6,958 matches
-
lemn sînt expuse unei morți firești). Mai mult însă, aceste urme diferite conferă și o altă așezare simbolică în durată. O psihanaliză comparativă a pietrei și a lemnului, în maniera lui Bachelard, așteaptă încă să fie schițată. Peste aceasta se aștern însă și practici diferite ale rudeniei și genealogiei. La noi, fiecare sat are propria sa legendă eponimă, care derivă „neamurile vechi” ale comunității dintr-un număr variabil de „întemeietori”. Între această origine mitică și prezent nu se mai interpune apoi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am vrut să spun despre mine totul, absolut totul. Dar cu atât mai amară a fost iluzia, căci literatura nu e mijlocul potrivit prin care poți spune ceva cât de cât real despre tine. De la primele rânduri pe care le așterni pe pagina, în mâna care ține stiloul intră, ca într-o mănușă, o mână străină, batjocoritoare, iar imaginea ta în oglinda paginii fuge în toate părțile ca argintul viu, așa încît din bobitele lui deformante se încheagă Păianjenul sau Viermele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
odăii mele, plângând uscat, senil. Am vrut să arunc paginile astea adunate aici atât de fără sens. Dar ce poate face un om care a scris toată viața literatură? Cum poate ieși din arcanele stilului? Cum, cu ce instrumente, poți așterne pe-o pagina o mărturie pură, eliberată din carcerele convenției artistice? Să mă adun și să am curajul să recunosc: în nici un fel. Am știut asta de la început, dar, în viclenia mea de animal încolțit, am ascuns jocul meu, miza
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
abia bolborosea trei vorbe. Luci, care era de fapt numit Luciosu, așa cum mie mi se zicea Mirciosu, era cel mai bun prieten al meu. Umblam cu el de colo-colo ascultîndu-l cum povestea despre cai, numai despre cai, galopând în arene așternute cu mătase și încălțați peste potcoave cu pantofi de cașmir înflorat. Luță era cam macabru, de altfel fratele lui mai mare, după ce a terminat liceul, s-a suit pe terasă și s-a aruncat de acolo pe asfalt. Eram în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unde tanti Aura întinsese pe mușamaua curata, dată cu făină, un strat lipicios de cocă. Mi-am luat și eu un scaun și-am început să mă uit cum face mătușa gogoși. Le decupa cu gura unui pahar și le așternea în tigaia încinsă, unde sfârâiau până deveneau aproape roșii, zgrunțuroase. Îmi plăcea să pun eu singură în tigaie bucățile ciudate, triunghiuri și gâtuituri, care rămâneau între cercurile perfecte. Ieșeau din ele forme pufoase semănând a câini, cerbi, balauri, pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poate, nostalgia. Sau altceva. Sau toate acestea deodată. Nu știu, nu știu. În garsoniera ta e lumină de zi. Stropul de cenușiu de pe marginea obiectelor s-a șters încetul cu încetul și milioanele de culori ale lumii albe s-au așternut pe cotoarele cărților (Cortîzar, un Mîrquez ferfenițit...), pe îmbrăcămintea noastră aruncată aiurea, pe gresia de pe jos, acoperită cu blană, pe măsuța pe care se află un coș cu cotoare de rnăr și un ou preistoric, pe goblenurile naive de pe pereți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ieșit și am apucat-o la dreapta, pe șoseaua de centură, care duce în satele dimprejurul orașului și trece prin Belur. Când am intrat de-a binelea în șoseaua umbroasă, m-am simțit mai puternic, mai liniștit și m-am așternut înverșunat la drum. Nu mă opream deloc, nici să fumez, ci mergeam întruna, cu pași mari, hotărâți. Treceau pe șosea mașinile care fac cursa Gară-Hoogli, și aproape toate se opreau lângă mine, căci ]i se părea ciudat sa vadă un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Cum se vede și aici, ca în cele mai mici amănunte, mâna Generălesei! Așeza lucrurile într-o ladă așa cum alții, altădată, zideau mânăstiri sau ridicau piramide. Ia privește ce frumusețe de cearceaf, alb și bine întins, parcă l-ar fi așternut ieri, alaltăieri, și, uite, pune mâna și vezi cât e de mătăsos, parcă ar fi un giulgiu... Cu grijă, aproape cu emoție, Ieronim trase încet cearșaful, înfășurîndu-l și strîngîndu-l într-un colț. Vladimir apropiase mai mult lanterna și-i plimba
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și se întinde înapoi în pat căscând. Ce tot ziceai adineaori ?... Tot bombăni și bombăni... — Haidi !... Gura !... strigă ea. Și-și înșfacă sacoșa și iese, zăngănind geamurile de la sală. Pășește încet printre pietrele strâmbe din curte, peste care s-a așternut poleiul de dimineață. Picioarele umflate o înjunghie, cu toate că aseară s-a dat cu gaz și azi și-a pus ciorapii de lână, groși. Pesemne c-o să se schimbe vremea. Se oprește o clipă să-și tragă sufletul, aerul rece a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi dus și ăla și cum s-o fi simțit, cică ieșea numa noaptea, ieșea și stropea grădina și via cu furtunu și se plimba pe lângă straturile de regina-nopții. Se plimba așa, până târziu, singur. Treaba lor, fiecare cum își așterne, așa doarme în viață, și madam Ioaniu mânca rahat când zicea că ea n-a știut de sor-sa cum îl ascunsese ; știuse ea, da tăcuse mâlc, tăcuse ca mormântu. Mai se mișcă-n loc, a amorțit așteptând, și dracii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spre sud, noi pe urmele ei, până vom face joncțiunea dorită cu Armata de la Salonic. Și iată astfel deschizându-se cu adevărat și frontul din Balcani, care întârzie ! Ce visuri nebunești ! Din superstiție, mă și tem acum că le-am așternut pe hârtie. 19 septembrie 1916 O zi specială în calendarul războiului. Cu toată stricarea vremii, m-am văzut de dimineață obligat a porni pentru umilitoare tratative de aprovizionare. Este primul an când eu personal mă zbat cu aceste lucruri, altfel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să măture piața de ăia care protestează. Că să-i adune de-acolo pe golanii ăia. Da, așa am zis, să-i măture. Pentru că nici eu nu cred că e nevoie de tensiuni sociale. E nevoie de liniște, ca să se aștearnă țara pe un drum nou. E nevoie de consens, a zis bine Iliescu. Golani, eu n-am zis că-s golani... — Ai văzut? Aia... — Ce să văd? N-am avut destulă liniște pînă acuma? Am avut la liniște de ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un pupitru școlăresc, cu capacul deschis, ticsit de hârtii, precum și o puzderie de bibelouri de porțelan, căței, balerine și altele asemenea, adunate cu multă vreme în urmă de mama lui John Robert. Covorul avea o gaură și peste tot se așternuse praful și un miros de mucegai. Lui John Robert părea să-i fi pierit pentru moment graiul, ceea ce o făcu pe Alex să se simtă mai la largul ei. Îi adresă un surâs. — Foarte amabil din partea dumitale că ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un nimic, o sămânță în vânt, pe care în curând o pasăre o să o înghită“. „Viețile oamenilor iluștri ne învață că trebuie să trăim sublim și să lăsăm în urma noastră amprente de pași pe nisipul timpului.“ Dar în fața ei se așternea nisipul nemarcat de păși și această întindere o făcea pe Hattie să se simtă ostenită, ostenită, de parc-ar fi fost la capătul vieții. Singurul ei sentiment pozitiv era simțul propriei inocențe. Încă nu „devenise rea“, așa cum deveniseră atâția oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își petrecuse, sau poate că își irosise, întreaga viață. Se mai găseau acolo Tratatul lui Hume și Lumea ca voință și reprezentare de Schopenhauer. Mai erau o serie de caiete groase cu însemnări, unul dintre ele deschis la o pagină așternută cu scrisul lui John Robert, care semăna atât de mult cu o caligrafie reflectată în oglindă. George își spuse: „E cartea cea mare! Totul e aici!“ Se uită la pagină, fiind familiarizat cu mâzgălelile lui John Robert: Dacă la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vieții lui. Așadar, luni după masă, George se așeză la masa lustruită, dar prăfuită, din eleganta sufragerie a casei lui din Druidsdale (continua să locuiască la parter, nu mai urcase la etaj din ziua expediției în căutarea figurinelor netsuke) și așternu următoarea scrisoare: „Dragul meu John Robert, M-am gândit la dumneata. Am senzația că am fost nepoliticos și nedrept cu dumneata și vreau să-mi cer scuze. Știu că nu-ți plac scuzele și alte asemenea „poze“, cuvânt pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lângă masă. Citi articolul din Gazette. Îl citi cu greutate, pentru că tiparul era șters și neclar; clipea întruna și trebui să citească fiecare frază de două ori. După aceea citi și relatarea din The Swimmer pe care Rozanov i-o așternuse în față. Când citise prima dată nota clin Gazette, Tom sărise peste pasajul cu „imboldul profesoral“ și nu înțelesese decât vag insinuarea. Reacția lui scandalizată fusese stârnită de expresia „o șleahtă de bețivi“ și trecuse cu vederea legătura dintre numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pregătirile pentru micul dejun, o masă pe care el nu o lua în mod obișnuit, rezumându-se doar la o ceașca de ceai și nimic altceva. Găsi într-un sertar al bufetului o față de masă brodată de mama lui, o așternu pe măsuța pliantă din camera de zi, și făcu preparativele pentru a servi cafea, ouă fierte și pâine prăjită. Îl săgeta o ciudată tristețe la constatarea că încerca o plăcere cu totul nouă și cu totul specială pregătind masa pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca și cum ar fi un obiect sau o deprindere rea! Mă rog, într-un fel asta și e. Ai crescut prea mare pentru ea. Dar nu-i un ursuleț de pluș! Hattie își luase cafeaua în camera de zi, la masa așternută de John Robert și mutată în dreptul ferestrei. Filozoful se așezase în fața ei și acum aduna cu un gest mașinal farfuriile și tacâmurile, aranjându-le teanc. Vremea se schimbase iar, ploua melancolic peste grădina mică, împrejmuită de gardul scund și știrb. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Spania. — Splendid! Asta-i o binecuvântare! — Nu știu. Poate că nu-i adevărat. Vrei puțin whisky? Îți aduc imediat. Brian trase cu ochiul la scrisorile de pe masă: una lungă, scrisă mărunt, într-o caligrafie foarte precisă, și una abia începută, așternută cu un scris oblic. Se gândi că nu văzuse niciodată scrisul Stellei. Bănuia că scrisoarea lungă era de la tatăl ei. — De ce-l căutai pe George? întrebă Stella când se întoarse cu sticla de whisky și cu un singur pahar. — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
l dăruise Emma. George McCaffrey împinse ușa rulantă de la Camerele Ennistone. Portarul, în cabina lui de sticlă, citea cu atenție Ennistone Gazette și nu-i observă intrarea. Dacă l-ar fi văzut, ar fi fost uimit de expresia de beatitudine așternută pe fața lui George. Cum ar putea fi descrisă o asemenea expresie? Fața nu-i era luminată de zâmbete, dar părea dilatată de o satisfacție profundă sau poate că de o pace lăuntrică. Ar fi putut să fie fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poate ca să stea de vorbă cu un medic. Așteptă un timp, apoi mânat de curiozitatea lui obișnuită (dar atent tot timpul la ușă) începu să cotrobăiască pe masă. Luă unul dintre caietele de note și descifră o pagină sau două așternute cu scrisul încâlcit al lui John Robert, încercând amuzata satisfacție a profanului care nu poate înțelege un cuvânt. După aceea observă, pe jumătate ascunsă sub cărți, o foaie de hârtie scrisă, o scrisoare. În capul filei era notat: „În atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
străpunse ochii; după aceea, un întuneric dens îl învălui. Căzu în genunchi și apoi se prăbuși în nesimțire în iarba înaltă. Aici îl găsi, ceva mai târziu, părintele Bernard. Preotul o vizitase mai întâi pe Diane, pe care o găsise așternând pe pat tot felul de rochii vaporoase și înflorate, pe care le cumpărase pentru Spania. Părintele Bernard izbuti să-și mascheze fața de Diane agitația și, de la ea, porni mai departe spre Druidsdale, unde o găsi pe Stella. Aceasta își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu pentru a-mi face publicitate, ci pentru a folosi, eventual, cuiva, în descoperirea acestui drum de pelerinaj al sf. Iacob apostolul. Acesta este primul și cel mai important motiv care m-a determinat ca la sfârșitul fiecărei zile să aștern pe hârtie gânduri și impresii; precizez că în aceste pagini nu sunt prezente experiențele și trăirile mele interioare, intime. Ele rămân doar pentru mine, așa cum rămâne în secret tot ceea ce se desfășoară în sacramentul Spovezii. Toate spre mai marea slavă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cu puternice justificări, legitimări, raționalizări științifice nu este nici pe departe închisă. Și ce putem spune despre toți cei care, intelectuali sau politicieni, s-au făcut garanții acestor acțiuni! În numele Binelui, bineînțeles, s-au ridicat vocile lor și s-au așternut pe scris penițele lor. Desigur, și în prezent ei continuă să slujească unor cauze și dau, fără pic de rușine, lecții de morală și de științificitate acelora care nu au șansa să se afle în posesia adevărului. Cu gândul la
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]