5,097 matches
-
importantă, contes, povești, adică. Povești, pentru că numai ele se află la exteriorul Istoriei, Într-o autonomie care le poate potența mesajul. Influențată probabil de editor, ea a renunțat la poezie și a reușit o nouă succesiune, tot aleatorie, de schițe Întinse pe cîteva pagini, unde cupluri de personaje - tată-fiu, soț-soție, frate-soră, etc. - duc vieți rapide, monotone, dependente de o serie de meserii transistorice, În locuri transistorice, vieți care de cele mai multe ori sfîrșesc tragic. Tragicul apare Însă atenuat de mecanismul diegetic, acționat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iubire nu atît imposibilă cît neatinsă, o așteptare. Umorul autoironic din La Télévision (Televiziunea, 1997) este Înlocuit În mod hotărît cu un cinism microscopic, acela al refuzurilor abia perceptibile cu ochiul liber, dar atît de decisive În viețile personajelor: mîna Întinsă de chinezoiaca Li Qi naratorului este refuzată și se Închide ca și cum nu s-ar fi deschis niciodată; sentimentele sînt mereu implicte. Ca În majoritatea romanelor minimaliste, personajele sînt puține. Cel mai important rămîne naratorul, viziunea proiectată de el asupra lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lungă durată și procedează în mod disimulat, căci ideea apriorică pe care se întemeiază această practică este încrederea în adevărul lucrurilor ce ies la iveală în absența autocontrolului. Orizontul oricărei supravegheri este invizibilitatea, infiltrarea constantă și omniprezentă, cu rădăcini ramificate, întinse la nivelul întregii societăți civile. Când, însă, puterea totalitară se radicalizează și face din supraveghere mai degrabă o practică de intimidare decât o strategie de informare, lucrurile se schimbă. Puterea nu se mai ferește, supraveghează „la vedere”, își expune instrumentele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
echinox,/ ciorchina tremură de îndoială./ Pe unde ești bătrână umbră,/ când masca toamnei dă în voi năvală". Sub semnul trecerii timpului, poetul evocă vatra părintească, ceasornicul, ritualul mesei de prânz: "Și numai târziu, altădată,/ umbrele luară aminte/ că la masa întinsă-n ogradă/ sunt mai puțini ca-nainte". Un întreg univers rustic umple spațiile poeziei: strugurii roșii, spicul de grâu, porumbul, iezii, șopârlele, vicleimul, colinde în spiritul tradiționaliștilor: "Primiți cu colindul, cinstiți gospodari?/ Primiți Vicleimul?/ Prin veche viforniță, mai bați în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acordă un mare rol acțiunii Logosului. Arie, preotul eretic de la începutul secolului IV, susținea că, în treimea dumnezeiască, numai Dumnezeu-tatăl este Dumnezeu adevărat, că Fiul Logosul nu este egal cu tatăl, este numai asemeni lui, nu homoousios, ci numai homoiousios. Întinși sub cumpănă/ livizi și goi, aidoma unul cu altul/ ascultăm piatră de piatră cum crește nenorocu-n ea." Uneori, autorul imnelor își asumă ipostaza de nou psalmist: "Tu toate le știi. Doamne, Tu știi că te iubesc." "Imnele bucuriei", sunt poeme
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu gura lui roată dărâmată." Mersul este spre " Cine știe", până va dispare fără urmă. Căutarea și încrederea că va atinge absolutul promis este sărbătorit ca o mare bucurie, deși aceasta presupune suferință și jertfă: "M-am uscat ca pielea întinsă la fum/ de când aștept să te înduri". Dumnezeu privește cu înțelegere zbaterea poetului: Cineva mă privește cu nesfârșită milă și răbdare/ De când m-am născut/ Și iată că astăzi/ I-am întâlnit ochii ridicați pe cupolă/ Stăm față-n față
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tigaie ori pe grătar; doar animalele care apar în filme pot fi prăjite întregi; - înainte de a vă apuca să gătiți e bine să luați în considerare dotarea* bucătăriei voastre; nu gătiți ceai ori cafea dacă în casă aveți doar farfurii întinse; nu gătiți ciorbă dacă aveți doar halbe de bere și cuțite; în situații de criză gătiți pâine, pentru aceasta nu trebuie veselă ori tacâmuri; - un ultim sfat: dacă sunteți ambițioase și vă gândiți să umpleți cămara cu provizii pentru iarnă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mâncam un sendviș în dormitor, mă iubea pătimaș, mai mâncam unul la etaj, iarăși mă iubea... Vila avea vreo zece camere și itinerarul nostru amoros le includea pe majoritatea. Nu mai zic de sendvișurile de vară, pe care le savuram întinși pe gresia răcoroasă din hol... În condițiile acestea, să nu dai cina din oraș pe cea de acasă?... Chiar dacă nu este o costumație pretențioasă, aceasta trebuie menținută curată și vă recomand să o spălați ori de câte ori este nevoie. Nu neglijați acest
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
sunt manageri de top, și țin minte că am făcut furori când am început să le explic cât de simplu se face o vrajă în bucătărie. Toate au rămas cu gura căscată când le-am dezvăluit cum se prepară bunătățile întinse pe mese. Doar o fostă colegă de la Paris, o bulgăroaică mai vegetariană din fire, care acum conduce o bancă, a făcut un șoc nervos când a ajuns la masa centrală, pe care trona un purcel de lapte cu garnitură de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
un cercetător ani în șir și, în al doilea rînd, îmi demonstrez mie că, fără a avea senzația că „trag de subiect”, pot ramifica investigațiile asupra operei sale, în subterane și la suprafață, că pot descoperi și argumenta o gamă întinsă de teme sau că pot stabili relații noi cu alți autori și cu alte opere. Aservindu-mă, Bacovia mă evidențiază. Sper, de aceea, ca acest exercițiu de fidelitate (remarcat deja pentru durata lui) să nu se oprească aci și astfel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe mai mulți: „Ce cer de plumb și ce tăceri.../ Ascultă, gîndul meu, de mine:/ La noi, din cei plecați de ieri,/ Nici unul azi nu mai revine.// E cer de plumb ca să putem/ Vedea ce jalnic doliu mare,/ Deasupra noastră-ntins avem-/ Ca-n orice zi de-nmormîntare.// Și sunt, de nepătruns, tăceri,/ O! ca să plîngem poate-n pace/ Pe cei care plecară ieri,-/ Acolo unde gura tace...” (Almanahul Societății Scriitorilor Romîni, 1, Ed. Flacăra, 1912, p. 188. Datat: „Decemvrie 1911”) 5
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să fie împreună cu iubita, poetul o arată și pe ocolite, prin alte nume, dar destul de transparent. În basmul mai sus amintit, găsim un tînăr retras din lume și călugărit. E slab ca umbra și doarme pe-un pat de zdrențe, întinse pe două scînduri, Bea apă amară, din mare, ca să moară mai curînd. Călugărul cîntă pe arpa-i cu strunele de aramă, deci un călugăr poet. Noaptea, o rază albă coboară din cer, pe o scară de aur și intră pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a îndrăgit pe băștinași fanfaroni precum Jerry Wilson și pe prietenii lui, indiferent cât de multe cântece populare afro-americane a tradus în franceză. Nomadismul mai sus menționat a funcționat pentru Yourcenar pe câteva nivele. I-a permis să caute locuri întinse pentru a-și dezvolta contextul atât de necesar pentru plăsmuirile legate de eul biografic și invențiile din operele de ficțiune. Călătoria i-a netezit calea pentru seducerea atât a bărbaților cât și a femeilor. Întâlnea ușor oamenii, în gări, hoteluri
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ea. Michel îi lăsase o foarte mică moștenire, pe care ea a pus-o de o parte, și încă mai avea un mic fond condiționat lăsat de mama ei, care îi va ajunge câțiva ani. Dar nu dispunea de cunoștințe întinse despre locuri și oameni care ar fi putut conferi maturitate scrierilor sale. Dorea să-și deschidă ochii, să întrezărească realitățile universului care se aflau dincolo de cele provinciale. Înainte de 1929 îl citise și imitase pe Gide, și citise despre călătoriile lui
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cunoscută pentru acest fapt); dispoziția sa predominant homosexuală (Yourcenar a avut dreptate să nu oscileze între identitățile bisexuală și homosexuală Hadrian a fost unul din puținii împărați antici care a fost în accepțiunea noastră aproape pe deplin homosexual); o melancolie întinsă pe viață l-a predispus la ipohondrie și alte boli psihosomatice (aici în secret și insidios Yourcenar s-a proiectat pe sine, o ipohondră pe viață și o depresivă); un interes profund în ocultism tradiția orfică, misterele eleusine, magie; și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în engleză de Frick a Memoriilor lui Hadrian se publică la New York de editura Farrar, Straus&Giroux. Cărții i se acordă Premiul Page One de către Asociația Presei (Newspaper Guild) din New York; publică piesa Electre ou la Chute des masques; călătorii întinse în Europa, turul Germaniei; conferințe universitare 1955 52 Își petrece iarna la Var, Franța; Electra se repetă la Paris pentru a fi prezentată, dar proiectul eșuează 1956 53 Publică Pomana lui Alcippus și alte poeme 1957 54 Traducerea în engleză
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
golite de sensuri și impulsuri existențiale profunde ale unei vieți de universitar, temporar bursier în străinătate, altfel viețuind în pașnica urbe ieșeană. Actantul liric (să păstrăm încă sintagma, deși, se va vedea și mai departe, se poate vorbi, pe secțiuni întinse din poezia lui Radu Andriescu, de o coincidență între eul real și eul auctorial care îl așază în avangarda biografismului autenticist douămiist) e, cum altfel?, inteligent, erudit, detabuizat, semiboem, revoltat ce-i drept, mai mult în surdină împotriva rigidelor convenții
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
s)elective ale poetului sunt dintre cele mai rafinate: într-o strofă îi pomenește pe Esenin, Paul Celan și Rilke, într-o altă secvență poetică face să coabiteze personajele lui Dostoievski cu cele ale lui Kafka ("Alioșa cu ochii frumoși întinși în pământ/ aleargă ca Domnul K. după un castel ridicat/ în mijlocul minții" înțeleptul Alioșa), în timp ce numeroase alte pasaje fac dovada că Eminescu, Bacovia, Geo Bogza, Gellu Naum, Ileana Mălăncioiu sau Virgil Mazilescu și-au lăsat urme incontestabile în imaginarul liric
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Premiul Național de Proză al "Ziarului de Iași" (2004), Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu (2010), Premiul revistei "Observator cultural" (2010), Premiul revistei "Transilvania" (2010), Premiul pentru roman, Alba-Iulia (2010). Dacă e să cădem, cu bună știință, în capcanele întinse de auctorele, tracasat, histrionic și iconoclast al orgolioaselor Scrieri alese (Editura Pan, Iași, 1992), tahigrafiile de început, semnate cu cernelurile nevrozelor postmoderne de Ovidiu Nimigean, ne par rupte dintr-o uriașă suferință declanșată de pierderea încrederii în literatură: "ajuns la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dar și o gură-ventuză care suge, care aspiră. O gură însetată de sînge care se năpustește asupra izvoarelor vieții, care se adapă din ele și le seacă. Așa cum într-un vis înspăimîntător Octave Mirbeau vede mîna baronului Gustave de Rothschild întinsă pe marginea unei loje, într-o seară de Operă, transformîndu-se în "mrnă ce pradă, cu degetele mișcîndu-se precum tentaculele caracatiței". Această mînă, scrie el, era teribilă. Privind-o aveai impresia că se alungește, că se îngroașă peste măsură... Îmi imaginam
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
la un loc, toate partidele împăcate unele cu altele, cu toții așezați alături la un același banchet." E un vis profetic ce anunță, după ce toate popoarele europene își vor fi dobîndit libertatea, o întîlnire pașnică. Am văzut, scrie Michelet, o masă întinsă din Irlanda pînă în Kamciatka: erau meseni absenți și prezenți, era o aceeași comunitate." " Viața constă în unitate, a susținut Bossuet cu două secole în urmă; dincolo de unitate e moarte sigură." Ca un ecou este afirmația lui Joseph de Maistre
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
freamătul pădurilor din preajmă, înfiorate de vînt și vuietul valurilor ce se sparg de stînci, în depărtare...** B. de Saint-Pierre, Paul și Virginia, p. 288 (49) Valea este scăldată în aburi, începe să se întunece. Spre miazăzi, peste lac, este întinsă noaptea: uriașele stînci care îl închid sînt o zonă întunecoasă sub cupola monumentală de gheață care trece pe deasupra lor și care pare-se că mai ține pe loc, în pîcla sa rece și deasă, lumina zilei. Cele din urmă văpăi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
urmează a fi dobîndite). Pentru a ilustra, dăm un citat dintr-un Tratat de fiziologie 4: (21) Timpanul este o membrană eliptică de 9 × 10 mm, avînd grosimea de o zecime de milimetru. Este format din fibre radiale și circulare întinse pe un cadru osos, deschis în partea de sus de segmentul lui Rivinius, ceea ce îi conferă aspectul de semilună. La fiecare din capetele acestei semiluni se află inserate ligamentele timpanomaleolare ce se orientează unul în direcția celuilalt, fixîndu-se pe apofiza
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu un caz limită a genului descriptiv: lista. Fiecare propoziție descriptivă este o parte a ansamblului desemnat prin tema-titlu. La fel și în exemplul următor: (49) Au cunoscut nenumărate clipe fericite. Se lăsau duși, în galopul cailor sălbatici, pe cîmpuri întinse cu lanuri unduitoare. Urcau pe cele mai înalte vîrfuri, coborau pe schiuri pantele abrupte, printre brazi uriași. Mergeau prin ploi torențiale, respirînd aerul cu mireasmă de iarbă udă. Stăteau întinși la soare. Priveau de la înălțime văi pline de flori de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fericite. Se lăsau duși, în galopul cailor sălbatici, pe cîmpuri întinse cu lanuri unduitoare. Urcau pe cele mai înalte vîrfuri, coborau pe schiuri pantele abrupte, printre brazi uriași. Mergeau prin ploi torențiale, respirînd aerul cu mireasmă de iarbă udă. Stăteau întinși la soare. Priveau de la înălțime văi pline de flori de cîmp. Mergeau prin păduri nesfîrșite. Făceau dragoste în camere umbroase, cu covoare groase și divane moi. [Apoi, visau...] (...) Georges Perec, Les Choses, J'ai lu, pp. 85-86 Nenumăratele "clipe de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]