5,677 matches
-
văzută realist a aisbergului, țîgarea 500 amendă! cum nu știi, wəj? țîgara! de-o lu' di zîli n-ai fumat? înalță-te biserică pe Picioru Lupului în trupul Podișului Moldovenesc, parcelă de lumini V 4-7 km Mogoșești, releul de la Bîrnova înfipt cu roșu, ziua cu mingea de radar meteo, bate pînă la Nistru, cald uscat vîntul iernii, răcește netezimea zării, observă faza pe ciclu meteo, fenomenul meteo noapte pădurea opacă, tunelul dimpotrivă, deschide bătaia luminii din el, gri translucid și permeabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să mai comentăm! mai luați șosete, domnilor, avem! de lînă, numa de-acelea luăm! no, las' că fac, pînă diseară! niște vorbe în sine foarte indiferente, primul munte de ceață tărcătura de cîine ciobănesc, turma în 300 m cu stăpînul înfipt în ea, Deleni 4 km pace pe răgazul mișcării, leapădă la nesfîrșit subiectele ficțiunii, șoim venind din stîlp, continuarea în peisaj, coerența în anotimp, o cătat calu' pîn tot tîrnațu', nu l-o găsît nicărí! otavă, mi-o stricat pe-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de Chișinău, cuvîntul este și contrariul lui, iar dacă l-ai înțeles este în mai mică măsură, primul semafor, autobuzul 47 Alecsandri Ciorescu, Calea Orheiului "Rompetrol", "Petrom" intersecție, berea "Chișinău" panouri pînă în biserica medievală cu turlele mai înalte blocurile înfipte în ea. Sîmbătă, 21 iulie, ora 9,15, în autobuzul Chișinău Cahul, în autogara Chișinău Sud, de mult n-avem bilete decît la șofer! cod feminitate, casă am, tot zice că trage gaz, costă cam mult 10.000 de lei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
din plin impactul cu totul marginal al învățământului perioadei regulamentare. Dincolo de aceste lipsuri și carențe, se poate conclude că pilonii fundaționali - deocamdată mai mult virtuali decât materiali - pe baza cărora s-a configurat ulterior întreaga infrastructură educațională românească au fost înfipți în această perioadă cuprinsă între 1831-1832 (anii Regulamentelor Organice) și 1859. Construind rețele de școli dispersate în întreg teritoriul, autoritățile statale ale principatelor danubiene și-au asigurat controlul asupra unui (pentru moment foarte rudimentar și ineficient) aparat instituțional de diseminare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nebiruit, și cu statornicia sufletului său celui mare a oprit vitejește potopul puterii turcești, de a nu se întinde asupra Europii dela Apus și de a nu se lăți barbaria în locurile pe unde pătrundea el. De când turcii Osmani au înfipt picior statornic la Răsăritul Europii și au îngrozit toată partea aceasta de lume, națiile creștine, pe care poziția geografică sau politică le făcu să tremure de puterea lor, n-au avut afară de Ioan Corvinu, alt erou [p. 317] mai mare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cele mai delicate sarcini ale analizei istorice. Nu este singurul care împărtășește această credință. Din același club opinional face parte și B. Southgate (2001), care afirmă că "una dintre primele probleme ale istoricului [...] este să decidă cum și unde să înfigă un cuțit analitic în continuitatea unitară a timpului" (p. 122). Această alegere metodologică primară (punctul de înfigere a "cuțitului analitic"), precum și a registrului de partiționare utilizat, au o deosebită importanță deoarece "afectează serios interpretările noastre ulterioare" (Southgate, 2001, p. 122
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la fondul autohton de natură dacic. Promovând un organicism metaforic condimentat expresiv cu o epitetică estetizantă, manualul de clasa a IV-a a istoriei românilor face următoarea analogie: "Localnicii, adică dacii, s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un altoi care face ca roada să fie mai bună și mai frumoasă" (Almaș, 1994, p. 17). Influențele slavice sunt în continuare minimalizate, etnogenia românească fiind considerată finalizată odată cu sinteza daco-romană. Atunci când sunt
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a Imperiului Austro-Ungar, a doua, după Viena, a păstrat mult din splendoarea imperială. Dar nu despre experiența celor câteva zile petrecute la Budapesta vreau să scriu, nici despre marea comunitate evreiască din Ungaria de astăzi, cu rădăcini așa de solid înfipte în solul maghiar, că nimic, nici măcar prigoana fascistă și urgia comunistă nu au reușit să convingă acești evrei să părăsească meleagurile îmbibate de sângele familiilor. Nu vreau să explic fenomenul care a provocat năvala unei mulțimi de oameni de afaceri
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
că nu era scorneală și abia la Iași m-am lămurit. Confratele Onofrei Toarce, nu alta! Nu mă laud doar pentru că era mașina mea, luată, fiți atenți, cu valută, din lotul pentru export. Mergea, dom'le, parcă plutea și se înfigea în dealurile moldave ca un pur sînge, adică fără să simtă efortul și cu o oarecare plăcere. Vînt călduț de septembrie, muzică spaniolă, roți umflate la marele fix, uleiul schimbat la țac, benzină de 98 și platinele frecate proaspăt cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vom ataca dinspre mare. M-a lovit și avionul a luat foc. I-am spus lui Nicușor că încerc să-l pun ușor pe mare. Dar n-a fost să fie. A făcut un salt și a venit cu botul înfipt în apă. Se deformase la impact și, încet-încet, se scufunda. M-am zbătut, am tras cu picioarele și s-a deschis carlinga. Am ieșit. Nicușor, mitraliorul, avea compartiment separat. A lui nu se deschidea. Eram în apă, încercam să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
În partea stîngă era o masă de bucătărie și un alt foc ce alimenta cu energie un grătar, unde sfîrîiau fel de fel de bunătăți. Prezența era constituită din trei granguri, un grăngurel și doi șoferi. Pe țepușe lungi erau înfipte alte bunătăți pe care grangurii și ceilalți le puteau frige după pofta inimii. Se trăiește bine în România, gîndesc malițios. Dar în ce țară grangurii trăiesc greu? se stropșește la mine un soi de nesimțire din animalul politic. Chiar, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eu constat că sora este faină rău. Deși aveam cam un sfert de secol și arătam și eu macho de tot, sora era cam țepoasă. Scoate un ac gros cît un creion (mină de creion, de fapt) și mi-l înfige acolo unde nu era zare de venă. Nu țip și imediat face altă gaură. Tot nu dă de sînge. Mă mai forați mult? zîmbesc eu cuceritor. Pînă reușesc, răspunde ea ca o perjă acră. Din greșeală, acălăul dă spre o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pus copilași în brațe. Vîntul nordului îmi alină oful și biciul său îmi face bine. Un pic de durere, o lacrimă, un strigăt de nefericire pot să alunge somnul, indiferența și lipsa de acțiune. Pot să ne facă să ne înfigem unghiile în Brännö Rödsten (Piatra Roșie) și să nu ne lăsăm luați nici de cele mai cumplite furtuni. În imagine am copilul prezentat de un copil-mamă și simt și acum cum arătătorul mi-a fost prins de micuța viață, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai am nevoie de două. Sîntem patru și acolo sînt cinci care foiesc înarmați. Partea ta este de 10-15 mii. Mă scuzați, merg la toaletă... Mă uit după el. Tremură și-mi face plăcere. Romul a rămas nebăut și furculița înfiptă într-o bucată de carne. Mă las pe spătarul scaunului și izbucnesc în rîs. Charanga a primit liber și sala este inundată de muzica ce-ți face inima să vibreze. Amicul meu a șters-o, să dea raportul. Necazuri latino-americane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
primise în administrare moșia proprietarului Spano, un afacerist nu fără dubii. refuză „cursa” întinsă și alege să se adăpostească în casa popii Vasile, fără obligații compromițătoare. Și citim, ceea ce înseamnă locuința judecătorului: „întâia seară la Pungești: o lumânare de ceară, înfiptă într-un sfeșnic de alamă, bine frecat, împrăștie o lumină săracă; două paturi primitive cu așternuturi curate, pe măsuța de la fereastră, o față de masă lucrată cu croșetul, în peretele dinspre răsărit icoana Maicii Domnului, c-un smoc de busuioc pe
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Mama îmi stabilea un anumit program, de felul cum să execut fiecare activitate, dar în acele timpuri nu aveam ceas și cu toate acestea reușeam să rezolv cu precizie fiecare obligație, folosindu-mă de umbra casei sau a unui băț înfipt în curte, în jurul căruia erau anumite semne ce reprezentau diferite activități. Printre problemele asupra cărora mama îmi atrăgea atenția de fiecare dată când pleca de acasă era problema focului, și aceasta din cauză că toate construcțiile din curte erau acoperite cu stuf
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
În schimb, este frapant că aceleași croitorese puneau ața în ac împingînd urechea acului pe firul de ață ținut nemișcat, în loc să împingă firul în urechea acului, și că, pentru a coase, împingeau țesătura în ac în loc, cum facem noi, să înfigă acul în țesătură. În vechea Japonie se încăleca prin dreapta, iar calul era băgat în grajd cu spatele înainte. Vizitatorul străin observă întotdeauna cu surprindere că tîmplarul japonez taie cu ferăstrăul trăgînd unealta spre sine, nu împingînd-o, cum facem noi
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
vînt în prezența lui. Duhul, mirat, vru să știe care era sursa zgomotului. Omul îi explică cum că era anusul lui care vorbea. Duhul îi mărturisi că el nu avea anus. Indianul îi propuse să-i facă unul și-i înfipse cu atîta putere în dos o șipcă de lemn bine ascuțită, încît îl omorî pe Duh. Din această gaură se scoate astăzi lutul, care este carnea putrezită a Duhului (Gómez-Imbert, 1990, pp. 193-227). Fusese necesară o argumentație complexă, întinsă pe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cel mult 60 de centimetri, neam cu santalul al cărui lemn orice indian care se respectă și-l dorește măcar cât o surcică În rugul de pe care pleacă din această lume. Dar, spre deosebire de santal, vâscul este un semiparazit care Își Înfige rădăcinile, mult transformate, nu În pământ, ci În ramura unui copac pentru a extrage nu apă, ci sevă brută, ceva oarecum diferit. Restul, adică producerea substanțelor organice prin fotosinteză, o face singur, deși ca orice hoț, mai fură și altceva
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poate lipsi de corespondența imaginii, iar asta ca o consecință a celor de mai jos. Sigla ziarului cuprindea, În dreapta, capul unui câine cu aspect de „ciobănesc alsacian“ zice se „câine lup“, acoperit de o pălărie În a cărei panglică era Înfiptă legitimația de „PRESS“... Iar eventualul comentariu n’ar fi putut face altceva decât să sugereze dulăul - Întotdeauna - atent la orice e anormal, oriune Își aruncă privirile... neuitat de indieni, care obligă toată familia să mănânce din aceeași strachină; sau sărutul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ceea ce-i trebuie, ca la „mama acasă“. Și Încă: pe Înălțimea de zece centimetri, cel mult o jumătate de metru, a glastrei sau hârdăului În care silim planta să-și țină rădăcinile, deși la ea acasă era slobodă să le Înfigă chiar la zeci de metri adâncime, umiditatea variază de la glod - pe fundul glastrei - la uscăciune - la suprafață. Așa ceva nu se Întâmplă În Natură, chiar pe cei zeci de metri invocați mai Înainte. Cine nu crede, n’are decât să sape
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
folosind bioticul, care reia ceea ce știe: cucerirea, de odinioară, a uscatului. Zidurile voastre sunt acoperite de licheni, mușchi, iar când degradarea lor e destulă, pe ziduri vechi și chiar acoperișuri, vedeți și câte un copăcel. Ce face el cu rădăcinile Înfipte În zid? Ceea ce ne arată orice ruină... Vine apoi pasărea să-și facă cuib și veverița să culeagă rodul; și eu bineînțeles, la vânătoare... Că treaba se face cu mult mai Încet decât am spus-o acum nu infirmă scenariul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din 1456 haraciul a devenit, cu mici excepții „capitol bugetar“ obișnuit pentru mai bine de patru secole. Dar a trebuit să dea și Îndărăt, căci odată cu secolul al 19-lea, au Început problemele la turci acasă: strânși În cleștele rusesc Înfipt În Balcani și Caucaz, s’au trezit loviți și În pântece de urmașii celor ce făcuseră troienilor faimosul și fatidicul dar, care-și căutau libertatea. Așa că, În anul 1877 haraciul reprezenta un simbolic 1% din bugetul României, și tot simbolic
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce gândeau altfel doar pentru că respectau adevărul: un Giordano Bruno, și iarăși mă opresc, din același invocat motiv. Dar “Între”, a deturnat grija Bizanțului de la frontiere la interminabilele concilii care trebuiau să hotărască câte cuie - 3 ori 4 - au fost Înfipte În vestita cruce... când 40.000 de călugări disputau astfel de subiecte În spatele zidurilor lungi dar vechi ale Constantinopolului pe care 5.000 de lefegii le apărau În fața a 250.000 de turci... Și Îmi exprim gândul că ceva de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nivel european, nicidecum diavolesc și nici vampiresc - à propos: vampirul nu e decât un liliac de prin America, care se hrănește la fel ca țânțarul de pe la voi; și, cât de dragon, confundat cu dracul n’ar fi fost, n’a Înfipt pe nimeni În țeapă... Acest Dracula Park Îmi pare un fel de cerșetorie: Ca și cerșetorul care excelează În afișarea mizeriei chiar dacă are mai mulți bani decât trecătorul care se Încăpățânează, chiar vizitând second hand-urile să-și păstreze demnitatea, vă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]