5,591 matches
-
a ceea ce este între și dincolo de ceea ce pot cuprinde disciplinele științifice? Nu procedează ea printr-o logică diferită, a terțului inclus, ce permite unificarea de termeni antinomici? Și nu conceptualizează această cunoaștere o zonă prin definiție neraționalizabilă, veșnic în ascundere, învăluită pe vecie? Lucian Blaga profețea un eon dogmatic, în care colaborarea dintre gânditori, sub zodia unei logici a dogmei, va înlocui disputa și dezbinarea dintre ei. Transdisciplinaritatea lui Basarab Nicolescu se apropie de acest vis al său. Capitolul 5 Tematizarea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un domeniu specific al metafizicii. "Metafizica nu e un domeniu deosebit, ci e pretutindeni legată de tot ce e cunoscut, întrucât ea se îndreaptă spre fundalul incognoscibil pe care se proiectează tot ce e cunoscut, spre penumbra sau transinteligibilul ce învăluie știința noastră. Oricât de adânc ar pătrunde în realitate lumina științei, rămâne un rest insolubil, un irațional, o problemă clarificarea problematicului refractar cunoștinței e tema metafizicii"705. O ideea asemănătoare află Mircea Florian la Robert Reininger 706. Pentru acesta, real
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aici semnificabilul dă deja ceva de văzut și de înțeles. Paradoxul e următorul: forma acestei infra-imagini este un mediu diafan prin care se vede ca și cum nu ar conține nimic. Imagine absentă din vedere, și totuși o prezență ascunsă în transparență, învăluită în lumina care o dezvăluie. Imaginea e vălul transparent; dar ea însăși este învăluită de semnele discursive în care apare. Astfel că, pe de o parte, ea arată imposibilitatea apariției, constituindu-se ca posibilul inaparent al unui semnificabil originar. Pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acestei infra-imagini este un mediu diafan prin care se vede ca și cum nu ar conține nimic. Imagine absentă din vedere, și totuși o prezență ascunsă în transparență, învăluită în lumina care o dezvăluie. Imaginea e vălul transparent; dar ea însăși este învăluită de semnele discursive în care apare. Astfel că, pe de o parte, ea arată imposibilitatea apariției, constituindu-se ca posibilul inaparent al unui semnificabil originar. Pe de altă parte, ceea ce arată și face vizibil spune ceva, semnifică indirect, într-un
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
textuală. Dacă putem vorbi de o preeminență a ființării asupra ființei, aceasta în virtutea distanței pe care ea o deschide în sânul posibilului. Distanță în care comprehensiunea ființei se spune în felul în care semnifică și se arată, ca dezvăluire inaparentă, învăluită în propria non-manifestare, în trecerea invizibilă prin distanța străbătută. Aspect ce caracterizează de altfel natura imaginii poetale pe care intuiția abia o surprinde în fulguranța ivirii și a devenirii, în efemera sa ființare de dinaintea intrării în orizontul ființei. Ea nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să sparg ferestrele din trup/ pleoapă rece pe privire-nchisă" (Alte priveliști, II)5 - vizibilul străbate drumul de la peisajul natural contemplat poetic la eclipsarea priveliștii mundane, în căutarea nu a ceea ce e luminat, ci a luminii înseși. Lumina aceasta nu învăluie natura, nu vine din lume - "privire-nchisă" - și nici măcar din lumea poemului. Ceea ce se vede prin ferestrele sparte ale trupului nu mai e reflectare ci văz iluminat, viziune: "Și-n urmă, prăbușește-mi lumina din văzduh,/ îngroapă-mă sub toată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
referentul vizat. Viziune și nu vizare, poemul nu e decât rama în care sufletul își proiectează perspectiva poetală. Nu e de mirare că proiecția aceasta nu este una de natură optică, ci mai degrabă dezvăluitoare a faldurilor de lumină ce învăluie chipul sufletului. Chip al unei transparențe strălucitoare dat intuirii pure, din moment ce " Același crepuscul de aur, pe aur de câmpuri -/ praful, și ploaia, și oamenii toți îs de aur;/ boii cu aur în ochi zac în aur de câmpuri -/ sufletul meu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trup, se formează comunicându-și prezența. Totuși, o prezență inaparentă, imprezentabilă ca atare în cuprinsul unui cogito. Lumina întrupată (lux incorporata) face însă posibilă proiecția unei imagini pe ecranul invizibilului tocmai în virtutea eclipsării sensibilului. Tot ce era ecranat prin irealizare, învăluit prin desensibilizare dobândește o nouă realitate, cealaltă realitate posibilă a epifaniei invizibilului în vizibil. Funcționează aici o tehnică de vitraliu, întrucât ceea ce pare ocultat, pus în absență ontologică, transpare nu prin sine, ci prin filtrul luminii care îl pune în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e numai transparent dar și transcendent, imaginea sa "înstelată" neînlesnind doar accesul vederii și al înțelegerii, ci adâncind deopotrivă perspectiva, potențându-i semnificativitatea. Am văzut că ceea ce e pus în depărtare își amplifică forța iradiantă, se ascunde pe măsură ce se arată, învăluindu-se în propria dezvăluire. De aceea ne-mărginitul este ne-țărmuritul, nu negativitate ci pozitivitate, afirmare a desprinderii, a despărțirii de orice calificare limitativă: "Îndemn făpturii, ce de țărmurit se desparte,/ Frângând întoarcerea, pentru mai departe,/ Crește blândețea unei vremi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
departe,/ Crește blândețea unei vremi de moarte". Putem imagina această derivă a condițiilor ființării, până la evacuarea lor deplină în departele transcendenței? Să ni-l închipuim pe poet cu ochii ațintiți spre mare. Ceea ce el vede este un peisaj al apelor învăluite în lumina palidă a nopții. Imaginea poetică a mării - așa cum se dă ea în explicitul rostitului - aduce totul la vedere, supradetermină întregul complex de semnificații ale poemului. Spune ea însă ceva deslușit despre albul înaripat al întunecimii, despre gândul înflorit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deschiși, încetarea celor tangibile și nominabile, reperabile prin prezența lor în ființa prezentă: "Tot ce vedeai cu ochii, de-acum s-a turburat./ Tot ce-atingeai cu mâna, de-acuma încetează". Cu ochii - în ochi - nu se vede lumina care învăluie totul, ci tot ce e adus la îndemână, în câmpul proxim al vizibilității, lucrurile atinse cu mâna și cu vederea. Altfel spus, fața ființei lumii care e de față, poate fi atinsă și privită nu ca existent abia posibil, ci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
atinse,/ Și valul se făcu de aur vânăt/ Strălucitorul trup când se topi". Zeu rănit de nerecunoaștere, ucis în privirea omului care îl crede nor32. Ivirea sa inaparentă e filtrată în semnele mundane, figură fără formă care coboară în lume învăluită în lumină 33. Dar "strălucitorul trup" nu e tocmai imaginea trupului poetal care dă semnificabilul, arătând că totul e încă posibil, că se poate și altceva, dincolo de orizontul vederii? Trup ce apare fulgurant și dispare rănit în spuma mării de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca limpezime. Ceea ce e astfel limpezit este un mediu de creștere, intermediul translucid al posibilului care rodește în trupul poetal al rostirii 59. Imagine care nu spune și arată originea, nu pune în vedere așa cum s-ar pune un obiect învăluit în lumină. Imaginea este lumina; prin ea "inima vede ca la-nceputuri", "prin cazna lăuntricelor zboruri"60. Ceea ce se vede e însă un insuportabil, transparența care apasă, un văl străveziu a cărui imagine e văzută ca o "diafană povară", "cereasca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să răsară/ soarele, invizibilul soare.// Cuvintele ni se aprinseră/ cu flacără înceată și înaltă"4. Ceea ce răsare nu aduce decât apariția unei donații anonime, fără să dezvăluie ceea ce apare, precum începutul unei arătări în sine, al unei esențe care se învăluie în propria dezvăluire: "spală-mi ochiul/ și întoarce-mă cu fața/ spre invizibilul răsărit din lucruri"5. Imaginea e ca și suspendată în vizibil, din moment ce esența lucrurilor apare ca invizibil. Ce e de văzut - cu ochiul spălat, cu fața întoarsă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la împlinirea de sine în sensul în care apare. Autorevelarea sensului nemanifestat nu deschide orizontul prezenței și nici nu semnifică lipsa ființării retrasă în absență. Se arată ca invizibil al nemanifestării, invizibil al vizibilului dezvăluit în chiar lucrurile care îl învăluie. "Lucruri care prin sensul ce li se conferă acum/ vor accede suveran la prezență și înfățișare". Imaginea nu înfățișează încă prezența ființei, căci cele ce vor fi sunt deocamdată proiecții în golul posibilului, "arhitecturi verbale ca niște păpădii de har
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
decât propriul chip, drept singura măsură a aparenței în care se închipuie în și pentru sine. Închipuirea e retragerea chipului, nu înfățișare ci desfigurare. Ceva ce apare pentru a dispare, precum drumul care începe în vizibilitatea deschiderii și se stinge învăluit în nevăzutul prost al imaginii de sine. Drum care nu îndrumă ci ascunde "adevăratul chip al firii", astfel încât "nici sufletul tău nu ți-l vezi/ ce-n tine se învăluie-n tăcere"4. "Vălul/ ce negrăit acoperă"5 desparte vizibilul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
precum drumul care începe în vizibilitatea deschiderii și se stinge învăluit în nevăzutul prost al imaginii de sine. Drum care nu îndrumă ci ascunde "adevăratul chip al firii", astfel încât "nici sufletul tău nu ți-l vezi/ ce-n tine se învăluie-n tăcere"4. "Vălul/ ce negrăit acoperă"5 desparte vizibilul de invizibil; acoperindu-l pe acesta din urmă, îl propune pe cel dintâi ca singurul cu adevărat posibil. Mai mult: scoate invizibilul din dialectica manifestării; fiind acoperit, prin urmare de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acoperit, prin urmare de nevăzut, el nu există; lumea - inclusiv cea a omului - este imperiul vizibilului: esse est percipi. Dar din moment ce invizibilul este prin definiție nevăzutul, de ce trebuie acoperit, ascuns din vederea pentru care el oricum nu este, precum sufletul învăluit în legendă? Să spunem mai întâi că retragerea adaugă invizibilului o dimensiune în plus, îl adâncește, face invizibilul și mai invizibil. Dar - din perspectiva inversă - invizibilul care se retrage face vizibilul și mai vizibil, dându-i strălucirea manifestării esenței. Nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Invizibilul divin însă se retrage tocmai în imaginile în care el se poate arăta, iar dacă se arată ca imagine el se înfățișează ca invizibil al vizibilului. În această perspectivă, sufletul nevăzut este ascuns în imaginea care îl acoperă, îl învăluie în faldurile groase ale rațiunii suficiente. Este "chipul lui cel tainic/ de care nu știe/ încă având hotar/ mintea ia forma lucrurilor cunoscute/ dar ajungând la cel fără chip/ se face fără chip"6. Chipul sufletului, nevăzut de minte, rămâne
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-i dincolo/ de gânduri// în splendoare", nu în cea care se arată ca fapt de a apărea în lumina lumii, în centrul autarhic al ochiului lumii, ci în strălucirea discretă a ceea ce apare nevăzut, în imaginea inaparentului, a acelui incognito învăluit în "splendoarea de la marginea lumii"17. Marginea e smerirea, descentrare și distanțare, cu atât mai pregnantă cu cât e mai ștearsă din vedere, dar și recentrare, reducție până la miez, "ca o descreștere, a lumii, înspre fruct"18. Apoi, complementar, o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în nevăzut, este a nevăzutului însuși, iar ceea ce se vede este chipul unei diafanii: roua precum un fulg de zăpadă, "ca lumina/ cea mai ascunsă/ privirii", "ca lumina/ ce doarme-n floare"44. Lumina acestui cer la puterea a doua, învăluită în chipul cerului vizibil, "e-n nevăzut cum e zăpada/ în mâna flăcării"45, face vizibilul și mai vizibil, adâncindu-l în perspectiva nevăzutului, a nemaivăzutului posibil. Prin reducția datelor sale obiectiv-sensibile, vizibilul e străluminat de invizibil, vederea se topește
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
încercarea; crește - se în-ființează - slăvind, fiind în slava și în lucrarea închinării 87. Se lasă în voia vederii lui Dumnezeu încă dinainte de a fi, așa cum chipul nevăzut al peisajului se pictează el însuși pe pânza transparentă a luminii care îl învăluie. Poetica lui Ioan Alexandru sau drumul spre ființă Dus-întors. Adorare și contemplare Dacă icoana este chip al invizibilului care ne privește, imaginea ascunsă întipărită în pânza vizibilului, înseamnă că ea se arată în lume (și în lumea poemului) drept fața
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și ființa imaginii nu mai au preeminența originarului ci, nearătându-se de la sine și pentru sine, ele sunt aduse la arătare de ceva care, supradeterminându-le, le face să fie ceea ce sunt, ascunzându-se în acest deschis pe care îl creează, învăluindu-se în dezvăluirea pe care o realizează. Căci ceea ce se vede e doar natura în care ceva crește și se face văzut, se face în creșterea nevăzută care sparge limitele naturii: "Crește ceva în mine fără margini"99. Restul e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în urmă, dă loc urmării, deschide distanța unei treceri. Trecere în care netrecătorul își face loc, se arată sub chipul începutului veșnic nou, și astfel rămâne în vedere, în ochii ce nu se mai pot închide 7. Ce văd ei, învăluiți de necuprinsul nevăzutului? Ochii ce judecă timpul trăit și pierdut și-i adună sporul,/ Lăsându-i iubirii ce e al uitării/ Și uitării timpul". Privirea aruncată în urmă iese din timp, din calea înaintării, discerne deschisul netimpului, adună sporul pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lucrurilor (încă) vizibile, percepute ca imagini ce s-ar mai putea contura în lumina apusă a lumii. Caută, prin urmare, posibilitatea manifestării în absența luminii care le face imaginea. Nu există imagine fără o lumină care vine din afara lucrurilor, le învăluie și le profilează în vederea cuiva? Pe scurt: nu este imagine dacă nu este vedere? În aparență nu, pentru că imaginea este tocmai întipărirea lucrurilor în vizibil, în vederea unui ochi care le percepe ca imagini. Imaginea e chipul vizibil al lucrurilor, forma
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]