5,537 matches
-
fost întemeiat în anul 1366 când Ludovic I a aprobat colonizarea a 20 de familii de grăniceri români din Mărginimea Sibiului pe locul denumit în germană „Fleck” (de aici vine numele maghiar și românesc al satului), pe coama unui deal învecinat, cărora le-a fost încredințată paza și întreținerea drumului care străbătea Pădurea Feleacului dinspre Cluj spre Turda. Locuitorii satului românesc Feleacu ("villa olachorum Felek") aveau obligația de a apăra vechiul drum ce ducea spre Turda, de hoți și tâlhari. Devenind
Feleacu, Cluj () [Corola-website/Science/300328_a_301657]
-
este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Gilău (reședința), Someșu Cald și Someșu Rece. În perioada interbelică a fost reședința plasei Gilău din județul Cluj (interbelic). În prezent este reședința comunei Gilău care cuprinde și localitățile învecinate. În sudul comunei se găsesc vestigiile unui castru militar roman și a unei așezări civile romane. A fost primul castru din Transilvania unde arheologii au identificat clar succesiunea între castrul din pământ și lemn și castrul de piatră care i-
Comuna Gilău, Cluj () [Corola-website/Science/300331_a_301660]
-
1461 ""Villa Mike"s", în 1523 ""Mikews"", în 1733 ""Mikus"", iar în anul 1854 ""Mikes"" sau ""Micuș"". În legătură cu acest sat, legenda spune că aici ar fi existat o cetate a Banului Mikud, unde locuitorii se adăposteau în timpul năvălirilor tătare. Satele învecinate Micești și Săliște au avut, multă vreme, un singur stăpân. În secolele XV-XVI, aceste sate, ca și altele, și-au schimbat des stăpânii. În anul 1600 Mihai Viteazul face cadou cele două sate lui Napraghi Demeter, pentru serviciul făcut. Documente
Micești, Cluj () [Corola-website/Science/300340_a_301669]
-
Potaissa. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au făcut observații detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv. Din carieră a fost transportată la biserica din satul învecinat Cheia o coloană înaltă de 1,5 m și cu diametrul de 0,34 m. În carieră și în împrejurimile sale s-au descoperit țigle, chei, opaițe, fragmente ceramice și mai multe monede (o tetradrahmă, un denar din timpul împăratului
Comuna Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/300351_a_301680]
-
lucrările miniere vechi (la suprafață sau în subteran), de înclinarea stratelor adiacente, de distribuția pe teren a izvoarelor, eflorescențelor și vegetației saline. Masivul are forma unui elipsoid rotunjit, cu axele aproape egale. Forma sa se deosebește tranșant de forma masivului învecinat Coasta. Dimensiunile cupolei masivului de sare Sic sunt de 1,45 km (nord-sud) și 1,425 km (est-vest), constituind una dintre cele mai mari acumulări de sare din Transilvania. Înclinarea stratelor indică evazarea masivului în profunzime. Grosimea zăcământului se apreciază
Comuna Sic, Cluj () [Corola-website/Science/300355_a_301684]
-
împăcare și liniște sufletească specifică satului ardelenesc. Reparația bisericii din sat a fost singurul obiectiv urmărit și finanțat de săteni ,aceștia neavând alte inițiative "lumești" după 1960, cum ar fi reamenanjarea sau dezvoltarea satului așa cum s-a întâmplat în satele învecinate. Ulițele satului au continuat să fie presărate cu gropi și pline de noroi pe întreaga perioadă a colectivizării { chiar dacă în sat se aflau trei cariere de piatră și CAP -ul din sat deținea utilajele necesare lucrărilor de pietruire mecanizata }. De
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
județul Dolj, Oltenia, România. Datează oficial din 1900. În acte figurează cu numele de Sărata, neoficial se mai numește și Oarca. Acest sat aparține de comuna Călărași (Dolj). Așezată în zona de sud a județului, în lunca Dunării. Alte localități învecinate: orașul Dăbuleni la 5 km N-E; orașul Bechet la 8 km N-V; la 1 km N com. Călărași; iar în S, la 3 km de sat curge Dunărea. Raportat la municipiul Craiova, pentru a se ajuge în Sărata
Sărata, Dolj () [Corola-website/Science/300416_a_301745]
-
începutul secolului al XIX-lea a apărut pe harta țării, peste Desnațui, un alt sat care s-a numit Lipovu Ungureni, în prezent, alias Satul Vechi. Cei ce s-au orientat pentru această poziție au fost românii de prin satele învecinate, cu precădere dinspre sud, ciobanii din zona Vaideeni - Novaci (așa zișii ciobani „ungureni”), dar și țigani dezrobiți. În anul 1857 a fost edificată clădirea bisericii ortodoxe, in prezent monument istoric, cu hramul „Sf. Mucenic Dimitrie și Arhanghel Ștefan”. În urma reformei
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
care după 1738 au fost împrăștiați în diferite regiuni. Urmașii acestor bulgari sunt familiile Petcu de astăzi. Brădicenii, moșnenii, băștinașii continuau să fie socotiți că locuitori ai satului Brădiceni, așa cum au fost tot timpul. Nici un document local sau al satelor învecinate, înainte, în timpul și după stăpânirea austriacă nu-l menționează ca oraș sau târg, ci numai că sat. Satul Brădiceni se află la 20,7 km de Târgu Jiu, în apropierea drumului național DN67D care face legătura cu Baia de Arama. Este cuprins
Brădiceni, Gorj () [Corola-website/Science/300455_a_301784]
-
Satul Brădiceni se află la 20,7 km de Târgu Jiu, în apropierea drumului național DN67D care face legătura cu Baia de Arama. Este cuprins între 45 - 45,1 grade latitudine nordică și 23,2 - 23,3 longitudine estică. Distanță față de comunele învecinate: Peștișani - 3 km, Baltă - 6 km, Arcăni - 5 km, Șomănești - 7km, Telești - 1,5 km. Este udata de apele: Bistrița, Rău, Râușor și Baltă. Depresiunea subcarpatica a satului a luat naștere în era cuaternală, prin scufundare, fapt care explică lipsa
Brădiceni, Gorj () [Corola-website/Science/300455_a_301784]
-
cultivau pașnic pamântul, extrem de roditor, singuri sau ajutați de dijmași. S-a constituit o comunitate semiînchisă autarhică și mândră de țărani care nutreau credința că sunt de stirpe înaltă și că nu trebuie să se „amestece” cu locuitorii din satele învecinate pe care îi tratau „de sus”, cu superioară îngăduință sau chiar cu dispreț. Este semnificativ faptul că dobridorenii au refuzat programatic să participe la mișcări sociale. (În 1907 au folosit Tabia pentru a apăra liniștea cătunului de „moțățăienii” și „risipicenii
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
apăra liniștea cătunului de „moțățăienii” și „risipicenii” răsculați care amenințau să dea foc conacelor din Dobridor.) O etică sui-generis alcătuită din cutume severe și controlată prin teama de „gura satului” întreținea relații interumane de o moralitate excepțională. Țăranii din satele învecinate recunoșteau acestă moralitate aparte și vorbeau cu admirație despre „cinstea dobridorenilor”. Valoarea fundamentală era, întradevăr, „cinstea” - noțiune care desemna sintetic aproape toate normele unei conduite ireproșabile în orice situație de viață. Vreme de peste două veacuri la Dobridor nu s-a
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
-și ridice case trainice decât pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea - și nu toți, căci la începutul secolului al XX-lea unii „venetici” mai trăiau încă în bordeie. Această mentalitate nu putea să nu atragă reacții negative. Țăranii din satele învecinate - mai ales cei de la Moțăței și Risipiți - îi ironizează adesea: „La Dobridor toți se cred boieri dar mulți n-au nici după ce să bea apă!” Dobridorenii se mândresc nu numai cu „marile familii”, ci și cu diverși „eroi”, cu „oameni-ca-lumea
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
câteva popoare germanice, între care gepizii). În 375, hunii distrug formațiunea statală a regelui ostrogot Ermanaric, iar în anii 376-377 înfrâng și oștile regelui vizigot Athanaric. Timp de câteva decenii incursiunile de pradă ale hunilor s-au limitat la zonele învecinate, potrivit unor consemnări din 395: în Caucaz și la Dunărea de Jos. Însă și-au extins, treptat, sfera de influență spre vest, dincolo de Munții Carpați, până în Câmpia Panoniei. Câțiva ani mai târziu, în anul 400 hunii conduși de Uldin reapar
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
de regimul comunist, în urma construirii barajului și lacului de acumulare Mihăilești, începutul unui proiect care intenționa să ducă la construirea unui nou port care să lege Bucureștiul de căile de navigație fluviale. Locuitorii au fost mutați de urgență în localitățile învecinate.
Buda, Ilfov () [Corola-website/Science/300491_a_301820]
-
întreprinderi miniere: SC. BĂITĂ SĂ. cu un numar de 261 salariați, SC BĂITĂ BIHOR SĂ cu un numar de 78 salariați și SC Compania Națională a Uraniului (CNU) cu 120 salariați. Majoritatea salariaților de la aceste întreprinderi miniere sunt din localitățile învecinate orașului Nucet, foarte puțini oameni din populația activă a orașului Nucet și a satelor componente mai lucrează în industria minieră. După restructurările din domeniul minier, rata șomajului din zona a crescut, astfel cei interesați să obțină un loc de muncă
Nucet () [Corola-website/Science/300515_a_301844]
-
fost naționalizat și a primit numele de Museo del Prado. Clădirea găzduia colecția regală de artă, dovedindu-se însă neîncăpător. Prima extindere a muzeului a avut loc în 1918. Cea mai recentă extindere a constat în incorporarea a două clădiri (învecinate, dar nu adiacente) în structura instituțională a muzeului. Casón del Buen Retiro găzduiește din 1971 majoritatea operelor de artă din secolul al XIX-lea. Palacio de Villahermosa găzduiește în prezent Muzeul Thyssen Bornemisza, a cărui colecții au fost inițial adunate
Muzeul Prado () [Corola-website/Science/298590_a_299919]
-
obținerea unei băuturi alcolice fermentate numite chicha. Sistemul de drumuri incas a fost cel care a asigurat succesul agriculturii pemițând distribuția alimentelor pe distanțe mari. Incașii au construit și mari depozite ce le-au permis un trai normal (spre deosebire de civilizațiile învecinate) în anii în care El Niño afecta zona. Incașii credeau în reincarnare. Cei care se supuneau codului moral incas — "ama suwa, ama llulla, ama quella" (nu fură, nu minții, nu fi leneș)— urmau să trăiască în căldură Soarelui, celalți își
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
o domnie model a timpului său: scurtă, oscilantă, măcinată de lupte interne între diversele fracțiuni nobiliare și piperată cu execuții și lupte sângeroase. Neputința de a impune o viziune politică clară și stabilă este indeobște dictată de situația marilor puterilor învecinate: Imperiul Otoman, care, ajuns la apogeu, încerca disperat să amâne decăderea firească și monarhia Habsburgilor, ce tocmai începea să își croiască stăpânirea și pretențiile în zonă.
Moise Vodă () [Corola-website/Science/298696_a_300025]
-
este o ramură principală a adunării de graiuri din Ardeal folosit în regiunea istorică Maramureș, care a influențat și graiurile din regiunile învecinate. Graiurile maramureșene sunt graiurile din care este alcătuit subdialectul maramureșean, unul din cele 5 subdialecte de bază ale dialectului dacoromân: muntean, moldovean, bănățean, crișean și maramureșean. Subdialectul maramureșean se vorbește exclusiv în Maramureșul istoric, în satele de pe văile Mara, Cosău
Graiul maramureșean () [Corola-website/Science/298732_a_300061]
-
de Nord), dar numărul lor este în scădere. Deși este vorbit într-o zonă restrânsă, graiul maramureșean poate fi divizat mai departe, utilizând particularități predominant lexicale, în trei ramuri: Multe particularități sunt împărtășite cu graiul crișean, cu alte graiuri ardelenești învecinate și unele cu graiul moldovenesc. În graiul maramureșean: "Să rógă lu Dumňedzău, îș fačă cručă și dzîce: Dómňe, agiută-mi. Șî fémeia ié u uău șî-l sparge ďe car ca să-i sie ușóră arătura, ca șî uou." În româna standard
Graiul maramureșean () [Corola-website/Science/298732_a_300061]
-
Vișea (în ) este un sat în comuna Jucu din județul Cluj, Transilvania, România. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 084), localitatea apare sub numele de „Visa”. Satul Vișea este situat în partea de est a județului Cluj. Localitățile învecinate sunt: la vest Jucu, (atestat documentar din anul 1314), la nord Bonțida (1263), Coasta (1318), Tăușeni (1318), la est Bărăi (1279) și la sud-sud-vest Gădălin (1320). În vechime era situat la granița comitatelor istorice Cluj și Dăbâca. În subsolul localității
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
ale comunei spre Lacul Cătina. O caracteristică a reliefului local este forma de amfiteatru natural ale cărui margini sunt o cunună de dealuri mai înalte, care înconjoară spațiul geografic comunal și separă prin culmile lor hotarele Cătinei de celelalte comune învecinate Buza și Cămărașu. Dealurile - cu altitudine cuprinsă între 300 și 550 m - și depresiunile au fost modelate prin eroziunea precipitațiilor și a apelor curgătoare, în erele geologice în roci moi, argile, marne și nisipuri. Spațiul geografic al comunei Cătina este
Comuna Cătina, Cluj () [Corola-website/Science/299575_a_300904]
-
DE REZONANȚĂ NUCLEARĂ. Autor: Geta Olariu Coordonatori: Prof.univ. Dr. Gheorghe Iacob Universitatea de Medicină și Farmacia”Gr.T.Popa” Iași Facultatea de Bioinginerie Medicală Direcția de Studiu: Biotehnologii Medicale. În anumite cazuri, datorită diferențelor mici dintre concentrațiile de protoni ale țesuturilor învecinate, semnalele preluate sunt de intensități relativ apropiate, iar imaginea achiziționată prezintă un contrast slab sau chiar inexistent. Din acest motiv, este necesar să se utilizeze substanțe care permit obținerea de imagini cu un contrast ridicat. În imagistică de rezonanță magnetică
STUDIUL PRIVIND NANOPARTICULELE MAGNETIZABILE CA AGENTI DE CONTRAST IN IMAGISTICA DE REZONANTA NUCLEARA. by Geta Olariu () [Corola-other/Science/84281_a_85606]
-
-și continue discursul, promițând măriri de salarii și pensii, apoi s-a întors în interiorul clădirii CC. Oamenii care au părăsit piața erau panicați, aruncau pe jos steagurile și pancartele cu lozinci. Foarte mulți dintre ei s-au regrupat pe străzile învecinate Pieței Palatului, și au început să strige sloganuri anticomuniste și anticeaușiste: "„Jos dictatorul!”", "„Moarte criminalului!”", "„Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!”", "„Ceaușescu, cine ești/Criminal din Scornicești”". În cele din urmă, protestatarii au invadat centrul din Piața Kogălniceanu până în Piața
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]