acum primirea ce avea să i se facă atunci când ar fi sosit epoca internatului. Vizita îndeosebi pe neurologi și psihiatri, pe doctorul Marinescu de la spitalul Colentina, savant căruia îi plăcea să fie înconjurat, și unde găsea gratis o bună instalație de baie, și pe blândul, hazliul doctor Obreja, care lăcrima pentru nebunii lui și-i chema
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
asta, voi, tinerii, jucați tot sufletul pe o carte. Trebuie să fii mai blazat. - Otilia e o fată admirabilă, o fată superioară, spuse Felix,căpătînd încredere și bucuros în fundul sufletului de a vorbi cu cineva despre problema care-l chinuia îndeosebi. E o fată admirabilă, dar n-o înțeleg. Și începu să-i spună toate îndoielile lui despre Otilia, relațiile cu Pascalopol, plecarea la moșie, cu atâta aprindere confesională, încît o lacrimă gratuită, din exces de sensibilitate, se strânse într-un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avea un scop imediat, terestru. La Iași, în internat, discuta cu aprindere cu colegii, chiar în pat, după stingerea luminii, probleme pe care câteodată nu le înțelegea nimeni bine, dar care îi îmbătau, dîndu-le mândrii de filozofi. Problemele erau formulate îndeosebi în chipul întrebărilor (ce e viața? ce e moartea?), așa cum le întîlneau prin broșuri. Unul pusese o dată problema: "ce e femeia?" și toți se străduiră să dea soluțiile cele mai extravagante, nimeni nu făcu nici cea mai mică glumă indecentă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
umilise prin pretențiile lui savante și-l jignise în amorul propriu, purtîndu-se indiscret în afacerea cu Georgeta. Aglae era rea, dușmănoasă, dar fiindcă își iubea copiii. Cu Pascalopol se purtase fără nici o delicatețe, deși n-avea nici un drept asupra Otiliei. Îndeosebi, Felix își scrută atitudinea lui față de cele două fete și se găsi profund vinovat. Pe Otilia o urmărise, înainte de a se încredința că fata îl iubește, compromițîndu-i, agravîndu-i situația, iar pe Georgeta o vexase pur și simplu. Era și ea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o silesc să se mărite! Dacă are noroc, mărite-se, dacănu, e bine și așa! - Perfect, zise Weissmann, va practica iubirea liberă, pentru plăcerea proprie. În afară de Georgeta, Felix și generalul, care pufniră de râs, ceilalți priviră uimiți la Weissmann. Olimpia îndeosebi îl contemplă ca pe un monstru. - Cum, țipă aproape Stănică, să ții fata nemăritată? E o crimă dublă împotriva vigoarei nației și a economiei. Cum, să stea fata sterilă, să piară nația românească, să scadă populația? Și cu averea ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
odaia lui, Felix află sensul urmăririi. Stănică închisese ușa cu precauție și vorbea lui Felix ca și când ar fi fost vorba de vreo problemă importantă pentru G. Călinescu toată lumea. Iată despre ce era vorba: Aglae avea unele bijuterii, brățări de aur îndeosebi, cam demodate, dar, în orice caz, de o valoare materială indiscutabilă. Aurica le socotea, întotdeauna, ca destinate ei. De la o vreme, Aglae găsea că în casă sunt o mulțime de "boarfe" care încurcă odăile. Vându unele mobile, o mășină de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gestul de a se căsători cu Olimpia nu era romantic decât momentan. Stănică crezuse că face un calcul de maestru care nu se uită la bunurile imediate, ci la cele ce pot decurge mai târziu. Informațiile lui, despre moș Costache îndeosebi, erau strălucite. Nu aflase însă despre Otilia decât ca de o fetiță crescută de milă, dimpotrivă, i se spusese că toată averea era destinată fetelor Aglaei. Stănică devenise romantic prin eșec și acum era trist, așa de trist, încît i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mari în viață. Fu de părere chiar că trebuia ajutat. În familia Aglaei nu exista nici o noțiune de antisemitism. "Cu ovreiul îți faci treaba mai bine decât cu al tău", era un dicton general. Căsătorii de evreice cu români, îndeosebi cu ofițeri, fiindcă era la mijloc dota, se făceau destul de des. Nu însă și contrariul. Ca un ovrei să se căsătorească cu o creștină, asta părea un lucru curios, și ce este curios e și reprobat. Aurica începu să invite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Francisc a descoperit că unele aspecte ale personalității sunt în relație cu dorința de fericire a individului și că ele influențează gândurile și comportamentele acestuia în ceea ce privește fericirea. Ba chiar mai mult, studiile sale confirmă că deschiderea față de lumea exterioară și îndeosebi față de relațiile cu ceilalți este corelată cu aspectele operative ale fericirii. Pe aceeași linie merg și studiile lui Seligman, care arată că persoanele cele mai fericite sunt acelea care au relații sociale mai bune și care petrec mai puțin timp
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
pentru o perfecționare concretă, într-un raport sănătos cu viața și cu realitatea fraților și a surorilor. „În viața fraternă, fiecare învață să trăiască împreună cu aceia pe care Dumnezeu i-a așezat alături, acceptându-le calitățile precum și diferențele și limitele. Îndeosebi, învață să împartă cu alții darurile primite pentru edificarea tuturor, căci «fiecăruia îi este dată manifestare Duhului spre folosul tuturor» (1Cor 12,7)”. În acest proces de creștere fiecare se simte responsabil de creșterea fratelui său. Fără această deschidere și
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
moartea. Imanența morții în viață este un semn al triumfului final al neantului asupra vieții, dovedind prin aceasta că prezența morții nu are alt sens decât să actualizeze progresiv drumul înspre neant. Sfârșitul și deznodământul imensei tragedii a vieții și, îndeosebi, a omului, vor dovedi cât de iluzorie este credința în eternitatea vieții - și că, totuși, unica împăcare pentru omul istoric este sentimentul naiv al eternității acestei vieți. Există, în fond, numai frică de moarte. Tot ceea ce numim diversitatea formelor de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
monumentalul viziunii istorice, fără să accepte raționalismul dialecticii sale. Este de altfel caracteristică tuturor marilor mesianisme viziunea dinamică și finalistă fără perspectiva raționalistă. Anomaliile Rusiei sânt pe plan incomparabil mai redus, ale noastre. La noi însă, numai după război și îndeosebi în ultimii ani problema menirii României, adică a obligației supreme și ultime față de esența ei, a devenit arzătoare. Un neam care n-are o misiune nu numai că nu merită să trăiască, dar n-are absolut nici un sens. Ceea ce există
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Anglia și Germania au luat-o Franței înainte, în afară de motivele ținând de soarta lăuntrică a culturilor, inferioritatea industrială față de celelalte puteri este un determinant al stagnării franceze. Îi lipsește Franței, în plus, și conștiința industrială, pe care o are dezvoltată, îndeosebi, Germania și, recent, Rusia. Este un merit definitiv al Revoluției rusești de a fi creat în țara cea mai reacționară, pe ruinele celei mai sinistre autocrații, o conștiință industrială cum, în nota ei mistică, n-a mai cunoscut istoria. Lenin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să câștige teren Într-o societate ce căuta permanent ieșire dintr-o situație de inferioritate. Nu avem intenția unei „anatomii” a mișcării sioniste post-Holocaust, ci dorim să surprindem locul mișcării sioniste În peisajul lumii evreiești În perioada de după Holocaust, și Îndeosebi relația sa cu realitatea politică a epocii, În special cu Puterea nou instalată În România. Demersul acesta este facilitat de existența unei importante lucrări despre mișcarea sionistă a epocii, În care sunt analizate cu acribie diversele componente ale acesteia 1
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
nedemni în fața lui. Se cuvine să subliniem cîteva concluzii. Într-adevăr, este important să ne amintim că, plecînd pe urma ipotezei noastre privind ciclul totemic, am creionat o concepție privind modul în care se schimbă istoria și noi o dată cu ea, îndeosebi în ceea ce privește modul în care un popor se inventează și este inventat de șeful său. Această misiune le revine în primul rînd "marilor oameni" și minorităților active. Inventarea poporului evreu, exemplu reținut de noi mergînd pe urmele lui Freud, s-a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de divinități locale, rebotezate sfinți. Iar pentru consolidarea puterii, Biserica a instituit sărbătorile fastuoase, ceremoniile și ritualurile magice din lumea cucerită, dobîndind posibilitatea de a o stăpîni cu fermitate. Ea s-a adaptat la legea existentă pentru a o răsturna. "Îndeosebi religia de masă, observa Max Weber, depinde adesea și în mod direct de procedee artistice, pentru a atinge puterea dorită a efectelor sale întrucît ea este înclinată spre a face concesiuni maselor, iar acestea au pretutindeni aplecare spre magie și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
decembrie 1989 (întrucât revoluția presupune program și conspirativitate, ori așa ceva nu a existat din partea maselor): „Așa-zisa revoluție a semănat suspect de mult cu o aplicație militară de mare anvergură, pe care militari români, majoritatea aparținând serviciilor speciale (din Armată, îndeosebi), au executat-o cu aprobarea și sub supravegherea principalelor servicii secrete ale lumii. Particularitățile acestei vaste desfășurări de forțe sunt acelea că, de-a lungul ei, a fost permisă prezența civililor și s-au folosit și ținte vii” (p. 358
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
În țările române, începând cu secolul amintit, s-au făcut pași decisivi în receptarea dreptului bizantin, putând fi evocate în acest sens: proiectele succesive ale unui cod de drept general al lui M. Fotino, Pravilniceasca Condică, adoptată în 1780 și îndeosebi, Legiuirea Caragea, adoptată în 1818, precum și Codul Calimach. În aceeași opinie, toate acestea demonstrează că, încă înaintea marilor codificări, dreptul celor două principate avea un substrat romanistic pronunțat. În Muntenia a fost tradus în românește și adoptat ca lege națională
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a devenit, alături de stat, subiect al dreptului internațional. Această idee, evidențiată de la sfârșitul secolului trecut de Heffter, Fiore, Westlake, Bonfils, Cavaglieri, Kelsen, Verdross, J. Basdevant, Duguit, de Laprodelle, Scelle, Mandelstam, Alvarez, Garner, Politis, Lauterpacht etc. se explica, în acea perioadă, îndeosebi prin lipsa de dezvoltare a dreptului internațional privat (spre exemplu, lipsa de reglementări internaționale în ceea ce privește apatridia, aspectele de statut familial cu elemente de extraneitate etc.). Într-un studiu întocmit la cererea Subcomisiei O.N.U. pentru prevenirea discriminării și protecția
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
acțiune este calificată drept terorism când efectele sale psihologice sunt disproporționate în raport cu rezultatele fizice realizate"6. Teroristul decide singur, execută singur, afirma A. Malraux 7. Terorismul politic, sublinia Paul Wilkinson, se deosebește de alte forme de violență, intimidare și constrângere, îndeosebi prin metodele sale de distrugere bazate pe o mare cruzime. Ideologii terorismului consideră că moartea și suferința victimelor nevinovate constituie mijloace pe deplin justificate și necesare pentru atingerea scopurilor lor8. Trecutul ca și prezentul au arătat că actele teroriste, oricare
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
În Irlanda de Nord, spre exemplu, s-a înregistrat o puternică reacție populară împotriva actelor cu caracter terorist. Aceasta a făcut ca ulterior, în acțiunile lor antibritanice, membrii Armatei Republicane Irlandeze (IRA) să caute să fie mai selectivi în alegerea obiectivelor, atacând îndeosebi pe cele cu caracter militar. În ultimii ani, a fost remarcat faptul ca terorismul este tot mai mult adoptat ca metodă de acțiune și de către mișcările naționaliste, separatiste, precum și de organizații și grupări ce pretind a avea caracter religios. Adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]