60,912 matches
-
mama în brațele fiului. Această replică putea fi luată de Iozefina și ca o aluzie (după aceea îi trecu prin minte lui Valy, cu întârziere) la vârsta ei, mai înaintată decât a lui Gerard. Și ce? Singură nu mă puteam așeza în brațele lui Gerard? Gerard n-are chef azi de joacă - remarcă Valy - E plouat. Atunci Iozefina se sculă de pe genunchii lui Gerard și, voind parcă să-și aranjeze fusta, își trase degrabă ciorapii, pe rând, în fața lor aranjându-și-i meticulos
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cea din bibliotecă, cu gesturile suave), de părul ei, să o privească în ochi și să vorbească de cântecul cornului, singuri, singurei. Dar cealaltă Iozefină era de acum, o simplă himeră pe care el încă o mai iubea. Ea se așeză din nou tacticos, pe dormeză, nu departe de desuuri, picior peste picior, și-și aprinse o țigară. Întinse păhărelul, ciocni cu Gerard, fără să-l privească în ochi. Îi privi doar mâna ce ținea paharul și întoarse conținutul de coniac
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Da, eu aici - răspunse Iozefina zâmbind ironic. Valy - se adresă Sima apoi, lui Valy - de ce ne-ai chemat? Ce să vedem noi aici? Da. Și eu v-am chemat - sublinie Iozefina fără să fie auzită. Cei doi nou veniți se așezară obligați de josimea tavanului, pe unde găsiră loc, aproape de ușă, unul lângă celălalt. Și în ce mizerie! - nu mai contenea să se mire Sima. - Cum ai găsit, Valy, încăperea asta? Așa bine - făcu Valy - eu fiind cel mai vechi în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ce să facă? Iozefina își privi soțul, mai întâi drept în ochi, pufăi, ca și când ar fi zis: Hai s-o spun și pe asta. Ce ar putea să-mi facă? Să-mi taie capul?, apoi rosti cuvintele tot mai intens, așezându-le într-un iminent crescendo: Să mă abordeze, să mă pipăie, să mă sărute și să-mi propună ceva ce nu se poate spune aici cu glas tare... Se făcuse liniște deplină. Parcă toate gurile paralizaseră la un singur semn
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să se termine cina venea, și primul cuvânt al lui era: Ce soacră tare am și toți râdeau aprobând ușor cu capul. Lua loc aproape de ușa de intrare în sufragerie, de fapt între ușă și canapeaua unde de regulă, mă așezam eu. Se așeza pe scaun și privea în toate părțile, ca să se asigure că nu mai e nimeni în încăpere, în afară de cei aflați la masă, și dădea drumul celui mai proaspăt banc. În funcție de felul cum râdea lumea și de cât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cina venea, și primul cuvânt al lui era: Ce soacră tare am și toți râdeau aprobând ușor cu capul. Lua loc aproape de ușa de intrare în sufragerie, de fapt între ușă și canapeaua unde de regulă, mă așezam eu. Se așeza pe scaun și privea în toate părțile, ca să se asigure că nu mai e nimeni în încăpere, în afară de cei aflați la masă, și dădea drumul celui mai proaspăt banc. În funcție de felul cum râdea lumea și de cât era aceasta de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ați cinat, iar dacă nu, poftă bună. Aceasta era vorba lui de câte ori apărea. Perorația lui era ca un fel de încălzire a vocii, ori se servea masa ori nu. Doar vedea foarte bine că cina tocmai se terminase. Apoi se așeză neinvitat, pe sacunul lui, răsuflând forțat. Plouă afară? - întrebă doamna Finica. Acuma a început - făcu noul venit scuturându și geaca de parcă ar fi conștientizat faptul că, numai odată cu punerea întrebării, i-ar putea fi rece la spate. Ce mai. Ți-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Îmi răspunde la fel de sec:-Eu aici...Vrea să se ridice de pe divan cu același zâmbet de vinovăție, pe care eu atunci îl vedeam cu totul și cu totul fals, crezând că mă îndrept cumva spre ea. Eu în schimb, mă așez îndărătnic, pe un scaun lângă ușă, la o oarecare distanță. Simțeam că orgoliul mi-o lua insistent înainte, ca un cal nărăvaș, bine hrănit cu ovăz. Orgoliul îmi aținea calea neizbutind să mă deschid printr-o comunicare limpede, fie ea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
răzbate de undeva, din străfundurile feminității ei, pe care le simțeam tot mai fierbinți. Adevărată prezență angelică are femeia aceasta-concluzionez și la înmormântare, în gând, ca și când ea ar mai fi trăit și urma să mă aștepte din nou în bibliotecă, așezată la masa cu mașina de scris și cu vraful, veșnic același, de indigouri gata pregătite. Părea că i aud vocea puțin răgușită: -Am senzația, domnule Gerard, că Romeo și Julieta, într-o altă viață, ar fi fost androgini și că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
așa cum nu-mi păsa, (indirect !) când adunam ostentativ, vecinii și, obosită crunt cum eram, după o zi de muncă (la început, până să fiu promovată în funcție, am lucrat la așezarea cărămizilor crude sau arse în bancuri, la uscat), mă așezam elegant pe scaunul de lângă pian și cântam. Se umplea toată casa de acordurile mzicii, și strada, până la casele de pe partea ailaltă a străzii. Cântam, nu că eram fericită, cum putea crede cineva. Cântam ca să mă răzbun. Și-apoi câți dintre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
multe poezii fanteziste, care s-au pierdut cu trecerea anilor. Scriam, mereu scriam. Orice stare sau senzație o exprimam în poezii, era ceva ce nu puteam controla și neglija, ideile și frazele veneau pur și simplu și eu doar le așezam pe hârtie. Simțeam o relaxare profundă, atunci când compuneam poezii. Am constatat, pe parcursul timpului, că aveam multe înclinații și imaginație și nimic nou nu mi se părea dificil sau neabordabil. Eram destul de isteață și curajoasă, cu o dorință de dominare și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și încăpătoare la un hotel, unde erau cam o sută de personae, eu mergeam destul de greu, iar durerile de picioare mă împiedicau să urc scările. Fiecare scară pe care o urcam era însoțită de un scrâșnet de dinți. Ne-am așezat unde am găsit locuri și am asistat la acea prezentare care a durat câteva ore bune, eu de felul meu sunt o persoană cu respect, am stat cuminte în scaunul meu, dar gândurile mele erau departe, eram destul de absentă și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
acele locuri considerate mai puțin importante, iar acolo găsim depozitate, chiar aruncate multe lucruri de care nu mai aveam nevoie și descoperim, că de fapt acolo găsești lucruri de o mare importanță și valoare sentimentală, acolo unde praful s-a așezat nestingherit cu trecerea timpului într-un strat gros, acolo sunt multe din emoțiile și sentimentele noastre autentice. Te apuci să faci curat, simțind nostalgia timpului trecut, îți ia mai mult timp decât te așteptai, dar ești hotarât să elimini acel
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
exemplu: Ai venit de la muncă, ești obosit pentru că ai avut o zi plină și stresantă. Faci mâncare și ce mai ai de făcut prin casă și te pregătești să te culci, nimic special până aici, dar vine partea ciudată, te așezi confortabil în pat, dai drumul la televizor, că așa te-ai obișnuit și vezi știrile de noapte, alea războinice și negative. Acum, că startul a venit de la știri, gândurile încep să năvălească în capul tău și face o retrospectivă negativă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de viață. Dacă în urmă cu vreo cinci ani nu vedeam așa lucrurile, acum toate s-au schimbat și sunt mândră de acest lucru, mă iubesc și mă accept în totalitate în noua postură de viață în care m-am așezat confortabil. La vârsta de 44 de ani, cred că am ajuns la maturitate și pun în aplicare înțelepciunea unei vieți. La patruzeci și patru de ani, am con știentizat deasemeni că această casă a mea (viața) este oarecum frumoasă pentru că
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
locul lor. Pe urmă ne adunăm să mergem la masă. E limpede? Mai clar nici că se poate... Moș Dumitru, împreună cu Pâcu, a intrat în crâșmă. Bun găsit, cinstită gazdă! - i s-a adresat Pâcu mai mult Măriuței, care tocmai așeza niște străchini pe masă. Bun venit, gospodari dumneavoastră - a răspuns Măriuța, îmbujorată, semn că i-au făcut plăcere vorbele lui Pâcu. Te ții de pozne, pezevenchi bătrân ce ești. Măi Dumitre, aici îi lume subțire și trebuie să fii cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un degetar de rachiu? Toți au privit către Pâcu cu zâmbetul pe buze, semn că îl știau poznaș. Costache nu a așteptat altă vorbă ci s-a înființat pe dată cu încă un deț de rachiu, pe care l-a așezat cu oarece ceremonie în fața lui Pâcu. Cei din jur au pornit să râdă de-a binelea, spre satisfacția lui Pâcu. Când s-a așternut liniștea, moș Dumitru s-a ridicat, a privit peste capetele mesenilor, semn că are să le vorbească
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
am făcut un buzunar în dosul sumanului și acolo îl țin. Când termini de mâncat, fuguța după el! Priceputu-mai, ori aștepți să te rog? Priceput-am, moș Pâcule. Între timp, Costache crâșmarul a și umplut ulcelele cu vin și a așezat câte una în fața fiecăruia. Când a văzut că a rămas una în plus, s-a uitat dacă are fiecare ulcica lui. După ce s-a convins că da, a întrebat: Măriuță, da’ pentru cine-i ulcica asta? Pentru tine, stăpâne - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spor în toate! A pus apoi mâna pe ulcica cu vin, a cumpănit-o în mână preț de o minută, în timp ce ochii aburiți priveau undeva nedefinit. Apoi a băut prelung, fără să răsufle. Când a terminat vinul din ulcică, a așezat-o apăsat pe masă, și-a dres mustața cu dosul palmei și apoi a grăit către Mitruță: Ai uitat să aduci fluierul, mânzule. Fă bine și adu-l! Mitruță n-a mai așteptat alt cuvânt. S-a repezit afară și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Scăpată din vârtejul jocului, cu chipul arzând ca jarul, s-a îndreptat spre cuhne. Costache a aruncat o privire rece către ea și a continuat să-și facă de lucru cu te miri ce... Gâfâind de oboseală, cărăușii s-au așezat pe locurile lor. Hliboceanu, urmărit de privirea lui Pâcu, a rămas cu ochii pe urmele Măriuței. A lăsat fluierul pe masă, a privit apoi în jur, ca și cum ar fi întrebat: „Ei! Vă e deajuns? Sau mai vreți?”... După felul cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și gândește-te la o poveste din cele pe care numai scăfârlia ta afumată poate s-o scornească. Drept urmare, Pâcu a privit cu parapon spre moș Dumitru și-a scos luleaua, punga cu tutun și celelalte scule trebuitoare. Le-a așezat pe masă. Cu un calm demn de un mare meșter, a pornit să meremetisească luleaua. Cu mare nepăsare s-a apucat să îndese tutunul în ea. Mitruță, atent la toate mișcările lui Pâcu, s-a repezit pe dată să-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a luat în brațe - aproape cu ciudă - oala cu vin și s-a prezentat în fața lui Pâcu, așteptând ca acesta să-i întindă ulcica. Pentru a-l înveseli puțin pe Costache, Pâcu - cu un aer de om foarte important - a așezat ulcica în fața lui. Când a văzut-o plină, și-a tras-o dinainte, rostind satisfăcut: Asta mai zic și eu treabă. Parcă îți mai vine să trăiești. Și dacă ai viață în tine, îți mai arde să și vorbești. Dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu vin - că-i adevărată cum vă văd și mă vedeți! Așa că desfundați-vă urechile și să nu adormiți până n-oi striga eu „stingerea”! Ca de obicei, Pâcu a sorbit o gură zdravănă din ulcica cu vin. După ce a așezat-o pe masă, a prins să grăiască: Întâi și întâi, Măriuțo, să nu tragi cu urechea, că povestea, nu-i pentru tine fata moșului. Îi pentru niște guri căscate ca aiestea din fața mea... Cu alte vorbe, îi numai pentru cei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu numai față de Pâcu. Toți au gustat din ulcele în tăcere, semn că așteptau ca Pâcu să-și reia povestea. Acesta nu a mai lungit descântarea ulcelei cu vin, ci a început să vorbească: Într-o seară, printre mușteriii crâșmei, așezat la o măsuță mai retrasă, își vedea de țoiul lui moș Vasile Căpitanu. Cu gândurile fugite aiurea, gusta din când în când din rachiu. Nu-i plăcea să intre în vorbă mai cu nimeni... În seara despre care-i vorba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui Vasile Căpitanu. Și a gândit:„A plăti el Vasile, că-i om gospodar. Și apoi suntem de-un leat. Nu s-a face el de rușine pentru o datorie la crâșmă”. Ca urmare, aducându-i țoiul cerut, s-a așezat și el la masă, cu un oftat de om ostenit. O bună bucată de vreme au tăcut amândoi. Apoi, Vasile Căpitanu a rupt tăcerea după o înghițitură de rachiu: „Seara asta îmi aduce aminte de vremea când eram ordonanță la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]