7,767 matches
-
pregătind o masă bogată; dansează în jurul bucatelor, cu gesturi grațioase, invitându-i pe rege și pe ceilalți să mănânce, apoi pleacă“. Uimiții musafiri vor să se ospăteze, dar apare harpia cu trup de vultur și „fâlfâie din aripi deasupra mesei întinse, și - ca prin minune - ospățul dispare“. Iar la sfârșit, după ce dispare și harpia (care își jucase rolul magistral), „însoțite de o muzică suavă, duhurile intră din nou, dansează cu fel de fel de strâmbături și jimbături și iau cu ele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
aceea că dețin participații la capitalul filialelor lor din străinătate, dar și la capitalul celor naționale. Principalale motivații care determină firmele să creeze holdinguri sunt următoarele: cu un capital propriu, relativ modest, se poate controla un segment de piață deosebit de Întins. De exemplu, firma A deține pachetul de control al acțiunilor firmei B (să presupunem că este egal cu 10% din numărul total al acțiunilor firmei B), firma B deține pachetul de control al acțiunilor firmei C (10%), iar firma X
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
care reapare după o modificare majoră de climă, conducerea populară a început să reapară în multe din orașele Italiei de nord în jurul anului 1100 d.H. Guvernările populare s-au format, la fel, în orașe-stat relativ mici, și nu în regiuni întinse sau țări. După un model similar celui roman, mai tîrziu reluat în cursul apariției guvernărilor reprezentative moderne, participarea în corpurile guvernatoare ale orașelor-stat era limitată inițial la membrii familiilor din clasele de sus: nobili, mari proprietari de pămînt și alții
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
încă nu a fost totul. Privit din perspectiva evoluțiilor istorice, orașul-stat era condamnat, ca fundament al guvernămîntului popular, de apariția unui rival cu forțe superioare copleșitoare: statul național sau țara. Toate orașele urmau să fie încorporate în această entitate mai întinsă și mai puternică, astfel devenind cel mult unități subordonate guvernului. Orașul-stat fusese glorios, însă acum era învechit. Cuvinte despre cuvinte Probabil că ați observat că m-am referit la "guvernări populare" în Grecia, Roma și Italia. După cum am văzut, pentru
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
toți să vă întîlniți fără dificultăți insurmontabile. Ce puteți face? Poate că în prezent, și din ce în ce mai mult în viitor, ați putea rezolva problema referitoare la teritoriu folosind mijloace electronice de comunicare care le-ar permite cetățenilor răspîndiți pe o arie întinsă a se "întîlni", a dezbate probleme și a vota. Dar, a permite cetățenilor să se "întîlnească" pe cale electronică este un lucru iar a rezolva problema ridicată de numărul mare de cetățeni, cu totul altul. Dincolo de o anumită limită, încercarea de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
în sprijinul reconstituirii drumului îndelungat și sinuos al toponimelor menționate (și al apelativelor de la care s-au format) din epoca latină pînă în limba romînă modernă. Stratul următor, cel slav vechi, este nu numai bine reprezentat cantitativ, dată fiind suprafața întinsă și durata lungă a conviețuirii slavilor cu romînii, pînă la asimilarea celor dintîi, dar, riguros analizat și interpretat, poate oferi informații importante pentru istoria acestor meleaguri. De pildă, tot V. Frățilă demonstrează că prezența toponimelor slave, Țeligrad (< sl. cělî, „întreg
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din limba comună și multe cuvinte vechi și/sau dialectale, dar ignoră neologismele. Consultarea acestei opere enciclopedice, cu etimologii în mare parte corecte, este obligatorie în orice încercare de stabilire a unei etimologii. Elementele autohtone sunt tratate pe spații foarte întinse. Cel mai bun dicționar etimologic este opera lui Al. Ciorănescu, Diccionario etimológico rumano = DER (1958-1965; tradus în română, 2001). Are 9.532 de cuvinte-titlu, dar, de fapt, sunt discutate și alte câteva mii, pentru că în secțiunea derivatelor sunt atrase în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
limbile romanice să ajungă în contact cu limbi din diverse alte familii, având și un statut socio-cultural variat. Astfel, náhuatl era limba Imperiului Aztec, iar quechua a Imperiului Incaș; limbile algonkine (arawak, limbile caraibe și tupí-guaraní) erau răspândite pe spații întinse, în opoziție cu celelalte limbi amerindiene, folosite pe teritorii mai reduse. Astăzi, două dintre aceste limbi sunt sau au fost limbi oficiale: quechua (în Peru, în perioada 1975-1979) și guaraní (în Paraguay). Cele mai multe cuvinte călătoare au pornit din arawak și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
totalitatea firelor de urzeală de la capătul unei pânze“, lat. retella > rețea „împletitură din fire de ață“, lat. spatium > spaț „(reg.) spațiul dintre sulul dinainte și cel dinapoi“, lat. tendicula > tindeche „bucată de lemn sau de oțel, cu care se ține întinsă pânza la războiul de țesut“. Există și cuvinte care, probabil, n-au fost niciodată importante, și totuși există în limbă și astăzi; iată câteva exemple: arom. afreață „turtă“ < lat. africia, (a) astruca „a acoperi“ < lat. astrucare, căscăund „gură-cască“ < lat. *cascabundus
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Aceste mișcări, iar nu evoluțiile zonale ale fenomenelor etnolingvistice, se crede că au dus la crearea actualelor teritorii lingvistice din jumătatea de est a Europei. I. Coteanu regretă faptul că aceste mișcări fac acum imposibil de identificat „granițele istorico-sociale pe întinsul teritoriu din Estul Imperiului roman pe care s-a vorbit limba latină” (p. 17). Etimologia tradițională pune preț pe dimensiunile primare ale cuceririlor romane întrucât pe spațiile cucerite inițial ar mai fi rămas un strat de populație latină, timp de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
române” în care „formarea limbii române” este fundamentată de același plan metafizic al noțiunilor. Întâietatea noțiunii față de cuvânt are drept consecință faptul că Scraba pune noțiunea la baza cunoașterii. Pentru a ajunge la o cunoaștere (cultură) „mai temeinică și mai întinsă” este necesar, arată el, să se renunțe la dicționarele alfabetice, române ori străine, „în care găsim că vorbele din limbă sunt explicate unele prin altele, ceea ce nu înseamnă nimic pentru logica gândirii omenești”, și să se abordeze direct „întregul armonios
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pot fi imaginate voluntar. Trebuie ținut cont de faptul că psihologia științifică nu este decât la primii săi pași și nimeni nu poate ști dimensiunea descoperirilor ulterioare în universul lumii interioare. Cercetările din viitor, crede el, vor fi mult mai întinse decât cele de care se dispunea în acea perioadă și vor arăta "pe o perioadă lungă până unde se întinde, în acest domeniu neexplorat, variabilitatea individuală a analogiilor afective, fantezia creatoare a inconștientului și rolul posibil al altor cazuri abia
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Din toată populația țării, făcând socoteală, mai bine de 31 la sută trăiește în bordeie, în pământ sau deasupra pământului. Din acestea 31 la sută, sunt 4 la sută care n-au nici un fel de locuință. [...] A cultiva sistematic ogoare întinse, a crește vite numeroase, a construi o gospodărie falnică și trainică, a economisi, ar fi fost pentru strămoșii noștri acte de o neprevedere adevărat copilărească pe acele vremuri. Experiența nefericită, repetată în toți anii, și de sute și sute de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
acest spirit tulburător, și deschizător de căi spre viitorul unei medicine noi, edificată pe raportarea omului la natură și a universului la om, în care experimentul și laboratorul își vor spune cuvântul. Stilul său aforistic, pe alocuri amalgamat, datorită prea întinsului său orizont de cunoaștere este incitant și provocator. Ca medic al minerilor din Tirol și ca cercetător prin ateliere și alte locuri de muncă, Paracelsus a observat că muncitorii sufereau de maladii profesionale. Alți medici l-au confirmat ulterior (sec
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
proteolitice digestive, poate elibera doi derivați cazeo-morfinici cu activitate opiată redusă (beta-cazomorfinele 5 și 7). Distribuția peptidelor opioide endogene și a precursorilor lor în sistemul nervos, efectuată prin studii imunohistochimice, a arătat că neuronii enkefalinergici sunt răspândiți pe teritorii mai întinse decât cei endorfinergici. Neuronii enkefalinergici sunt frecvent interneuroni prezenți în densitate mare la nivelul nucleilor striați, diencefalului, trunchiului cerebral și măduvei. Au fost puse în evidență două căi enkefalinergice lungi, una strio-palidală, iar alta ce face legătura între nucleul central
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lumina zilei decât în 1875. Diderot visează la o scenă imensă care, oferind privirii, ca la greci, suprafețe multiple de joc, ar permite realizarea ambițiilor dramei 15. " Nu aș cere, pentru a schimba fața genului dramatic, decât un teatru foarte întins, unde să fie arătată, atunci când subiectul unei piese ar cere-o, o piață mare cu edificiile alăturate, cum ar fi peristilul unui palat, intrarea unui templu, diferite locuri distribuite astfel încât spectatorul să vadă întreaga acțiune, iar o parte din ea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fi sau afișate sau citite de regizor sau de actorii înșiși care vor scoate din buzunar sau își vor transmite unii altora hârtiile necesare. Dacă greșesc, nu-i nimic. Un capăt de frânghie ce atârnă, o pânză în fundal prost întinsă și lăsând să apară un perete alb în fața căruia trece și revine personalul vor fi de cel mai mare efect. Trebuie ca totul să pară un provizorat, în mers, făcut în grabă, incoerent, improvizat cu entuziasm! (...) Ordinea este plăcerea rațiunii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mecanismele de creare, transmitere și eventual dispariție a miturilor, însă, este important să nu cădem în ispita evaluării lor estetice, logice sau morale. Unele mituri pot fi mai influente decât altele, unele pot acoperi o arie umană și mentală mai întinsă, iar altele pot dura indefinit, prin metamorfoze ale motivelor și formelor sau pot genera mituri derivate, nu mai puțin relevante. Cel mai important aspect al mitului este procesul de identificare, care se desfășoară de multe ori inconștient, iar cum valoarea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
evident isterice ale lui Hitler i-au uimit pe toți străinii (cu câteva excepții incredibile) ca fiind pur ridicole. Când l-am văzut cu proprii mei ochi, mi-a sugerat o sperietoare psihopată (cu o mătură pe post de mână întinsă) mai degrabă decât o ființă omenească... O regretabilă lipsă de educație, un comportament la marginea nebuniei, o inteligență mediocră combinată cu șiretenia isterică și puterea fantasmelor unui adolescent, toate erau înscrise pe chipul acestui demagog. Toate gesturile sale erau create
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și urlau, urlau trimițând depărtărilor mesajul lor. - Aha, v-ați întors! v‟arăt eu vouă! murmură pădurarul, orbit de furie și ridică arma... Dar, la un semnal, parcă, toți se ridicară, și se făcură nevăzuți în inima pădurii. Cu arma întinsă, pădurarul mai apucă, doar, să strige: - Vă găsesc eu!... După o clipă, rămase pe gânduri... „...Urletele haitei, ce-o vrut să însemne?! ...da‟ capu1 din geam!“ Pentru el erau semne de întrebare, știindu-le bine obiceiurile, comportamentul chiar și semnele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ascunsă, ca și a ei. Apoi, o ascundea în sân, sub bluzița de ațacă, înflorată. Alteori își împletea cosițe din frunze și flori de sulfină și cu ele pe cap și pe piept, dănțuia în jurul copacilor bătrâni și cu brațele întinse se rotea pană când amețea și se lăsa să cadă cu fața îngropată în iarbă, râzând. Uneori începea brusc să alerge, fără vreo pricină... Alerga, însoțită de Pârvu, ca o ieduță, cu trupul mlădios și sprinten, care aluneca printre ierburi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ce să-i spun fetii, măi Antoane... că mi se rupe inima de mila ei..?!. Și, de atunci din ceardac, cu mânuțele în poale, aștepta pe mămăica ei, să intre pe portiță... și, ea să-i iasă înainte cu brațele întinse... „mămăică... mămăica me‟!“, dar ea întârzia să vină. Fata, însă, cu încăpățânare continua s-o aștepte. - Treb‟ să vie, mămăica me‟... treb‟ să vie! îngâna copila, cu o hotărâre care cutremura. Până într-o zi, când cu ochii ațintiți spre
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a întrebat pe bunicul ei... el a tăcut ca un mormânt. ...Mai târziu, la 13 ani, bunicu îi făcu un arc de răchită și săgeți din lemn de corn, și mergeau îa pădure la vânat. Atunci, fata bălăioară, cu arcul întins, cu trupul înalt și zvelt, încordat ca și arcul... crea o splendidă imagine de artă și vis. O adevărată Diana... zeiță a vânătorii... Își iubea nespus bunicul, dar îl boscorodea mereu, că pufăie tutun toată ziulica... și, de aceea tușește
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cenușii, arzători care nu se mai închideau și scăpărau, trozneau ca ghinda în fălcile mistreților. În strâmtoarea aceea a potecii, n-au mai avut timp, nici unul, nici celălalt să se ferească, și nici n-aveau de ales... Cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, privind într-o parte, cu colții enormi rânjiți, cu tot trupul vânjos încordat, animalul părea gata sa se arunce și să sfâșie... Anton, prins nepregătit, pentru o clipă se crezu pierdut, și fiori de gheață îi cuprinseră întreaga
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
153 Pădurarul, simțindu-i spaima, îi șopti: - Farmecul, cucoani... farmecul începe a se simți..! Fiara stătea ca încremenită, sub clar de lună, adulmecând cu nările în direcția vântului. Sub razele lunii, proiectat pe cer, apare înspăimântător de clar. Cu gâtul întins, parcă nepăsător, animalul cercetează, adulmecă dincotro bate vântul, își rânjește colții mari, cu ochii arzători și cu limba setoasă. Privirea aceea sălbatică străbate dincolo de codri, spre zare. În neclintirea lui, animalul cu statura-i vânjoasă și viguroasă, este măreț... nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]